În luna februarie a acestui an am avut ocazia să petrec câteva zile pe platoul de filmare al primului lungmetraj semnat de Andrei Epure. Între vremea plumburie de afară, depresia sezonieră și o călătorie pe litoralul românesc în cel mai puțin turistic moment al său, am avut ocazia să asist la procesul de producție și să adun câteva impresii la cald despre acest debut promițător. Joi, 15 februarie Călătoresc spre mare într-una dintre mașinile producției care fac drumul București – Eforie Nord de fiecare dată când e nevoie de adus/dus oameni din capitală, iar asta se întâmplă des,
La 93 de ani, Nora Iuga este în continuare una dintre cele mai vii și mai pline de prospețime prezențe din cultura noastră. Tinerețea spiritului, bucuria de a trăi, forța vitală i s-au păstrat nealterate și cuceresc în continuare cititori de toate vârstele. A debutat târziu, la
Când Freud l-a întâlnit pe Dalí, a spus: „dacă toți spaniolii arată ca dumneavoastră, atunci înțeleg de ce
Dacă ați auzit un singur lucru despre Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ediția 2024, probabil că
Una dintre cele mai frecvente întrebări cu care mă întâlneam, în anii din urmă, se referă la cartea pentru copii pe care o iubesc cel mai mult. Așa cum se poate bănui, nu sunt în stare să numesc una singură: am fost, de la începuturi, o ascultătoare – apoi, destul de repede, o cititoare – feroce, nesătulă și pofticioasă. Folclorul familiei mele susține că „mai“ a fost unul din primele mele cuvinte limpezi: mai vreau, mai citește, mai joacă-te cu mine… În logica literaturii „pentru copii“ pe care o descopeream cu neostoită încântare, „mai mult“ m-a condus spre cărțile pline
Dacă nu e Salinger, care a refuzat în repetate rânduri milioane de dolari în schimbul drepturilor de ecranizare pentru De veghe în lanul de secară și astfel șansa de a lucra cu regizori legendari precum Billy Wilder și Steven Spielberg, scriitorul visează adeseori la un film inspirat de opera sa. Ca prozator și cinefil înrăit, mărturisesc că mă gândesc la cum ar arăta transpuse pe marele sau pe micul
Cum poate cuceri muzica heavy noi teritorii și, mai ales, noi adepți din cele mai noi generații? Cum le poți arăta grupurilor care
Transparenţa lingvistică domină uzurile cotidiene, în care limba e folosită pentru a trimite la ceva de dinafara ei – să-i spunem, lume. Expresii
Extrase
toate →
Paginile care urmează provin din capitolul al nouălea al romanului Anton Pann. Până când nu te iubeam, în curs de apariție la editura Polirom (colecția Biografii romanțate). Ele reprezintă un decupaj dintr-o întinsă scrisoare prin care G. Ucenescu, fidelul discipol
Interviuri
toate →
La ce ne gândim când spunem „violoncel“? La un instrument corpolent, cu un timbru apropiat de cel al vocii umane? La interpretarea electrizantă a lui Elgar de către Jacqueline du Pré? La fracuri și plastroane din săli de concerte
Poezie
toate →
respir și număr până la zeceluminile orașului se aprindumbrele din capul meu –fire electrice de înaltă tensiuneI know life is a mental placeWhere there’s always fear Where are you at these days am aflat că te-ai mutat într-un orașunde locuitorii nu-și închid caseleniciodatăsper că încă faci
Mai multe articole
Scrisoarea Cred că eram undeva în mai 2024, dimineața, pe la începutul lui iunie, să fie 2 (da,
Literatura română și literatura în genere abundă în povestiri la persoana întâi care frizează biograficul și uneori se
De cele mai multe ori, figura tatălui a fost zugrăvită negativ în umbra maternității. Redus la „tatăl de
Este deteologizarea științei începută de iluminiști, având în Kant creatorul celui mai ambițios program, ireversibilă? Astăzi așa pare.
Când am deschis cartea Lorinei Bălteanu, Legată cu funia de pământ, eram deja impresionat de titlul care de
Romanul Patriciei Highsmith, Talentatul domn Ripley, a fost publicat în Statele Unite în 1955, iar prima lui ecranizare,
Cine sunt cei doi? Unul este Jonathan Coe (n. în 1961, în Bromsgrove, Worchestershire, Anglia), celălalt e Jonathan
Februarie 1954 Niciodată n-am înțeles de ce adulții le spun copiilor că merită să fii un copil cuminte
Ziduri albe, ferestre albastre, multă lumină. Așa ar arăta un crochiu al Casei Olănescu de pe bulevardul Dacia
poemul i. Mijlocul zilei s-a dovedit dogoritor. Senzația de neputință și expunerea prelungită la soare ne-au tăiat din
De câte ori Hamlet vine în scenă, cu mai mult sau mai puțin zgomot de promovare, cu mai
Teleenciclopedia Femeii aceleia îi plăcea să țină evidențaa tot felul de lucruri. Știa întotdeaunanumărul bucăților de cartofi tăiate
Mă întreb care sunt barierele turismului, ce locuri supraterane sau subterane n-ar putea prezenta vreodată un interes pentru
Când știm că ducem o viață așa cum ne-am dorit? Doar pentru asta trăim: să ne construim o
Iată povestea mea: era o fată și-a venit un flăcău, care a iubit și-a plecat. Doar că n-a
