Pământul s-a liniștit

Mă întreb care sunt barierele turismului, ce locuri supraterane sau subterane n-ar putea prezenta vreodată un interes pentru aceste invazii pe care le împărțim unii cu alţii? Umblăm pe mapamond ca niște lăcuste şi ne alimentăm cu amintiri – de la marşul printre ruinele Romei Antice, scările de bloc din Prîpeat, gangurile cu orgii din Thailanda şi până la zborul cu deltaplanul prin norii de cenuşă ai vulcanilor. Suntem peste tot şi devorăm liniştea.Despre aceste lucruri le vorbeam la masă (recunosc, eram puţin abţiguită) în engleza mea nu tocmai prezentabilă, dar ei, turiştii gălăgioşi, nu vedeau în mine decât bucătăreasa

„Totdeauna am fost pentru o libertate aproape scandaloasă“

La 93 de ani, Nora Iuga este în continuare una dintre cele mai vii și mai pline de prospețime prezențe din cultura noastră. Tinerețea spiritului, bucuria de a trăi, forța vitală i s-au păstrat nealterate și cuceresc în continuare cititori de toate vârstele. A debutat târziu, la 37 de ani, cu volumul de poezie Vina nu e a mea. După încă un volum,

Obiectul Kintsugi

Mircea Andrei Florea practică o interesantă poetică filosofică a montajului. Încă de la debutul său de acum patru ani cu Larvae (Casa de Editură „Max Blecher“, 2020)

Poeme

poemul i. Mijlocul zilei s-a dovedit dogoritor. Senzația de neputință și expunerea prelungită la soare ne-au tăiat din vlagă. Mâna ta încă mică m-a purtat spre sol,

Prințul „Hamlet“

De câte ori Hamlet vine în scenă, cu mai mult sau mai puțin zgomot de promovare, cu mai mult sau mai puțin curaj, se consemnează un eveniment al stagiunii. Tragedia shakespeariană cere o anumită privire introspectivă asupra epocii în care se exprimă și un efort de adaptare. Cere, de asemenea, o consubstanțială relație cu un public dispus să gliseze între convenții și vremuri, să dea piept cu fantome răzbunătoare și dueluri otrăvite, în aceeași scenă în care se consumă comploturi și intrigi politice etern actuale. Declan Donnellan montează Hamlet la Craiova. Un regizor trecut prin experiența Royal Shakespeare Company, cu

La parastas

Ultimele cuvinte ale bunicii au fost: Hai, vă rog! Erau zile de viscol și de nebunie, o nebunie a lumii care se așternea peste nebunia ei cea mică. Avea 94 de ani și Alzheimer. Auzeam acel hai, vă rog și simțeam cum se desprind din mine fâșii, de parcă un copil trăgea de capătul unui fuior de vată de zahăr. Se repeta în buclă și nu era clar dacă era un ultim reflex de limbaj, o rămășiță de gând care nu trimitea la nimic sau conținea o

Poem

Teleenciclopedia Femeii aceleia îi plăcea să țină evidențaa tot felul de lucruri. Știa întotdeaunanumărul bucăților de cartofi tăiate pentru supă,a prosoapelor aranjate în dulapori a zilelor sfinților din calendar. O singură dată s-a încurcat,s-a întâmplat pe timpul lui Ceaușescu.Tocmai se așezase într-un rând nesfârșit,undeva la primele

Mai multe articole

Poem

ochii pentru Martin erau foarte importanți fără ei Martin nu putea să vadă frumusețea materiei într-o zi Martin

Poeme

postcard from veliko tarnovo o parte din mine știe că furia e aproape un chibaku tensei, o tehnică

×