Instantanee cu expunere lungă. Din teoria românească a fotografiei

Primul dagherotip – deci primul aparat fotografic – a ajuns pe meleagurile noastre în 1840, fiind achiziționat de Colegiul Sfântul Sava la inițiativa lui Petrache Poenaru și utilizat pentru întâia oară de Carol Popp de Szathmari. 1840 – adică un an după inventarea procedeului de Louis Daguerre (cu contribuția lui Joseph Nicéphore Niépce). Nu putem spune că lucrurile au evoluat la fel și când e vorba de teoria fotografiei, care nici până azi nu a produs în România o carte-răspuns la On Photography de Susan Sontag (1977), La Chambre claire de Roland Barthes (1980) sau Für eine Philosophie der Fotografie

Deliric: „Rapul e mai mult poezie decât muzică“

În Matca 10, coperta și dosarul central îi sunt dedicate lui Deliric. Într-un dialog amplu cu Barna Némethi, artistul vorbește despre dorința de a construi un album ca unitate narativă, despre nostalgia ascultării „cap-coadă”, despre presiunea succesului și fricile care vin odată cu maturizarea. Interviul surprinde procesul creativ, colaborarea cu Silent Strike și felul în care rapul poate fi și poezie, și poveste.

Traducerea – un fel de luptă cu imposibilul

Traducerea este, cred, un act de creativitate literară, care presupune talent scriitoricesc și o anumită aplecare histrionică, de a deveni vocea auctorială a unui autor în limba țintă. Și înainte, ca și acum, poeți traduceau poeți (Szilágyi Domokos îl traducea pe Nichita, Hervay Gizella pe Ana Blandiana, Andrei Dósa și Mihók Tamás pe poeții transilvani de azi) și scriitori sau traducători cu venă de scriitor transpuneau opere de proză ale confraților lor (lista e lungă și n-aș vrea să omit pe cineva). Cred că înainte de 1989 se traducea mult și substanțial din maghiară în română și invers, în virtutea

Sirene și aparențe

Relativ noul serial de pe Netflix, Sirene (Sirens, Molly Smith Metzler, 2025), nu e deloc o comedie romantică. E, de altfel, etichetat drept „dark comedy“. Aș spune că e chiar un film feminist. Are ceva și din seria comediilor benigne și deja devenite clasice precum Little Miss Sunshine (Jonathan Dayton, Valerie Faris, 2006). Cel puțin aparent: la început ți se pare că va evolua pe o linie mai light. Devon (Meghann Fahy) pare, la prima vedere, un personaj comic. Locuiește cu

Agentul literar – veriga indispensabilă a pieței de carte

Multă vreme am trăit cu convingerea că unul dintre cele mai mari neajunsuri cu care se confruntă piața românească de carte este absența unei verigi indispensabile – agentul literar. Adică acea persoană sau organizație care se ocupă cu tranzacționarea drepturilor de proprietate intelectuală și intermediază legătura

Mai multe articole

Macondo-ul meu

La începutul lunii noiembrie am realizat pentru prima dată că lumea, așa cum o știam noi până atunci,

Poeme

În literatura maghiară, travestiurile au o tradiție îndelungată și de înalt nivel. Sándor Weöres, unul dintre cei mai

Montevideo

Alter ego al autorului însuși, protagonistul romanului, un scriitor care se confruntă cu un blocaj, începe să remarce,

Matca Literară
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

×