Putea fi o frumoasă prietenie, care să continue ani buni, între o scriitoare din Ucraina și un scriitor din Columbia. Războiul a sfârtecat această colaborare. Victoria Amelina și Héctor Abad Faciolince s-au cunoscut pe 24 iunie 2023 la un târg de carte de la Kiev (sau Kîiv, în ucraineană). Peste o săptămână, pe 1 iulie 2023, Victoria Amelina va muri într-un spital din Dnipro, după ce, cu câteva zile înainte, o rachetă rusească Iskander va lovi pizzeria unde mâncau, la Kramatorsk; tocmai făcuseră schimb de locuri înainte să aibă loc atentatul ‒ putea fi Héctor Abad cel rănit grav.
Astăzi, Héctor Abad Faciolince este cel care reface tragica poveste a Victoriei Amelina, în cartea Acum și în ceasul morții (versiune în limba română publicată la Curtea Veche Publishing, în traducerea realizată de Anca Coman Doicin). Iar de la Victoria Amelina a rămas un manuscris neterminat, publicat postum de prietenele sale din Ucraina: Femei în război. Jurnal întrerupt de pe frontul ucrainean (cuvânt înainte de Margaret Atwood, traducere în limba română de Andreea Niță, editura Polirom).
Victoria Amelina avea 36 de ani în februarie 2022, când Federația Rusă a invadat Ucraina. Publicase două romane și două cărți pentru copii, care o impuseseră pe scena literară ucraineană. Războiul i-a schimbat perspectiva. Victoria Amelina credea că nu este de ajuns literatura, că trebuie să existe mai multe „părți de umanitate“ la un scriitor care este martor la un război. „După 24 februarie 2022, m-am transformat din scriitoare în investigatoare a crimelor de război, iar apoi am învățat să fiu și una, și alta, ca să vă spun vouă, lumii întregi, povestea luptei societății civile ucrainene pentru dreptate“, scrie Victoria Amelina în Femei în război.
Victoria Amelina va mai reuși ceva extraordinar: va descoperi, după ce fusese îngropat în grădina casei (un sul de hârtie înfășurat în plastic), jurnalul scriitorului Volodîmîr Vakulenko, ucis la Izium de trupele rusești de ocupație și îngropat doar cu o cruce și un număr: 319. Jurnalul lui Vakulenko are doar 36 de pagini și spune povestea satului său ucrainean, cucerit de ruși. Victoria Amelina va edita acel jurnal, care, astăzi, este publicat în ucraineană, dar și în limbi de circulație internațională, convinsă fiind că „dacă un scriitor este citit, el trăiește“. Cum a cules mărturii din război? Victoria Amelina: „Merg în zonele recent eliberate sau foarte apropiate de linia frontului și consemnez mărturiile persoanelor care au suferit enorm din cauza crimelor de război, a crimelor împotriva umanității și a crimelor care ar putea fi încadrate în categoria genocidului“. Să scrii în condiții de război este o misiune foarte grea, dar trebuie să se întâmple. Era convingerea Victoriei Amelina, este și convingerea lui Héctor Abad Faciolince. Acum și în ceasul morții este, potrivit autorului, „un omagiu adus Victoriei și tuturor celor care și-au dat viața apărându-și dreptul de a fi liberi și de a fi ei înșiși“.
Poate este un pic straniu ca un scriitor din cealaltă parte a lumii, din Columbia, să spună povestea Victoriei Amelina din Ucraina. Doar că, în vreme de război, distanțele se estompează, iar oamenii se susțin: Héctor Abad Faciolince va fi printre primii scriitori din America Latină care se va alătura mișcării: Aguanta, Ucraina! Rezistă, Ucraina!
De fapt, din 2019, către Héctor Abad Faciolince au tot venit mesaje din Ucraina, i s-a propus să aibă o carte în ucraineană, la o editură intitulată Macondo, lansată de două tinere ucrainence, Marina și Anabell. Era vorba de Suntem deja uitarea ce vom fi (carte publicată și în limba română la Curtea Veche Publishing în traducerea realizată de Mariana Sipoș). Cartea a fost tradusă, iar autorul a fost invitat în Ucraina, în 2020. Din cauza pandemiei, toate întâlnirile literare și lansările au fost anulate. Pe urmă, în 2022, a început războiul, dar n-au dispărut cititorii. Fragmente din Suntem deja uitarea ce vom fi se citeau în adăposturi, lumea avea nevoie de literatură. Au continuat să aibă loc și târgurile de carte. Așa că, în 2023, Héctor Abad Faciolince este invitat la Târgul de Carte Arsenal de la Kiev (Kîiv). Și participă. Au loc lansări și dezbateri, acordă autografe, vorbește cu ucrainenii care îi citiseră cartea și care condamnau războiul. Héctor Abad Faciolince a mers în Ucraina să înțeleagă „realitatea acestui război infam, într-o țară invadată, devastată, distrusă“, să aducă un omagiu „ucrainenilor care și-a pierdut viața luptând pentru a fi liberi și pentru a fi ei înșiși, fără ca o putere imperială să le dicteze cum trebuie să fie și cărei tradiții istorice, religioase sau politice trebuie să aparțină“.
O celebră jurnalistă de război, din America Latină, Catalina Gómez Angel, îi propune lui Héctor Abad Faciolince să meargă aproape de linia frontului, să ajungă până la Kramatorsk; Héctor Abad Faciolince acceptă, la acea călătorie participând și Victoria Amelina.
Kramatorsk este o localitate din Donețk, cam la 20 de kilometri de zona controlată de trupele rusești. Kramatorsk a fost și este un punct nodal, pe care rușii au dorit să-l cucerească din primul moment al războiului, când a fost atacată gara din Kramatorsk. Au mai fost și alte obiective civile atacate la Kramatorsk, care au produs sute de victime și mii de răniți. Pe 27 iunie 2023, o rachetă rusească Iskander lovește o pizzerie în care se aflau Victoria Amelina și Héctor Abad Faciolince. Cele mai multe victime vor fi ale restaurantului (bucătari, ospătari, persoane de la curățenie), dar vor muri și două fete gemene Iulia și Anna Akșencenko, de 14 ani: tatăl lor le dusese la restaurant să mănânce o pizza, la sfârșit de an școlar, „ca recompensă pentru notele bune de la școală“, va scrie Héctor Abad Faciolince, care le va publica și o fotografie în carte. Gemenele Iulia și Anna vor muri pe loc, tatăl lor va scăpa și le va îngropa.
Victoria Amelina este rănită grav la cap, în zona occipitală. Moare pe 1 iulie 2023, la 37 de ani, lăsând pe lume un fiu orfan de mamă, care avea atunci 11 ani. Întors acasă, Héctor Abad Faciolince, care are o fiică de vârsta Victoriei, scrie în memoria Victoriei Amelina, „dau viață unei amintiri ceva mai lungi și mai clare a curajoasei Victoria Amelina, colega mea, cea care mi-a devenit prietenă după moarte“, „un fluture alb“: „Uneori o aud bătând ușor din aripi și mă surprinde acel fâlfâit inaudibil care vine din interiorul meu, deși nu-mi aparține. Victoria palpită în mine, trăiește cu mine“, scrie Héctor Abad Faciolince.
Femei în război. Jurnal întrerupt de pe frontul ucrainean de Victoria Amelina și Acum și în ceasul morții de Héctor Abad Faciolince sunt cărți gemene, născute de război. Împreună vor fi prezentate publicului din România, vineri, 20 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din București, unde vor fi invitați să vorbească: Mihaela Moroșanu, George Cornilă, Radu Carp, Armand Goșu, Ovidiu Șimonca.
Pe site-ul matcaliterara.ro, miercuri, 18 februarie, veți putea citi un interviu acordat în exclusivitate revistei Matca de Héctor Abad Faciolince, interviu realizat de George Cornilă și tradus din spaniolă de Anca Coman Doicin.
