André Bazin: Ce este cinematograful?, coordonator, notă asupra ediției și introducere de Andrei Gorzo; vol. 1, trad. Andreea Rațiu, Andrei Rus, Gabriela Filippi, Andreea Chiper, Andrei Gorzo; vol. 2, trad. Liri Chapelan, G. Filippi, A. Rus, A. Chiper, A. Gorzo; București & Iași: UNATC Press & Polirom, 2022; vol. I, 316 p. + vol. II, 330 p.
Ce este cinematograful?
Volumul I
de André Bazin
UNATC PRESS & Polirom
2022
Ce este cinematograful?
Volumul II
de André Bazin
UNATC PRESS & Polirom
2022
În cursul anului 2022, a apărut la editura Polirom în colaborare cu UNATC Press Ce este cinematograful?, celebra colecție de studii și eseuri despre film scrise de André Bazin, publicată în original în patru volume între 1958 și 1962. Cele patru volume, adunate în două în ediția românească, au fost traduse din limba franceză de un colectiv sub coordonarea criticului și teoreticianului de film Andrei Gorzo, care semnează introducerea și nota asupra ediției.
Poate părea întârziată această apariție pe piața editorială românească, având în vedere că studiile lui Bazin au avut o carieră prodigioasă în mediile universitare și o înrâurire importantă asupra profesioniștilor sau amatorilor de film din lumea occidentală, încă de la publicarea lor răzleață, începând cu sfârșitul anilor ʼ40 ai secolului trecut, în diferite reviste de cinema sau de teoria artei (trebuie amintită aici renumita publicație Cahiers du Cinéma, unde s-au format nume ca François Truffaut, Jean-Luc Godard sau Éric Rohmer, printre alții). Acest decalaj este de înțeles dacă observăm cât de greu și de incoerent s-au implementat studiile teoretice asupra cinematografului în țara noastră. E adevărat, părți din colecția lui Bazin au mai fost traduse în românește în 1968 la editura Meridiane de Ervin Voiculescu și în 2014 la UNATC Press de Andreea Rațiu (după cum menționează Gorzo în nota asupra ediției), dar, în general, cărțile pătrunzătoare și operele esențiale despre teoria filmului (mă refer aici la studiile lui Arnheim, Kracauer, Metz, Bordwell, Caroll ș.a.) lipsesc din oferta editorială românească. Abia recent au început să se publice cărți mai specializate în acest domeniu, printre care volumele din seria „Cinemag“ de la editura Tact din Cluj-Napoca și cele din seria „Cinema“ de la Polirom, din aceasta din urmă făcând parte și cartea despre care discutăm acum.
Studiile lui Bazin reunite în aceste două volume au avut o influență covârșitoare asupra studiilor cinematografice de după jumătatea secolului trecut, când au început să se înființeze catedre de teoria filmului la universități din SUA și Europa, iar acest fapt este remarcat și analizat cu profesionalism de Andrei Gorzo în excelenta introducere intitulată Ce îi datorăm cu toții lui Bazin?. De altfel, tot în introducere, coordonatorul aruncă o privire asupra celor mai importante studii din cele două volume pentru a degaja ideile de forță ale autorului, idei care transpar cel mai bine în prima parte a primului volum, dar se regăsesc în toate studiile adunate aici, ceea ce demonstrează coerența interioară a operei lui Bazin.
Ambele volume sunt împărțite în câte două părți: Ontologie și Limbaj și Cinemaul și celelalte arte (primul volum), Cinema și sociologie și O estetică a realității: neorealismul (al doilea), ce corespund celor patru volume franceze originale. Ontologie și Limbaj este secțiunea care pune temelia teoriei baziniene asupra filmului și conține eseuri precum Ontologia imaginii fotografice, Mitul cinematografului total, Montajul interzis sau Evoluția limbajului cinematografic, lucrări care au făcut carieră în studiul cinemaului, fie pentru a fi acceptate, fie pentru a fi criticate sau respinse. Într-adevăr, cele mai recente teorii ale filmului resping multe dintre ideile de forță ale lui Bazin, de exemplu transparența imaginii fotografice sau specificitatea mediului filmic, care se fondau pe ideea de înregistrare mecanică a unei realități continue pe un suport analog cum este pelicula fotosensibilă (ceea ce face ca imaginea fotografică să fie o urmă fizică a celui fotografiat, care participă la ontologia lui), idei de forță care își pierd viabilitatea odată cu apariția suportului digital și a imaginii generate de computer. Dar profunzimea privirii baziniene, la fel ca profunzimea câmpului vizual în planul cinematografic pe care o susține constant în studiile sale, ne mai oferă încă multe detalii ce merită descoperite. Pe unele ni le descoperă chiar el în a doua secțiune a primului volum, unde își pune aparatul teoretic în sprijinul unei apropieri a cinematografului de celelalte arte, mai ales de literatură și teatru.
Volumul al doilea ne prezintă în prima parte eseuri critice despre filme precum Los Olvidados (1950), Jocuri interzise (Jeux interdits, 1952) sau Proscrisul (The Outlaw, 1943), scurte cercetări asupra unor cineaști precum Chaplin, Bogard, Gabin, dar și o analiză a genului western, alături de titluri mai neobișnuite cum ar fi Entomologia fetei pin-up în subcapitolul intitulat Erotism. Ultima parte a volumului al doilea tratează curentul cinematografic care, susține autorul, este cea mai bună întrupare a ideilor lui despre film: neorealismul. După un eseu în care își expune încă o dată ideile despre realismului cinematografic, Realismul cinematografic și Școala Italiană a Eliberării, Bazin purcede la analiza mai multor pelicule, unele îndeobște integrate în curentul neorealist, bunăoară Pământul se cutremură (La terra trema, 1948) sau Umberto D. (1952), iar altele care nu se supun riguros acestuia, precum Senso (1954), chestionând în același timp viziunea unor regizori emblematici ai neorealismului cum sunt Rossellini sau De Sica. Astfel, Bazin își consolidează și ilustrează ideile expuse pe întreg parcursul eseurilor sale, dar mai ales în prima parte a primului volum, încheind astfel un cerc coerent, dar care mai lasă încă multe sectoare pretabile cercetării.
În concluzie, pe lângă noutatea pe care Ce este cinematograful? de André Bazin, pentru prima oară tradus în aceste două volume în limba română, o aduce în spațiul nostru editorial, se remarcă faptul că este un pas important pentru studiul cinematografiei în România. Ni se propune o lectură care li se adresează pasionaților de cinema sau celor interesați de lărgirea propriului orizont cultural, o lectură doctă pe alocuri, dar deloc aridă, cursivă și plină de idei fertile susceptibile de a da naștere unor teorii adiacente, cum bine stă în natura operelor seminale.
Imagine reprezentativă: IMDb
