Nu puteam să duc progmatca.exe mai departe fără a mă referi la cel mai longeviv festival independent de rock și metal din România. Am avut bucuria de a discuta cu directorul ARTmania, Codruța Vulcu. Cuvintele-cheie în dialogul nostru au fost artă, frumos, forme de expresie diverse, evenimente culturale și divertisment ca afară. Am aflat și cât au avut de așteptat sibienii și fanii ARTmania de la primul mail și până la concertul din vara asta al legendarei trupe britanice Porcupine Tree. Înainte de a vă invita să citiți interviul, o considerație proprie: ARTmania face parte din istoria alternativă a culturii din România. Iar la 16 ani de la apariția acestui fenomen, la Sibiu, îi vom vedea pe scenă pe Emperor, Wardruna, Porcupine Tree, Pain of Salvation, Haken sau Tesserat. Între 28 și 30 Iulie în Piața Mare.
Fanii de progressive din România au cultul lor, aproape de casă. Se numește ARTmania și a început în 2006, la Sibiu. Ce-ți mai amintești de atunci și cum ați construit proiectul? Îmi imaginez că a fost o echipă în spate. De ce ați ales tocmai Sibiul?
ARTmania a apărut ca un proiect făcut de o sibiancă pentru Sibiu, care își dorea ca și noi să avem o experiență muzicală, de festival, ca afară. Adică, așa cum a avut ocazia să vadă în anii studenției, când a lucrat foto-reporter corespondent de la o serie de festivaluri din Europa.
Însă, în esență, ARTmania s-a născut din pasiunea pentru muzică și pentru artă și frumos în general. După cum poate fi ușor de intuit, muzica a fost dintotdeauna o pasiune personală, în special când vine vorba de genurile muzicale „guitar based”. De la această pasiune pentru arte a apărut și ideea platformei ARTmania.
Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziții, lansări de carte sau proiecții de film. Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piața și de cetatea medievală, formează spațiul de poveste și magia care reprezintă, în esență, spiritului festivalului.
Iar referitor la modul în care s-a dezvoltat: am crescut împreună cu fiecare ediție – noi (la nivel personal și experiența în sine), festivalul, comunitatea ARTmania. Mulți dintre noi ne-am întâlnit aici, ne-am împrietenit și am continuat să ne întoarcem an de an, cu prieteni sau familie, pentru a ne bucura împreună de muzică și arte, pentru a schimba experiențe și amintiri.
Poziționarea sau esența festivalului a rămas aceeași de-a lungul anilor pentru că suntem în continuare animați de pasiunea pentru artă, indiferent de forma sa de expresie – ARTmania fiind, de altfel, primul festival românesc care a dezvoltat la noi în țară ideea de îmbinare dintre artă și divertisment („entertainment”).
Ce a fost adăugat în proiect de-a lungul anilor este o mai mare varietate de subgenuri muzicale care aparțin genului rock, din dorința de a aduce în fața fanilor din România un număr mai mare de artiști renumiți la nivel internațional. Dacă la început eram mai mult concentrați pe rock gotic, acum avem în line-up și nume iconice ale genurilor progressive, death metal, melodic death metal, thrash metal sau metalcore, pentru a numi doar unele dintre direcții.
De asemenea, pentru că ne dorim să rămânem și să ne ținem publicul la curent cu tendințele din piață, odată cu apariția platformelor online de streaming muzical, accesul la artiști și la descoperirea de noi talente este mult mai ușoară atât pentru fani, cât și pentru profesioniștii din lumea muzicală. Dinamica modului în care ascultăm și apreciem muzica se schimbă, motiv pentru care, pe lângă ARTmania Festival, am dezvoltat două noi proiecte menite să răspundă acestor tendințe. Este vorba de Romanian Music Export, un proiect care oferă ocazia trupelor românești de a concura și de a susține un show în fața unora dintre cei mai cunoscuți agenți de booking de la importante festivaluri din țară și din afară.
Cel de-al doilea proiect se numește EEMC (East European Music Conference & Showcase Festival), prima conferință internațională de la noi dedicată profesioniștilor din industria muzicală.
„Publicul a evoluat foarte mult în ultimii zece ani pentru că a fost expus la numeroase evenimente culturale, muzicale și nu numai.”
Care sunt momentele-cheie în evoluția ARTmania? Cum a crescut publicul și mai ales cum s-a maturizat cu anii ce-au trecut peste concertele din Piața Mare?
Publicul a evoluat foarte mult în ultimii zece ani pentru că a fost expus la numeroase evenimente culturale, muzicale și nu numai, reuşind astfel să îşi dezvolte gusturi şi preferinţe destul de clare. Iar acest fapt este valabil nu doar pentru publicul sibian, ci și pentru cel de la nivelul întregii ţări. Cum știm deja, România are acum evenimente premiate la festivaluri internaţionale ale industriei, care recunosc efortul depus de organizatorii locali.
Și datorită dezvoltării apetitului pentru muzică și pentru festivaluri de muzică, publicul festivalier a experimentat şi evenimentele internaţionale, nu doar locale. Astfel că s-a obișnuit și își dorește ca lucrurile pe care le primește să fie la standarde internaționale, iar experiența să fie pe măsură.
Referitor la genuri sau subgenuri, publicul ascultător de rock este sofisticat și are adeseori apetit atât pentru o varietate de subgenuri rock, cât și pentru alte stiluri muzicale. Cel mult, în anumite perioade, am putut observa tendința publicului de a asculta cu precădere un anumit segment – de exemplu, la începuturile ARTmania (și câțiva ani după aceea) rockul gotic era „pe val” atât la nivel internațional, cât și în România.
Dorința de a construi ceva pentru comunitate prin cultură (în cazul tău ARTmania, East European Music Conference & Showcase Festival, Blaj aLive Festival, ca să enumăr doar câteva inițiative ale tale) are nevoie și de un cap de business și, mai ales, de o viziune pe termen lung. Cum le-ai mixat pe ambele și ce-ai fi vrut să faci diferit?
După cum mulți antreprenori probabil că sunt de acord, încercarea de a face un business în România este în sine dificilă, mai ales atunci când vorbim despre unul din industria evenimentelor muzicale live, un domeniu afectat de multe aspecte, de la pandemie, la lipsa susținerii sau a unor reglementări legale specifice și adaptate caracteristicilor acestui sector.
Ce m-a ajutat să continui și să reușeșc a fost pasiunea și dedicarea pentru aceste proiecte. Cum spuneam mai devreme, încă de la început mi-am dorit să pot oferi pasionaților de muzică de la noi evenimente cum vedeam în afară.
Așa cum știm, această industrie nu funcționează după un program fix, de birou. Organizarea de evenimente este o industrie care cere multe sacrificii și multe resurse personale, pe lângă timp. Iar obstacolele, inclusiv la nivel financiar, sunt nenumărate. Prin urmare, perseverența și curajul trebuie să vină la pachet. Întrucât, mai ales dacă decizi să te dedici unor genuri muzicale mai nișate sau mai complexe, câștigurile financiare cu siguranță nu vor compensa efortul, cheltuielile, stresul şi nopţile dedicate proiectelor.
Iar în afara nevoii vitale de a gândi proiectele și evoluția lor pe termen mediu și lung e nevoie în egală măsură de inventivitate şi de adaptabilitate.
„Prima solicitare către Porcupine Tree a fost în 2010”
Steven Wilson, Opeth, Dream Theater, Meshuggah, Serj Tankian sunt doar câteva dintre numele consacrate care au trecut pe la ARTmania Sibiu și care ne-au ajutat să descoperim apoi alți artiști, să le zicem, mai underground. Cât de dure sunt negocierile cu muzicieni de asemenea calibru și cât de mult contează farmecul medieval al burgului sibian când apare un impas?
Într-adevăr, nu este deloc simplu să organizezi un festival, mai ales unul cu participare internațională. Cu atât mai mult la nivel financiar, ținând cont că onorariile artiștilor de top sunt uriașe iar puterea de cumpărare a românilor nu se poate compara cu cea a vesticilor, onorariile trupelor de top fiind cam aceleași în orice țară, indiferent de salariul minim din țara în care cântă.
La asta se adaugă mărimea sau dimensiunea mai redusă a comunității de ascultători ai respectivului gen muzical (una este să faci un eveniment care abordează mai multe genuri muzicale mainstream și alta este să ai o adresabilitate mai nișată) și de nivelul ridicat al taxelor locale. Este o ecuație complexă, care presupun că dă emoții, la fiecare ediție nouă, oricărui antreprenor din zona culturală.
Însă, ceea ce contează mult în negociere în asemenea cazuri este și experiența pe care promoterul local o are în această zonă, cât de cunoscut este de către promoterii și label-urile din străinătate și cât de respectat este, ce alte colaborări anterioare a avut cu respectivii reprezentanți ai industriei muzicale sau colegi de-ai lor. Sunt aspecte care, cel puțin pe noi, ne ajută în găsirea celor mai bune soluții posibile la momentul respectiv pentru fanii din România.
Iar locul în care se desfășoară concertele de pe scena principală (în piața centrală a unei cetăți medievale) conferă un farmec aparte evenimentului, având în vedere că majoritatea festivalurilor de acest fel au loc în afara orașelor.
Dacă ne referim la durata în sine a conversațiilor/negocierilor, discuțiile sau primele discuții pot fi inițiate cu mulți ani înainte și reluate în funcție de context după o anumită perioadă. Porcupine Tree, spre exemplu, este unul dintre numele pe care ni le-am dorit de multă vreme și care a rămas prezent constant pe agendă. Prima solicitare către Porcupine Tree a fost în 2010, primul e-mail trimis, iar Steven Wilson a cântat pe scena noastră în 2018.
Iar faptul că s-au reunit și sunt în turneu anul acesta a fost o mare bucurie, cu atât mai mult cu cât programul acestui nume cult al scenei prog internaționale s-a potrivit cu cel al festivalului ARTmania. Cu atât mai mult cu cât, din afirmațiile lui Steven s-ar putea înțelege că acest turneu ar putea fi ultimul împreună.
Acum o curiozitate de geek. Prin 2014 a existat o scenă post-rock la ARTmania Sibiu. Atunci au concertat EF, 65daysofstatic și Tides of Nebula. Sper să nu fi greșit ceva în enumerare. Ce nu a funcționat cu Scena Altemberger? De ce ați abandonat această direcție?
Da, într-adevăr, în 2014 a fost respectiva scenă. Uitându-mă în urmă, este posibil ca acea scenă să fi fost un pic înaintea timpului său. Ne-ar plăcea să revenim cu ea, însă este încă destul de dificil să găsești susținere pentru asemenea genuri nișate.
„ARTmania, un brand premiat la nivel european”
În 2020 ai primit trofeul categoriei „The Award for Excellence and Passion” în cadrul competiției European Festival Awards, iar, la ediția din 2019 ți-a fost înmânat premiul categoriei „Best Small Festival” pentru Festivalul ARTmania de la Sibiu. Cât de importante sunt pentru tine aceste distincții și mai ales cât de mult ajută brandul ARTmania?
Am fost onorată să primesc o asemenea distincție venită din partea juriului unui eveniment european de tradiție. Cu atât mai mult cu cât este vorba de o categorie în care erau prezente nume grele ale industriei muzicale internaționale.
Este un moment unic în activitatea unui profesionist, care a venit în continuarea unei alte experiențe unice pe care am avut onoarea să o adaug în 2019 în portofoliu – organizarea la nivel logistic și operațional a ceremoniilor oficiate de Sanctitatea Sa Papa Francisc pe Câmpia Libertății din Blaj. Iar experiența de peste 19 ani în industrie, activitatea de speaker în panelurile conferințelor internaționale ale industriei și proiectele pe care le-am dezvoltat și coordonat de-a lungul timpului (inclusiv Vizita Sanctității Sale, care este un eveniment de o deosebită complexitate și vizibilitate la nivel global) au contat probabil atunci când juriul competiției a luat decizia acordării distincției.
Pe lângă aceste aspecte, primirea premiului „The Award for Excellence and Passion” m-a bucurat cu atât mai mult cu cât reprezintă o recunoaște a activității și a rezultatelor obținute de un membru al industriei muzicale românești, industrie care a cunoscut o dezvoltare deosebită în ultimii ani.
Spun asta și pentru că seara galei de premiere din 2020 de la European Festival Awards a fost remarcabilă pentru noi ca țară, nu doar pentru mine ca profesionist sau pentru ARTmania ca brand.
În afară de mine, două festivaluri din România au câștigat și ele categoriile în care au concurat. Este vorba despre Electric Castle, care a câștigat „Best Medium-Sized Festival” și despre Jazz in the Park, ce a câștigat „Best Small Festival”, alte două festivaluri de la noi aflându-se pe lista nominalizărilor înainte de gală – Awake Festival și Untold Festival.
Sunt reușite remarcabile pentru noi ca industrie, mai ales dacă stăm să ne gândim că la această competiție concurează unele dintre cele mai mari și de tradiție evenimente de profil de pe continent. Și că rezultatele din acest an au fost o continuare a celor obținute în edițiile trecute, ARTmania Festival, cum menționai, câștigând „Best Small Festival” la ediția din 2018.
Cum e văzut festivalul sibian la nivelul scenei metal din Europa? Și mă refer aici la un overview din partea profesioniștilor care organizează concerte, din partea jurnaliștilor, dar și a pasionaților din alte țări care au vizitat Hermannstadt în cei aproape 20 de ani de festival.
Cu siguranță am contribuit la punerea României pe harta muzicală europeană, în special când vine vorba de muzica rock-metal, iar acest lucru e dovedit nu doar de faptul că de-a lungul celor 16 ani de existență, foarte multe nume consacrate la nivel internațional au cântat în premieră pentru România, la ARTmania. Nume pe care am tot avut apoi ocazia să le revedem în concert la noi în țară – de la Meshuggah și Mercyful Fate, la Amorphis, Haggard, la HIM, Within Temptation, Anathema, Dark Tranquillity, Steven Wilson, Wardruna, Swallow the Sun, Pain sau The Sisters of Mercy (pentru a da doar câteva exemple).
„Cultura rock-metal este «mainstream» în Norvegia”
Recent, echipa ARTmania a luat parte la Inferno Festival de la Oslo, un eveniment cu mare tradiție în nordul Europei. Acolo au fost prezenți și cei de la Dordeduh (Atmospheric Folk/Black Metal). Care-s principalele idei creative pe care le aduci cu tine din Norvegia? Și cum au fost primiți timișorenii de public?
Ce mi-a plăcut acolo foarte mult este faptul că în Norvegia (și în țările nordice în general), cultura rock-metal este „mainstream”, iar aceste genuri muzicale sunt un fenomen acceptat și normal. Inferno Festival desfășurându-se, de exemplu, în centrul de conferințe de business al unui hotel foarte cunoscut. Lucru care nu ar fi posibil în multe alte țări, de pildă.
Un alt aspect care mi-a plăcut foarte mult (un aspect de altfel normal în țările vestice) este acceptarea și încurajarea diversității, acceptarea lucrurilor și a culturilor diferite, toleranța sinceră față de nișat și nefamiliar.
Care sunt trupele care te-au impresionat cel mai mult la ARTmania și care sunt revelațiile pentru acești ani?
Este dificil să mă limitez doar la câteva nume, având în vedere că fac parte din comunitatea pasionaților de muzică. Însă i-aș putea menționa pe Serj Tankian și pe Steven Wilson.
Și-a revenit industria muzicală din România (și mă refer mai ales la zonele de nișă) după momentul pandemiei de coronavirus? Există un sprijin real din partea autorităților în 2023?
Suntem încă departe de momentul în care putem considera că industria și-a revenit la nivelul pe care îl avea în 2019, de pildă. Mai ales ținând cont de faptul că edițiile din 2022 ale evenimentelor au fost organizate după doi ani de inactivitate forțată în care nu am avut cum să producem resursele de care este nevoie pentru organizarea festivalurilor, care sunt evenimente complexe și solicitante. Sprijinul oficial pentru sector, implicit pentru noi, a întârziat să ajungă.
Dacă ar fi nevoie să ofer o estimare, cred că vom avea nevoie de încă trei ani de „normalitate” pentru a ne putea apropia din nou de nivelul avut de piața evenimentelor culturale live înainte de pandemie. E nevoie să treacă efectele economice ale pandemiei, să scadă inflația, să se stabilizeze și alte sectoare economice, să se stabilizeze prețurile pentru a reda publicului încrederea că lucrurile sunt în regulă și că își pot relua obiceiurile de consum, să nu mai avem război și în mod specific nu la graniță ș.a.m.d.
„Un festival are loc atunci când foarte mulți factori dintr-o ecuație complexă pot fi corelați”
Cum se construiește o ediție de festival? Câți oameni lucrează înainte, în timpul desfășurării și după? Care sunt principalele provocări? Ce nu ajunge la public?
Reușita unui festival stă în îmbinarea lucrurilor menționate mai devreme. Adică o viziune și o direcție clar articulată pentru a putea aborda și pentru a atrage interesul unor categorii de public clar definite. Și, bineînțeles, creativitatea în promovarea și în menținerea conversației cu potențialii participanți astfel încât să reușești să formezi o comunitate reală în jurul proiectului.
La acestea se adaugă, în mod esențial, munca în echipă, existența unei echipe sudate de profesioniști, care să funcționeze bine împreună și să cunoască solicitările, presiunea, intensitatea presupusă de organizarea unor evenimente de acest tip. Referitor la numărul de oameni, bineînțeles că acesta variază în funcție de mărimea și de durata respectivului eveniment – pot fi de la câteva zeci, la câteva sute de oameni.
Iar legat de durată, în cele mai multe cazuri, lucrezi din timpul ediției prezente pentru ediția viitoare, cel puțin la nivel de discuții cu artiștii. Deci, treaba se începe cu cel puțin un an înainte.
Provocările sunt ridicate, mai ales pe anumite segmente muzicale, de lipsa de resurse sau de resursele financiare scăzute cu care trebuie să faci lucrurile să se întâmple. Acestora li se adaugă posibilele schimbări care pot veni din partea artiștilor (care uneori nu mai pot ajunge din diferite motive – de la anulări de turnee la unele medicale) sau din partea industriei aeriene.
Un festival are loc atunci când foarte mulți factori dintr-o ecuație complexă pot fi corelați, motiv pentru care chiar și dacă planifici foarte bine un astfel de eveniment trebuie să te aștepți la posibilitatea apariției unor lucruri neprevăzute. De aceea aminteam mai devreme că este nevoie de inventivitate şi de adaptabilitate pentru a putea lucra în această industrie.
Să vorbim puțin și despre artista Codruța Vulcu. Am aflat din biografia ta că ai avut expoziții personale la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, precum şi în Muzeul de Artă Contemporană Kiasma din Helsinki (am trecut și eu pe la acest muzeu grozav în 2019). Asta se întâmplă înainte de ARTmania, 2000–2005. Ai continuat cu formele de artă vizuală? Mai ai timp și pentru proiectele tale creative? Și dacă da, pe unde le putem vedea sau unde vor apărea?
În afara proiectelor aflate în desfășurare (sunt implicată și în proiectul „Timișoara 2023: Capitală Europeană a Culturii” în poziția de Coordonator Evenimente Mari), deocamdată nu am posibilitatea de a mă dedica pasiunii pentru pictură și fotografie și proiectelor din sfera personală. Am însă în continuare câteva lucruri în plan, pe care voi dori să le concretizez la un moment dat în viitor.
Ce proiecte vrei să mai construiești în anii ce vin și mai ales când o să-i vedem pe Tool la Sibiu (speranța moare ultima)?
Aducerea celor de la Tool este și una dintre dorințele mele personale din vechime, însă în luarea deciziei aducerii unei trupe intră foarte mulți factori, de la programul de turnee al formației, la puterea de cumpărare locală.
Referitor la proiecte, ne vom concentra pe dezvoltarea celor avute deja. Mai avem în pregătire și alte lucruri, însă vom reveni cu detalii despre aceste subiecte la momentul potrivit, pentru a nu strica surpriza. La nivel personal, mi-aș dori o perioadă mai liniștită în care să pot aloca mai mult timp studiului și proiectelor personale pe care le-am amânat o perioadă îndelungată.
