Aurelian Crăiuțu: „Puțini au curajul nuanței“

Dialog rapid

Start

Mă consider un om moderat, de aceea vă întreb prima dată: oare moderația nu e mai degrabă o năzuință decât un dat?

Am scris moderat pe tema asta – patru cărți (până acum) – așa că pot răspunde pe scurt întrebării dumneavoastră. Moderația e o virtute dificilă, care se potrivește doar spiritelor curajoase. Nu e deloc o virtute pentru spiritele călduțe, așa cum se crede adesea. Moderația e o virtute puternică, nu lipsită de anumite aspecte radicale, tensiuni și paradoxuri. Abraham Lincoln a fost un spirit radical moderat. Și încă ceva: e vorba despre o virtute care formează un adevărat arhipelag, cu rădăcini în filosofia antică și premodernă. Există și o componentă instituțională a moderației, ilustrată de concepte precum echilibrul și separația puterilor, bicameralismul, policentrismul sau federalismul.

Nu în ultimul rând, există un anumit stil al moderației, care o apropie de modestie, prudență sau civilitate. În concluzie, prefer să nu vorbesc despre moderație la singular, ci la plural. Există mai multe fațete ale moderației, un alt fel de a recunoaște că e vorba de o virtute complexă și greu de studiat și înțeles.

Cum se întâlnește viața privată cu ideile noastre, cu viața spirituală a fiecăruia dintre noi?

Încerc sa fiu fidel unui principiu simplu: vreau să nu-mi fie rușine în viitor de ceea ce scriu azi. Cărțile noastre sau articolele pe care le publicăm rareori rezistă uzurii timpului, căci lumea merge înainte. Dar e posibil cel puțin să nu facem compromisuri penibile, să nu spunem ceea ce nu credem pentru a obține avantaje temporare. Îndrăznesc să spun că și azi recitesc cu plăcere ce am scris în prima carte publicată în română în 1998 (Elogiul libertății) sau în prima carte publicată în engleză în 2003 (Liberalism under Siege).

Apoi mă regăsesc în tot ce am scris pe tema moderației în politică, temă ce mă preocupă de două decenii. Asta nu înseamnă că tot ce scriu e egal, dar e un semn că ceea ce fac e important și pentru alții. Particip prin ceea ce scriu la o conversație publică. Asta e important și reconfortant pentru mine.

Nu de mult ați devenit șeful Departamentului de Științe Politice al Universității Indiana. Cum vă vedeți în funcțiile administrative?

E o funcție de care multă lume fuge, pentru că cere mult timp și dedicație. Practic, ca șef de departament, nu ai putere, dar toată lumea îți cere ceva. Nu am vrut să candidez pentru această poziție, dar în final a trebuit să o fac faute de mieux, ca să spun așa. Azi lumea universitară în America e în plină schimbare, trebuie să facem față multor provocări. Ritmul schimbărilor e amețitor, solicitările zilnice sunt dure (primesc zilnic cam 100 e-mailuri și trebuie să răspund la cel puțin o jumătate dintre ele). E foarte ușor să distrugi și e foarte greu să construiești ceva cu sens. De exemplu, încerc de cinci ani să construiesc un program PPE (Philosophy, Politics, and Economics) la Indiana și încă nu am reușit. Nu vă mai spun de ce, căci mi-ar trebui o pagină întreagă de lamentații. Dar nu mă dau bătut. Am cel puțin satisfacția că îi servesc pe alții de la timona unui departament care a avut-o în mijlocul său pe Elinor Ostrom,

câștigătoarea Premiului Nobel pentru Economie în 2009. E o onoare să pot duce mai departe această tradiție, împreună cu colegii mei.

Veniți dintr-o dictatură comunistă. Ce poate face un intelectual dacă nu dorește să urască nimic?

Să încerce să vadă lumea în toată complexitatea ei, să refuze tentația maniheismului. Cu alte cuvinte să aibă curajul nuanțelor. Puțini îl au în ziua de azi.

Cum ați defini America în trei adjective? Vă rog să le și explicați.

America nu e o țară, ci un continent, un simbol și o provocare. Un continent pentru că are patru fusuri orare, mai multe climate și culturi diverse. Sunt diferențe enorme între, să zicem, New York, New Mexico, Louisiana, Maine sau Montana!

Un simbol America a fost de la bun început, fiind comparată (de Turgot în secolul al XVIII-lea) cu un azil pentru cei care trăiesc sub regimuri tiranice. Când spui America te gândești automat la Statuia Libertății. O provocare, pentru că secolul al XX-lea a fost secolul Americii și la începutul secolului al XXI-lea, cele mai importante firme și inovații tot din America vin, în pofida discursurilor decliniste și a semnelor de oboseală. Cine spune America spune de asemenea Google, Microsoft, Apple sau Meta. Ce-ar mai fi atunci de spus?

Imagine reprezentativă: Indiana University

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×