…sau cum arată drumul dinspre memoir spre o înșirare de diapozitive diafane lipsite de conținut. E greu de vorbit (și scris) despre The Chronology of Water, debutul lui Kristen Stewart în regia de film, nu
Uneori ceea ce face cinemaul nu e neapărat să filmeze moartea la lucru, cât mai degrabă să comită un act de magie post-moarte, prin care să readucă la viață, să dezgroape sau să creeze o
Eureka (r. Lisandro Alonso, 2023) e un film unde se întâmplă mai multe lucruri decât în majoritatea filmelor perindate pe ecranele noastre, cu paradoxala aparență a timpului mort, unde nu se întâmplă nimic – și
Există un punct unde cinemaul și ceața se întâlnesc, iar rezultatul e o mostră de eter colorat și înecăcios, suspendat în aer pe un ecran de cinema. La Laguna del Soldado/Laguna soldatului (r. Pablo Álvarez-Mesa,
Între un job la Telefonica, perindarea prin undergroundul cultural al Madridului cu experimente trase în Super8 și serile petrecute cu Carmen Maura jucând teatru la Los Goliardos, anii 1970 au pavat calea către primele încercări
Flow (al regizorului leton Gints Zilbalodis) este o mostră de realism magic fără dialog binevenită pe ecranele noastre: într-un viitor apocaliptic sau într-un trecut măturat de ceva care aduce a potop scos din Biblie (temporalitatea
Anii ’90 în Danemarca n-au fost cei mai liniștiți cu putință: economia era prosperă, dar societatea se lupta cu controversa politică legată de statutul emigranților și refugiaților; în cinema răsărea Dogma lui Vinterberg și Von
Înainte de Revoluția Islamică din 1979, doar trei femei trecuseră în spatele camerei de filmat cu gândul de a pune pe șină un lungmetraj, iar demersul uneia dintre ele avea să fie scos pe ascuns
The Seed of the Sacred Fig („Semințele smochinului sacru“) al iranianului Mohammad Rasoulof pleacă de la niște premise oarecum senzaționale, fiind rodul creativ al unui regizor ostracizat de regimul de la Teheran. Presărat cu imagini
Să-l numești pe Albert Serra copilul teribil și controversat al cinemaului a devenit de mult un loc comun. Tocmai de aceea, ultimul lui film trebuie luat ca o experiență nouă, care, în cel mai bun
