Nu speculez legat de cât de prizată (mai) e proza poetică astăzi la noi, însă ultimul roman al Suzănicăi Tănase, A unsprezecea zi din august, reușește să vorbească, cu lejeritate stilistică și din interiorul acestui
Vom depăna o poveste cu Rada și mama-trestie-vioară din poemul lui Arghezi, Lelița Săftița lui Pann, țiganii lui Miron Radu Paraschivescu jucând milonga și tangourile lui Borges: bătrânul cu ochi mari, aproape închiși, căruia nu
Luntre și punte, apariție postumă care adună poeme scrise de Ovidiu Verdeș între 1988-1990, sădește un vag, dar necesar sentiment de impietate la apropierea de intimitatea poeziei adolescenței și tinereții autorului. Reținută ca un document
