Prozator și jurnalist, Liviu G. Stan (n. 8 martie, 1987) scrie roman și proză scurtă. A publicat romanele „Sânge de pasăre pe haine” (2014), „Casele vor uita” (2016), „Filip Manakis: o poveste europeană” (2019), „Salamandre” (2021).
Documentarul observațional este un flirt cu masochismul. Căci te îndeamnă la drastice autolimitări formaliste, îți taie elanul estetizant. Expunerea regizorului la propria subiectivitate este atât de mare, încât orice mic exces al încadraturii poate dinamita
CGI-ul ne-a pervertit atât de mult memoria cinematografică (nouă, ăstora crescuți cu efectele speciale ale anilor ’80-’90), încât atunci când ni se livrează un SF realizat cu metode old school, fără supremația ecranului verde, ni
Mă întreb care sunt barierele turismului, ce locuri supraterane sau subterane n-ar putea prezenta vreodată un interes pentru aceste invazii pe care le împărțim unii cu alţii? Umblăm pe mapamond ca niște lăcuste şi ne
Are Baudrillard un eseu. Ruinele anorexice se numește. Și-n acel eseu, cochetând cu viziunile unui profet postapocaliptic, francezul spune că societatea postmodernă nu se mai află într-o stare de creștere, ci de exces; o societate
