Când ne lovim de o situație absurdă, spunem, de multe ori, că „suntem în Kafka“. „Kafkian“ a devenit aproape sinonim cu „absurd“. Chiar așa să fie? După Camus, putem deveni conștienți de absurdul existenței „dacă
Bine că s-a terminat, că tare s-a mai chinuit, a zis mama, dar bunica a zis of, Doamne, era așa de tânăr, nici n-a apucat să se pensioneze, și-a început să plângă, iar tata n-a
