„Tot ce-i mai frumos e întotdeauna și cel mai departe.“ (Lewis Carroll, Alice în Țara din Oglindă1) Acum mulți ani, într-o excursie de studii în Italia, am văzut, în dreptul Capelei Contarelli din biserica San
Iubire profund intimă, pluviofilia nu se lasă ușor mărturisită și scapă explicațiilor. Adori ploaia în propria ta singurătate, gelos pe dragostea celorlalți sau poate dimpotrivă, simțind un soi de comuniune cu ei. Dar o vedem
Câțiva pescăruși par să se încline în fața unui pescăruș mai mic – de fapt, îl omoară cu lovituri de cioc. Un copil îi povestește mamei despre un documentar în care rechinul-trabuc face găuri perfect
Arasse în acțiune – cercetând un tablou – seamănă cu fotograful din Blow-Up, care descoperă într-o fotografie proaspăt developată un lucru care n-are ce căuta acolo, dovada unei posibile crime. Sau cu Sherlock interpretat de
„Experiențe spirituale pe loc, fără efort, fără ayahuasca! Transcendentalul, la doar un pas distanță! E mai simplu ca niciodată!“ Cam așa ar putea să sune o reclamă (simplistă, ca orice reclamă) la ce ne-a pregătit
Primele texte „redactate“ de mine au fost scrisorile unui prieten din copilărie destinate unei fete greu de convins să-și deschidă inima – ca s-o spun pe-aia dreaptă, erau rescrise de la cap la coadă. (Propriile
Harold Schweizer, Despre așteptare, traducere din engleză și note de Anca-Maria Pănoiu, Curtea Veche Publishing, București, 2023 Un autor elvețian cu nume german, care scrie în engleză într-un stil franțuzesc (în tradiția unor eseiști ca
Protagonista filmului Kumiko, the Treasure Hunter, convinsă că povestea din lung-metrajul Fargo (1996) este adevărată, pornește în căutarea servietei cu bani pe care unul dintre personajele cunoscutei comedii negre a ascuns-o la marginea unei autostrăzi.
