Este ora douăsprezece, 10 mai 1998. Sau este ora patru, 11 noiembrie 2000. Sau unsprezece noaptea pe 29 august 2002. Iar afară-i bine. Ne-am născut cândva între telefon cu disc și smartphone, între covrig vândut
Ieși din cort, prietene, să stăm față în față,privindu-ne, să tăcem împreună, mereu întrebându-neîn sine celălalt dacă e,și cum pe sine însuși se simte.Joc de-a rostogolul, cu pietrele,de undeva stârnite, spre altundeva.(Nichita Stănescu – Enghidu)
