Cultura face bine – acesta a fost sloganul întâlnirii de ieri care s-a desfășurat la Stup, comunitatea Banca Transilvania de pe Șerban Vodă 206, sectorul 1. „Cultura Face Bine este o comunitate care aduce împreună, în cadrul unor evenimente de dialog și socializare, oameni de business și oameni de cultură. Și unii, și alții vrem să schimbăm lumea în bine. Împreună putem face asta mai repede!“ – scrie „manifestul“ acestei inițiative și cred că aseară într-adevăr a fost făcut primul pas spre atingerea acestui scop.
Invitații – Gilda Lazăr (director de comunicare al Festivalului „George Enescu“), Matei Vișniec (scriitor, poet, dramaturg), Liviu Jicman (președinte ICR), Mircea Tomescu (chef marketing officer la eMAG) – au venit cu propuneri și idei interesante. Gilda Lazăr, de pildă, a spus că ar trebui să convingem sectorul privat să dea mai mulți bani pentru cultură, nu doar procentul din impozit de care oricum nu se ocupă toți probabil din cauza birocrației. Matei Vișniec a adus exemplul orașului Bilbao care a devenit frumos datorită Muzeului Guggenheim: de fapt, acest muzeu a pus pe hartă Bilbao care era un fel de „Brăila“, așa cum a completat cu umor Mircea Tomescu. Acesta a vorbit despre necesitatea ieșirii din turnul de fildeș al culturii care, deocamdată, se adresează doar unei comunități restrânse. Liviu Jicman a formulat argumentul conform căruia nu doar evenimentele cu vizibilitate majoră fac parte din cultură.
Bineînțeles, cele spuse mai sus sunt doar o parte din direcțiile discuției moderate de Ștefan Teișanu, moderatorul relaxat și firesc al evenimentului. M-am bucurat, pentru că a început un fel de cunoaștere a mediilor – Matei Vișniec chiar a subliniat necesitatea cunoașterii reciproce – și s-a făcut un pas către un limbaj comun. Spun că s-a făcut un pas deoarece la recepția de după eveniment totuși s-a discutat rămânând fiecare în bula proprie. Dar, dacă nu facem primul pas, nu o să reușim niciodată să ne cunoaștem cu adevărat.
Pentru că cunoașterea este, într-adevăr, necesară. Altfel, actorii culturali par niște visători care uneori cerșesc, iar mediul financiar, un mediu care poate vorbi doar despre cifre, bugete și profituri. Or, ar trebui să înțelegem că toți suntem oameni și poate că toți purtăm în noi un Bilbao și un Muzeu Guggenheim deopotrivă.
Personal, m-am bucurat și pentru că președintele ICR Liviu Jicman a menționat revista noastră ca pe un exemplu de inițiativă proaspătă. Să rămânem așa, iată scopul nostru.
Imagine: Guggenheim Museum, 1961
