În epoca Netflix-ului și a serviciilor de streaming, în epoca ecranelor și a platformelor video și social media, literatura poate circula și altfel decât în paginile unui roman, unei nuvele sau proze scurte. Literatura poate fi distribuită și prin intermediul adaptărilor cinematografice, care au posibilitatea de a se dezvolta și mai mult pe platformele de streaming. Acestea au obișnuit spectatorii cu un conținut serializat, în care dezvoltarea unor personaje și a unei povești pot fi făcute într-un mod complex, prin intermediul unor politici de adaptare care răspund unor mize culturale, sociale, auctoriale sau chiar unor predilecții ale spectatorului de azi.
La rândul său, cinemaul s-a transformat dintr-un „aparat“ cu trăsături și funcții precise într-un mediu mult mai fluid, care preia posibilitățile de expresie ale altor medii și arte, care comunică intermedial prin narațiuni din ce în ce mai diverse. Rolul enorm pe care ecranele de diferite tipuri îl joacă în viața noastră cotidiană produce azi ceea ce Franceso Casetti numea permanența cinemaului[i]. Nu mai e importantă întrebarea Ce este cinematograful?, ci Unde este acesta? – pe YouTube, pe Netflix, pe Instagram, pe TV, pe laptop, pe smartphone. Noile modalități de distribuție îi permit cinemaului să supraviețuiască, adaptându-se la noul peisaj medial și la noile tehnologii.
Adaptarea este noțiunea-cheie despre care aș vrea să vorbesc în continuare. Nu e vorba doar despre adaptarea la noul mod în care vedem filme, ci și despre adaptarea care are la bază textele literare, despre filmele care se construiesc pornind de la romane, nuvele sau proze scurte. În peisajul cinematografic românesc există câteva exemple de adaptări de succes – Soldații. Poveste din Ferentari al Ivanei Mladenovic, după romanul omonim al lui Adrian Schiop, Inimi cicatrizate al lui Radu Jude, adaptare liberă după textele lui Max Blecher, Moromeții, după romanul lui Marin Preda,și Sunt o babă comunistă, după romanul lui Dan Lungu, realizate de Stere Gulea, și exemplele ar putea continua, însă lista nu este extraordinar de lungă.
Cred că există o prejudecată în spațiul românesc în ceea ce privește adaptarea cinematografică, iar prejudecata aceasta este explicabilă din punct de vedere cultural și estetic. În multe privințe, am rămas captivi unei idei de film de autor tipică anilor ’60 ai secolului trecut, o idee potrivit căreia adaptarea ar însemna o diminuare a contribuției autorului, atunci când acesta este identificat cu persoana regizorului-scenarist. De aceea, m-am bucurat atunci când am văzut la Bookfest o inițiativă de tipul Book to Screen, dedicată dezvoltării adaptărilor cinematografice în spațiul românesc.
Ca traducere transmedială, adaptarea reprezintă un proces foarte complex, pentru care nu există neapărat rețete. O adaptare cinematografică reușită nu este neapărat un film fidel față de opera-sursă. De altfel, teoreticienii adaptării au deconstruit noțiunea de fidelitate, aceasta devenind irelevantă în contextul comunicării dintre două medii. Există, în modul în care am înțeles arta, anumite prejudecăți estetice care au dăinuit de-a lungul timpului. Poate cea mai veche este cea instituită de Lessing, în ceea ce privește artele timpului și artele spațiului. Este o distincție care a dus la ideea că fiecare mediu și fiecare artă are un set de trăsături specifice. Iar această noțiune stă la baza prejudecăților spectatorului comun. Realitatea însă ne arată că există opere literare cu viziuni accentuat cinematografice și filme care își literaturizează discursul pe care îl construiesc pentru spectator.
Ce poate face un proiect ca Book to screen? În nici un caz nu este vorba despre cărți scrise special în vederea adaptării pentru cinema sau pentru serial destinat streamingului. Dar există însă posibilitatea de a se realiza întâlniri esențiale între scriitori și regizori, producători, pe care Book to Screen le-a organizat: au vorbit despre adaptările cinematografice Ada Solomon, Cecilia Ștefănescu, Alexandru Maftei.
Prin 2021, am scris un eseu despre colaborarea dintre László Krasznahorkai și Bela Tarr, doi autori care ar respinge termenul de adaptare în ceea ce privește filmele Satantango sau Werckmeister harmóniák. În acel text vorbeam despre găsirea unor procedee formale și naratice care „traduceau“ cinematografic sintaxa dificilă a textelor lui Krasznahorkai, iar această formulă era legată de durată, acel slow cinema devenit între timp un concept consacrat, atât de puternic legat de ideea de timp. Atât proza din cărțile lui Krasznahorkai, cât și filmele lui Tarr construiesc propriile lumi din imagini-timp pentru a crea una dintre cele mai interesante colaborări din istoria literaturii și a filmului. Acest tip de întâlnire este una rară, dar cred că un proiect precum Book to screen a început promițător și are toate șansele să provoace astfel de evenimente fericite pe viitor.
Există și alte lucruri care țin de profesionalizarea industriei de carte și industriei de film românești, cum ar fi lipsa de infrastructură artistică, unde Book to Screen poate fi extrem de folositor. Așa cum scriam mai devreme, adaptarea este un proces complex, iar dezvoltarea unui scenariu adaptat necesită o întreagă rețea creativă, de la producători la scriitori și regizori, la directori de imagine, monteuri și distribuitori care să înțeleagă complexitatea acestui proces. La masa de scris, experiența scriitorului este de o solitudine extremă, dar o adaptare se poate face numai prin colaborare și prin munca în echipă.
Citisem romanul lui Cosmin Perța și chiar îmi amintesc că experiența de lectură a fost una cinematică. Mă bucur pentru că Premiul De la carte la film a fost câștigat de romanul Ca să nu se aleagă praful de toate. Este un roman scurt, dar cu o narațiune ce oferă o experiență de lectură intensă, pe care o văd tradusă într-un serial de succes. Însă drumul de la carte la film e lung. Așa că Book to Screen a venit la timpul potrivit. Avem nevoie de adaptări cinematografice pentru ca industria de film autohtonă să se dezvolte.
[i] Casetti, Francesco, The Relocation of cinema, on-line:https://necsus-ejms.org/the-relocation-of-cinema/
