28 noiembrie 2024, ora 20:40. Ies de la un concert de jazz absolut minunat. Ultimele piese îmi răsună încă în minte, umerii și capul mi se mișcă încă în ritmul basului și tobelor, apoi pașii saltă pe clape și brațele se unduiesc pe saxofon ca apoi să se încordeze și să se înalțe brusc pe trompetă. Ce explozie de trăiri, câtă culoare, câtă bucurie, câtă viață în jazz! Câtă libertate!
Ce bine că există, mă gândesc și zâmbind, cu un gest automat încep să cotrobăi în ghiozdan după telefon, să-i dau unmute. Nu e așa frig, o iau pe jos spre Piața Universității, reconectarea la realitate. Recapitulare, pe scurt, cu liniuțe, schematic și ușor de reținut, ca atunci când învățam pentru olimpiada de istorie și făceam conspecte:
Duminică, 24 noiembrie: un personaj care are același nume de familie cu mine și de care puțină lume auzise s-a „spawnat“ pe primul tur al alegerilor prezidențiale (ceea ce ar fi o intrigă excelentă sau un cârlig inteligent de la sfârșitul primei cărți dintr-o trilogie de Ken Follet, doar că nu suntem într-un roman de ficțiune, ci mai degrabă într-un jurnal pe care îl scriem zi de zi) – am un déjà vu, nu tot așa s-a întâmplat când a intrat AUR în Parlament? Parcă tot așa, nimeni nimic și hop, 10% din voturi – surpriză – „Surpriza de sub ochii tuturor“: AUR. Intră în Parlament. Cum? Cine este George Simion? Cine sunt votanții?
Europa Liberă scria pe 20 decembrie 2020: Pentru scena politică românească, este un fenomen nemaivăzut: o mișcare politică a zburat complet pe sub radarul presei și al analiștilor și a aterizat direct în Parlament, cu un scor care o face a patra forță în legislativ.
„Ne-a scăpat tuturor. Dacă privim înapoi, vedem că semnele erau acolo, doar că nu ne-am uitat“, privește retrospectiv sociologul OvidiuVoicupentru Europa Liberă.“
Anyway, am deviat. Închidem paranteza.
Luni, 25 noiembrie: BEC anunță rezultatele finale: Georgescu și Lasconi intră în finală, Ciolacu – alegerea clasică de care se temea toată lumea să nu iasă la alegeri, culmea rămâne cu bronzul care în această competiție nici nu urcă pe podium.
Oder?
Seara, în București oamenii ies în stradă. În fața TNB, după 35 de ani de la Revoluția din ’89, alţi tineri strigă din toți plămânii „LIBERTATE“. De data asta, pentru păstrarea ei.
Marți, miercuri, 26-27 noiembrie: indignarea continuă. La fel și surprizele. Candidatul necunoscut află de existența unui partid de care (WOW!) nu a auzit nimeni și cu care împărtășește o viziune comună. Și se împrietenesc. Și încă un șoc! Partidul are de trimis vreo 80 de oameni în Parlament.
Se iese în București, la Timișoara, la Constanța, la Iași, la Cluj, mai peste tot.
FFWD – că în ritmul acesta s-au desfășurat evenimentele din ultimele 5 zile (real feel – 10 ani):
Joi, 28 noiembrie: BOOM! CCR anunță că admite oarecum contestația făcută de Cristian Terheș cu o zi înainte, adică, decide renumărarea voturilor. Wait, what? Alt „fenomen nemaivăzut“ – atenție, nemaivăzut la noi!
Cu aceste gânduri, mă îndrept spre Piața Universității unde s-au strâns din nou oameni și unde am vorbit cu niște prieteni să ne întâlnim. Îmi amintesc cum a fost marți când am ieșit de una singură. M-am întâlnit întâmplător acolo cu cineva din aceeași „bulă“. M-am bucurat. Dar mi-a zis ceva care a ridicat un red flag în mine.
Zice: „Am dat mai devreme și de X“.
Și nu l-ai luat și pe el cu tine? zic.
„Nu știam de ce parte e. Și n-am vrut să creez animozități.“
În mintea mea s-a tradus: neîncredere în oameni apropiați. Autocenzură pentru autoprotecție – și cadre din filme: Ucho, Das Leben der Anderen, Patru luni, trei săptămâni… Și cuvintele pe care le auzeam când eram mică de la mama și de la tata: „Ce discutăm acasă, rămâne acasă, nu mai spuneți la nimeni“.
Din fericire, fluxul gândirii mi-e întrerupt de alerta de mesaje:
Unde ești? 21:03
Ce faci, mai vii? 21:03
Suntem la coada calului. 21:03
Ajung, acum, sunt la fântână. 21:03
Sunt aproape, pe trotuar, vizavi de Universitate, „la statui“ e plin de tineri. Se strigă „LIBERTATE“. Se râde, se glumește. Mă uit la pancarte. Umorul emergent în astfel de momente e absolut delicios. Sloganurile de pe pancarte sunt ceva mai serioase, dar scandările aduc acel haz de necaz care face orice situație mai ușor de suportat:
CG STRIVEȘTE COROLA DE MINUNI A LUMII!!!
MAI BINE RENUMĂRAȚI CÂT A CHELTUIT CG PE CAMPANIE
CCR! NU TE JUCA CU DEMOCRAȚIA! NU ANULARE
POEȚI CONTRA EXTREMISM
NU VREM SĂ SCRIEM POEZIE DE PARTID
Recunosc că e greu să auzi undeva la două, trei mii de oameni scandând împotriva numelui tău:
„Nu Georgescu în turul doi, viitorul suntem noi!“
„Georgescu e noul Antonescu!“
Îmi amintesc cum duminică seară mi-a scris un prieten: „Hai zi, pe bune, e unchi-tu, nu?“
Nu e. Mă apropii de cineva cu o pancartă, și printre scandări mă prezint și o întreb dacă vrea să mă ajute cu niște răspunsuri, că aș vrea să scriu ceva despre ce se întâmplă aici. Zice că da. Să începem atunci:
– Ce vârstă ai și de ce ești aici?
– 39 proaspăt împliniți și sunt aici pentru a susține libertatea, democrația, sunt aici împotriva manipulării, împotriva oricărei mișcări de tip legionar, fascist, împotriva corupției, împotriva tuturor lucrurilor care merg aiurea în țara asta.
– Crezi că se schimbă ceva dacă se iese în stradă?
– Absolut, e un exercițiu democratic pe care trebuie să învățăm să-l facem. Sunt aproape 35 de ani de la Revoluție și noi n-am fost în stare în perioada asta să ieșim din când în când să ne gândim la ce-au făcut oamenii ăia pentru drepturile pe care le avem acum. Nu ca să facem scandal, nu! Măcar să facem un lanț uman, să avem un tip de manifestare care să existe aici. Luăm lucrurile foarte de-a gata.
– Dar ce crezi că s-ar putea întâmpla, care ar fi worst case scenario?
– Worst case scenario? Și să și râdem un pic de el, cât mai putem? CG președinte cu Simion premier și Șoșoacă la Externe sau la Justiție, ăsta e worst case scenario.
– Cum ar afecta asta viața ta de zi cu zi?
– Atâta timp cât minciuna conduce e evident că viețile noastre sunt afectate. Nu doar a mea, a fiecăruia dintre noi. Și polarizarea care se întâmplă de o perioadă în România va crește și mai mult, iar din extremele astea, lucruri bune n-au cum să vină.
– Iar best case scenario?
– Nu știu, îmi pare rău, astăzi nu sunt optimistă.
Asta îmi zice C, 39 de ani.
Mulți înainte!
Continuă scandările:
„Legionarul de unde are banul?“
„Legiunea nu face națiunea.“
„Nu sta deoparte, nu sta pe bară, zdrobim împreună dictatura legionară.“
„Viitorul nostru nu-i trecutul vostru.“
„Iubirea de țară nu e legionară.“
„Călin, Călin, du-te la Kremlin!“ (flashback automat la Kremlinul de zahăr al lui Sorokin)
Revin cu mintea în piață. Cineva ia steagul UE și urcă lângă Breazu, calul lui Mihai Viteazu. Singura ecvestră de vizavi de biserica rusă – ce ironic în contextul de față. Pe pancarta lui scrie:
LUAȚI-VĂ MÂINILE DE PE VOTUL MEU
– Salut! Eu sunt Gabriela, vreau să scriu ceva despre cei care au ieșit azi în stradă, ar fi în regulă să te citez?
– Ce vrei să mă întrebi?
– De ce au ieșit oamenii în stradă?
– E foarte bine că lumea a ieșit la protest împotriva acestui om nesuferit care a manipulat votările.
– Sper din tot sufletul ca lumea să se lumineze și să voteze bine, pentru că voturile pentru Parlament sunt la fel de importante ca cele pentru prezidențiale, iar lumea ar trebui să se focuseze și pe asta.
– Worst case scenario?
– Să vină rușii peste noi și să ieșim din UE, asta ar fi la mine cea mai mare frică.
– De ce e important să fim în UE?
– Are de-a face cu susținerea celorlalte țări. Trebuie să ne susținem pentru că UE până la urmă unește mai multe țări ca să avem și pace și liniște.
– Și best case scenario?
– Votăm pe cine trebuie și o să ajungem și noi o țară democrată, cum ne-am dorit de mult timp.
Asta îmi zice T, 21 de ani care studiază arhitectura.
„România, nu uita, Europa-i casa ta.“
„România, nu ceda, jos fascismul, nu-l vota!“
„Vot observat, nu manipulat!“
„Un vot dezinformat nu e democrat.“
„CCR, votul e vot, voi de noi vă bateți joc.“
„CCR, rușine mare, ești complice la trădare.“
„CCR, sluga PSD!“
Mă opresc lângă altcineva:
– De ce e periculoasă decizia CCR?
– Decizia CCR e îngrijorătoare deoarece toți președinții de partid au spus că nu a fost fraudă electorală și că nu s-au raportat evenimente care să pună problema renumărării voturilor. Și te face să te gândești, ce s-a întâmplat în ultimele trei zile și nu la 24 de ore după alegeri, de se cere renumărarea asta. Și sesizarea Curții Constituționale mi se pare ilegitimă.
A, 21, studentă la Drept.
Apoi, se aud răspunsuri și de la microfon:
– Dacă mă duc la vot, nu știu dacă votul meu va conta. Cine ne garantează că autoritățile își vor face treaba și se vor asigura că cetățenii au dreptul de vot nealterat de alte puteri?
Din nou, neîncredere. Frică. Dar și curaj:
„Aici seară de seară, să nu plecăm afară.“
„Constituție, nu corupție.“
„Mai bine mort decât fascist.“
„Votul meu, decizia mea.“
„Ce este apa? H2O.“
„Transparență!“
„Vrem vot cinstit!“
„Părinți, bunici, nu vă lăsați mințiți!“
Altcineva ia microfonul:
„Nu-i avem nimic împotriva celor care l-au votat pe Georgescu, nu urâm pe nimeni. Tuturor ne e frică. Părinților noștri le e și mai frică. Ei nu mai au speranță. Noi suntem speranța lor! Tinerii sunt viitorul. Tinerii vă cer în cor, nu votați un dictator!“
– Bună, de ce ai ieșit în stradă?
– Am ieșit la protest pentru că simt că este datoria noastră să ne apărăm dreptul la democrație, dreptul la vot cinstit și este important ca tinerii să lupte pentru o țară în care vor să rămână.
– Ce te face să crezi că dreptul la democrație este amenințat?
– Propaganda care circulă din ce în ce mai mult, dezinformarea, faptul că oamenii votează, dar nu votează într-un mod informat, asta e în principal cea mai mare problemă, lipsa de educație în ceea ce privește votul.
– Crezi că se rezolvă ceva cu protestele?
– Cred că e important ca oamenii să vadă că tinerilor le pasă. Nu doar tinerilor, dar în principal oamenii de la proteste erau tineri, studenți care îți doresc să rămână în țara asta. În mod real, nu știu dacă se rezolvă ceva, într-adevăr, doar că este important ca oamenii să vadă că dorim să schimbăm lucruri și că dorim să stăm într-o țară în care drepturile ne sunt apărate și susținute.
– Worst case scenario după alegerile parlamentare?
– Propagandă, tot ceea ce înseamnă discriminare împotriva minorităților de gen, rasiale, interzicerea dreptului la avort, părăsirea Uniunii Europene.
– De ce e important să fim în Uniunea Europeană?
– E important să fim în Uniunea Europeană pentru că nu rămânem ai nimănui în lumea asta. Consider că într-adevăr, suntem o țară care are propriile legi, dar simt că Uniunea Europeană ne duce cumva pe un drum democratic, pe un drum în care vocile noastre contează și simt că influența Uniunii Europene e foarte importantă pentru noi și pentru dezvoltarea noastră în continuare.
– Best case scenario?
– Lumea votează Lasconi. Votează bine la parlamentare. Și putem să ne îndreptăm într-o direcție care să susțină educația, dreptul la orice fel de exprimare care nu-i îngrădește pe alții și, da, libertatea.
M, 26, doctorandă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.
– Salut, care e părerea ta despre ce se întâmplă în acest moment în România?
– Sunt puțin întristată. Îmi fac probleme referitor la ce se întâmplă, la alegeri și de ce urmează mai ales.
– De ce e îngrijorător ce s-a întâmplat în primul tur al alegerilor prezidențiale?
– Este îngrijorător că a ieșit Călin Georgescu în turul doi. Nu e neapărat vorba despre el, ci mai mult de ce reprezintă el. Reprezintă o privire înspre est, în loc de vest. Ne scoate de pe calea europeană, iar cu o guvernare fascistă, tot ce am construit timp de 35 de ani riscă să se ducă pe apa Sâmbetei.
– Crezi că se rezolvă ceva prin proteste?
– Sută la sută. Bine, depinde. Nu știu dacă lumea se uită și ascultă de oamenii care ies în stradă, dar în același timp, e obligația noastră morală, ca oameni cu drept de vot, ca cetățeni nemulțumiți să facem treaba asta și să putem sta cu conștiința împăcată.
– Dacă ajută sau nu, nu aș putea să-ți zic, sper doar ca oamenii care trebuie să se uite la noi să ia aminte.
– Ce speri să se întâmple la alegerile parlamentare?
– Ce sper este să se voteze informat. Nu neapărat să votezi un anumit lucru în detrimentul celuilalt, dar să-ți faci datoria de a te informa înainte să intri în cabina de vot și să știi să alegi. Problema nu este că s-a votat ceva, într-un anume fel, ci că s-a votat dezinformat și că oamenii nu-și iau destul de în serios datoria de cetățean.
– Cum te informezi?
– Citești, de preferat, nu deschizi televizorul deoarece majoritatea canalelor, știm foarte bine, sunt finanțate de marile partide care au resurse foarte mari. Ai grijă să citești jurnaliști independenți, jurnaliști care își fac treaba și care nu sunt plătiți de cine știe ce monstruleți și bazaconii de oameni.
S, 21, studentă la Drept.
Se face târziu și o iau pe jos spre casă.
Cum sunt oamenii din stradă?
Sunt tineri și plini de speranță și strigă ca vocea lor să fie auzită. Sunt neliniștiți pentru că sunt conștienți că viața pe care o au se datorează unor drepturi puse acum în pericol. Se tem, dar sunt curajoși. Vorbesc deschis cu părinții, cu alți colegi, cu prieteni cu păreri diferite. Pentru că ei au învățat că soluția vine întotdeauna din comunicare, nu din izolare. Că izolarea vine ca urmare a unor mari traume, dar de vindecat ne vindecăm doar împreună. Pentru că știu că e important să trăiască într-o lume în care, ca să-l parafrazez pe Solomon, și eu am dreptate, dar și tu ai dreptate.
Îmi amintesc de vorbele lui Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.
Gen, asta e democrația.
Oamenii din stradă sunt conștienți și responsabili. Asumați, dacă ar fi să folosesc un termen mult vehiculat. Sunt plini de speranță, iar speranța, spunea Václav Havel, dacă îmi aduc bine aminte, speranța nu este convingerea că ceva se va sfârși cu bine, ci este convingerea că ceva are sens, indiferent de cum se va încheia.
Joi devine vineri în timp ce stau în fața laptopului, ascult interviurile și mă întreb cum să pun cât mai clar în cuvinte tot ce s-a trăit azi.
Alertă de mesaj: BEC a anunțat că renumărarea se va realiza până la ora 22:00, duminică, 1 decembrie. În aceeași zi cu alegerile parlamentare și la o oră de la închiderea urnelor pentru alegerile parlamentare.
Încă o răsturnare de situație. Nu e un thriller politic. E un jurnal pe care îl scriem pe măsură ce-l trăim. Ce vrem să scriem mai departe? Ce o să scriem luni despre ce am făcut duminică la vot?
Mă gândesc la „Strigătul“ lui Munch. Strigăm, dar se aude? Se aude din afară? Noi ne auzim?
Pun niște muzică să mai filtrez din gânduri. Cum a început seara? Jazz, da. Interesant că pendulăm între Est și Vest într-un alt moment de cumpănă. Interesant că acum câțiva anișori în Est se cuibărea comunismul, iar în Vest, fascismul. Acum, extrema dreaptă pare să fi metastazat pretutindeni. La fel de interesant că primele înregistrări ale jazzului datează din 1917, în New Orleans. Redundant să spun ce se întâmpla în Rusia în 1917.
2024 are șanse să fie un alt 1917. Vrem la muzică și viață sau la lagăre și canale ca să perpetuăm trauma și suferința pentru că nu am făcut suficientă terapie încât să ne dăm seama că merităm să ne fie bine?
Update: vineri dimineață, notificare de mesaj – e o reacție la un story (un video din piață în care se scandează „Constituție, nu corupție!“): „Bravo, mulțumim, o să ieșim cu toții!“
Ăsta e titlul!
Că tot urmează sărbătorile: Fie ca după alegeri să ne fie bine!
https://romania.europalibera.org/a/surpriza-de-sub-ochii-tuturor-cum-a-ajuns-aur-%C3%AEn-parlament/30988592.html
Imagini: Gabriela Georgescu
