„Când e vorba despre un produs artistic, încercarea de a satisface pe toată lumea e calea sigură spre eșec”

Interviu cu Cosmin Perța

Start

Prima ediție Book to Screen Bun de filmat, proiect realizat de revista Matca în colaborare cu Asociația Editorilor din România (AER), Alianța Producătorilor de Film (APF) și PRO TV, s-a încheiat vineri, 31 mai 2024, cu anunțarea câștigătorului premiului De la Carte la Film, scriitorul Cosmin Perța, pentru romanul Ca să nu se aleagă praful de toate (Editura Polirom, 2023).

© Dirk Skiba

Chiar și la mai bine de două decenii de la debut, te numeri printre puținii scriitori români care au șansa de a-și vedea o carte ecranizată, în condițiile în care pe piața internațională ecranizările au o pondere mare printre producțiile de succes. Cum îți explici această aparentă ruptură între lumea literară și lumea filmului în România?

Sunt lumi diferite care interacționează rar și superficial din păcate, dar problema nici măcar nu e aceasta, e un cumul de factori. Prima problemă e că pentru film trebuie un anumit tip de poveste, care să funcționeze cinematografic, avem mulți scriitori buni în prezent, dar nu toți scriu texte care pot fi adaptate bine sau ușor pentru ecran. A doua problemă este că nici lumea producătorilor de la noi nu este atât de mare pe cât ne-am imagina. Filmul se face greu în România, cu bugete ridicole în comparație cu producțiile vestice, care nu permit libertăți prea mari și nici dezvoltări fastuoase. Un producător poate să aștepte și șapte–zece ani să strângă bani pentru un proiect de lung metraj și să îl ducă pe ecran, așa că preferă să lucreze la proiecte personale. Și după ce filmul ajunge pe ecran e o problemă de circulație. La noi filmul nu e cu adevărat o industrie, cum nici literatura autohtonă nu e o industrie dacă ne uităm la piața noastră de carte. Cu toate acestea trebuie să remarcăm că în ultimii ani sunt tot mai mulți scriitorii care au o șansă bună să își treacă poveștile în limbaj vizual. Doar eu cunosc vreo cinci prozatori care au deja filme după cărțile lor și încă pe atâția care lucrează acum la scenarii.

Unul dintre motivele alegerii făcute în unanimitate de juriul premiului De la Carte la Film este „caracterul cinematografic al romanului“. Te-ai gândit la eventualitatea unei ecranizări atunci când ai conceput Ca să nu se aleagă praful de toate sau stilul este doar semnul noii direcții în proza ta?

Nu m-am gândit la o ecranizare. E o direcție nouă în proza mea de vreo 6 ani încoace. Am încercat să simplific foarte mult limbajul și să mizez pe directețe, ritm, fluență, impact vizual și afectiv. Dar am fost influențat de cultura cinematografică, asta e clar, îmi place când scriu o poveste să o văd în scene, să pot vizualiza fiecare detaliu, să îmi dau seama cum funcționează și să am control asupra tuturor elementelor. În ceea ce privește expresia, după ce am trecut printr-o perioadă alegorică, în care mizam pe solicitarea intelectuală a cititorului, acum mizez pe solicitarea sa emoțională și în zona asta cu cât sunt mai puține artificii, cu atât impactul e mai mare.

Adeseori adaptarea pentru micul sau marele ecran implică schimbări aduse poveștii și personajelor. Samson este un protagonist puternic, adeseori intransigent. Cât de maleabil crezi că va fi dacă i se va cere să se abată de la linia sa?

Voi încerca să fac ce e mai bine pentru personaj și pentru poveste. În mod cert vor exista schimbări, altfel nu are cum să funcționeze, dar poate schimbările astea fac totul și mai interesant și personajul și mai expresiv. Intransigența e dușmanul ideii de adaptare și nu știu cum e la filme, dar biologia ne învață că cei care se adaptează evoluează.

Ca să nu se aleagă praful de toate este un roman violent, așa cum tu însuți l-ai caracterizat. L-ai vedea transpus pe ecran întocmai sau mai degrabă strunit pentru a se încadra în gusturile unei game mai largi de spectatori?

Cum ziceam anterior, nu întocmai, nu poate fi întocmai pentru că e alt mediu, dar violența e parte din poveste, are rol determinant pentru personaj, așa că va fi acolo. Câtă și în ce formă o să ne dăm seama pe măsură ce vom lucra. Și mai știu un lucru, e bine să te gândești la public, dar când e vorba despre un produs artistic, încercarea de a satisface pe toată lumea e calea sigură spre eșec.

Dacă romanul tău va deveni serial de televiziune, ne putem aștepta să-l vedem pe Samson într-o multitudine de alte situații, care să se adauge celor din carte. În același timp, ai destăinuit faptul că lucrezi la un al doilea roman care-l are drept protagonist. Cum îi vezi destinul? Va evolua în paralel, pe ecran și pe hârtie?

Acum principalul scop e să scriu episodul pilot. Asta va decide dacă va exista sau nu un serial, iar dacă va exista, cum sper, nu înseamnă că abandonez proiectul de a-l duce pe Samson mai departe într-un roman grafic și probabil că povestea de acolo ar putea fi baza unui sezon doi pentru eventualul serial. Samson e un personaj cu un potențial mare, care poate evolua în multe direcții, poveștile care se pot construi în jurul lui sunt nenumărate, iar eu o să încerc să găsesc modalitățile cele mai bune pentru a le spune.

Ca să nu se aleagă praful de toate este inspirată de întâmplări reale. Te-au contactat persoane care s-au recunoscut în text? Care crezi că va fi reacția celor care, aprinzând televizorul, vor vedea scene din propria lor viață?

Am mai spus-o, dar o repet, nu există scene din viața reală aici, toată povestea este o ficțiune. Eu am pornit de la o atmosferă a unor ani sălbatici și am construit un personaj având în minte un personaj real, dar căruia nu i-am folosit biografia reală în nicio situație. Samson e o construcție, un erou sau antierou care nu a existat niciodată, dar pe care mintea mea l-a creat încă de pe atunci pentru că lumea aceea avea nevoie de un Samson, cum Gotham are nevoie de Batman. Cât despre restul situațiilor, chiar dacă fragmentar am folosit povești reale sau legende urbane, le-am amestecat în așa fel încât nu există nimic recognoscibil.

Teza ta de doctorat este despre fantastic în literatura est-europeană, un subiect cât se poate de fascinant. Crezi că în timpul vieții noastre se vor produce filme inspirate de miturile autohtone sau din proza fantastică românească?

Sincer, mă îndoiesc că un astfel de proiect e realizabil în viitorul apropiat. E vorba de bugete, pentru o producție fantasy care să nu fie penibilă costurile sunt uriașe, pur și simplu nu ne permitem. Și nu va veni nimeni din afară să investească în mitologia românească, nici măcar pentru vampiri (strigoi/ moroi), pricolici, solomonari, samce, iele, știme, vasiliști sau vârcolaci. Mi-aș dori, dar am rezerve. Proza fantastică, nu fantasy, e mai accesibilă, dar acolo e o problemă de public. Nu știu în cinema, nu am cifre de acolo, dar literatura fantastică contemporană are un public tot mai restrâns, cel puțin în Europa. Asta nu înseamnă că nu există texte fascinante și nu s-ar putea face niște filme excelente, ci doar că temele zilei sunt altele.

Crezi că o nouă generație de cinefili ar putea să crească urmărind o ecranizare a seriei Anisia?

Ar fi nemaipomenit, dar e improbabil, seria Anisia e un fantasy și ar fi nevoie de un buget considerabil și mult CGI, însă o variantă un pic mai probabilă și mai realistă este adaptarea pentru o animație. Asta nu înseamnă că o animație e ieftină, dar e un pic mai accesibilă și cred că avem suficienți artiști talentați încât să poată fi produsă local.

Care-i filmul pe care l-ai văzut de cele mai multe ori?

Cred că filmele din seria Lord of the Rings, dar la seriale știu sigur, M.A.S.H., de 5 ori cap-coadă. E ceva acolo care mă atinge de fiecare dată. Și nu e comedia, ci tragismul din spatele comediei.

Ce alte cărți din literatura română contemporană ai vedea ecranizate?

Multe. Wishful thinking, I know. Dar avem autori ca tine, ca Simona Antonescu, Tudor Ganea, Bogdan Răileanu, George C. Dumitru, Gelu Diaconu, Ștefania Mihalache, Cristian Fulaș, Tatiana Țîbuleac, Elena Vlădăreanu, Florin Lăzărescu, Mihail Vakulovski, Daniela Rațiu și multe și mulți alții. Aș putea înșira peste 30 de autoare și autori ultra contemporani în scrisul cărora am depistat potențial cinematografic. Numele de mai sus sunt primele care mi-au venit aleatoriu în minte, dar nu sunt singurele, iar paleta pe care o pot acoperi prin proza lor este impresionantă, de la film istoric la film politic și social, de la film de artă la film comercial, de la conceptual la pulp.

Imagine reprezentativă: © Dirk Skiba

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×