Cască ochii la noile specii de jurnaliști!

Start

Dezvoltarea platformelor media din actuala fază a economiei de piață impune și modificarea clasificării ocupațiilor din România. Astfel, lucrătorii din subgrupa de muncă „jurnaliști“, cunoscuți anterior pentru „cercetarea, investigarea, interpretarea și comunicarea știrilor și informațiilor publice prin intermediul ziarelor, televiziunii, radioului și altor mijloace media“ și având ocupații precum publicist comentator, editorialist, reporter, redactor rubrică au căzut în desuetudine.

În condițiile acestor rămâneri în urmă într-un sector de activitate vital pentru propășirea noului om digital, nomenclatorul de meserii trebuie actualizat de urgență, pentru implementarea plenară, până la ultimul IP rural din zonele netehnologizate ale patriei, a programului „Țării, cât mai multe vizualizări“, ramură a întrecerii capitaliste „Digitalizarea României“.

Iată noile ocupații jurnalistice din aceste vremuri de dezvoltare media fără precedent:

Vidanjorul de amintiri. Acesta e genul de jurnalist care-și începe orice articol cu magica interogație „Mai ții minte…?“. El va exploata orice serial obscur, orice persoană care și-a consumat în public sfertul de oră de glorie repede trecătoare pentru a expune curgerea nemiloasă a timpului peste personaje secundare din producții de rahat și a aminti cititorului că a îmbătrânit considerabil. Acest publicist e cunoscut în viața privată ca o persoană mediocră, care folosește expresii precum „și-a creștinat copilul“, „cu drag“, „ca și“, iar cultura sa muzicală modernă s-a oprit în cretacic, la șlagărul „Volare“.

Editorul de păsărească, tip corporativ. Ideal pentru prelucrarea unor comunicate de presă cu ajutorul tastelor Ctrl+C, Ctrl+V, vorbitorul de păsărească de tip corporativ excelează la capitolul romgleză și e un excelent utilizator al truismelor inexpugnabile. E un valoros expectant de reziliență, folosește și trezit din somn termenul de sustenabilitate, vibrează la CSR, identifică relevanța, evidențiază gândirea laterală, obține un mix optimizat de senzații, are focus sporit, e asumat ca toată lumea de pe Instagram, preferă tehnologia asistivă și nu vede nimic greșit în enunțul „s-a declanşat o extorsiune al unui degajament“.

Fochistul de Inteligență Artificială. Acest redactor pune vreascuri pe focul Inteligenței Artificiale, lăsând în sarcina ChatGPT plictisitoarea misiune de a se documenta și de a-i scrie articolele cu care trebuie să-și facă norma zilnică de vizitatori unici. În viața de zi cu zi, e printre primii care se reped să umple Social Media cu portrete de genul fantasy, generate de o aplicație care folosește AI și selfie-urile sale, fără să știe la ce le și expune.

Ațâțătorul de engagement. La bază, jurnalistul însărcinat cu această atribuțiune de serviciu era moderator, având printre abilitățile necesare „înțelegerea textelor scrise“. El deținea calitatea de a citi şi de a înţelege informaţiile şi ideile – injurii, defăimări, accente de rasism, xenofobie etc. – prezentate în scris de către comentatorii site-urilor. O dată înțelese, aceste comentarii erau șterse, apelându-se, în același timp, la un soft care bloca vocabule sau grupări de cuvinte licențioase, însă comentatorii l-au driblat imediat, ortografiindu-și altfel invectivele. Constatându-se incapacitatea moderatorului de a modera și imposibilitatea alocării unui buget pentru o activitate contraproductivă, s-a luat decizia ca, în loc să fie moderate, comentariile să fie ațâțate, generând și mai mult trafic. Noua sarcină e mult mai atractivă, ațâțătorului revenindu-i plăcuta misiune de a revigora comentariile dintr-un subsol în care lâncezește conversația, împărțind democratic înjurături creative la adresa celor care au postat deja.

TikTok-erul de găinaț. Una dintre cele mai râvnite ocupații pe ramură presupune monitorizarea și apoi distribuirea, în atenția publicului larg, sub formă de articol, a știrilor postate de către celebrități pe conturile oficiale sau personale din rețelele sociale. Îndeobște, pândarul va culege orice găinaț, mărgică sau măslină de capră slobozită de o persoană publică, transformând-o, după o minimă editare, în articol de interes cetățenesc, contribuind astfel la realizarea planului zilnic de accesări a site-ului prin intemediul unor așa-zise informații obținute din rularea pe verticală a marii grădini a domnului TikTok.

Hârciogul de tastatură. Fost blogger neperformant, cu engagement și reach de toate jena pe conturi false din rețelele de socializare, silit să-și găsească o slujbuliță în presă, hârciogul de tastatură e un realizator exemplar al normei de vizitatori unici. Îndeobște, explorează galeriile subterane ale Internetului, în căutarea celor mai defăimătoare comentarii, ce pot fi transformate printr-o șlefuire nepretențioasă în articole de presă.

Cititoarea de almanahuri. Descoperitoarea unei surse inepuizabile de materiale de presă perene, cititoarea de almanahuri este artizana formulei de succes „cum să“. Expertă în scoaterea petelor de rugină de pe tacâmurile inoxidabile, cititoarea de almanahuri e fruntașă în producție. În egală măsură, protejează și mediul micului fapt divers, reciclând periodic producțiile anterioare, cu titluri și hyperlink-uri abil modificate.

Plăsmuitorul de compuneri. Acest jurnalist de tip vechi avea obiceiul să verifice informațiile, dar îi picau invariabil subiectele, drept pentru care a fost retrogradat la stadiul de realizator de compuneri, cel mai adesea, pe marginea unor fotografii aduse în redacție fără niciun detaliu suplimentar ori a unor fapte care nu au existat, plasate într-un context familiar cititorilor (ex: Vaslui). Plăsmuitorul de compuneri e extrem de util în prelucrarea non-informațiilor de presă, ajungând în anumite cazuri chiar la performanța de a grupa, într-un singur articol, o introducere, un cuprins și o încheiere.

Căutătorul de ferpare. Fidel comandamentului „Nicio zi fără un mort celebru“, căutătorul de ferpare scotocește Internetul pentru a putea descoperi potențialii protagoniști ai știrilor titrate „Milioane de oameni în doliu“, urmate de expresive puncte de suspensie. Colaborează îndeaproape cu machetatorul bannerelor de ceară, celebrul realizator al fotografiilor cu o lumânare pe fundal negru, ce atrage utilizatorii ca muștele.

Ciuvica de tabloid. Prevestitoare a unor lucruri rele care i se vor întâmpla cititorului de articol, ciuvica de tabloid a ajuns în scurtă vreme la o popularitate de invidiat. S-a făcut cunoscută prin nonșalanța de a anticipa, la persoana a doua singular, consecințe inevitabile ale parcurgerii textului său: „rămâi prost dacă…“, „o să-ți cadă plombele de la știrea asta“ etc. Extrem de apreciată de șefii de tură din presă, ciuvica e una dintre cele mai fervente generatoare de utilizatori unici, întru propășirea publicației pe care o deservește nemijlocit.

Obsedatul numeric. Având la bază pregătirea primară a unui posesor de cont într-o rețea de socializare care n-a primit niciodată notificări formate din două cifre, obsedatul numeric e un om de bază în orice redacție de tip nou. Misiunea sa e de a transforma oricare enunț cunoscut anterior drept titlu într-unul care să conțină cifre magice, generatoare de vizualizări gârlă.

Editorul de cimilituri. Principala ocupație a editorului de cimilituri e modificarea știrilor pentru ca utilizatorul să nu poată înțelege despre ce e vorba decât după nenumărate click-uri și o bună pregătire în zona rebusistică, de ghicitori și de șarade. Interesele ocupaționale ale editorului de cimilituri presupun și interese investigative la cel mai înalt nivel. Conform clasificării ocupațiilor din România, aceste îndeletniciri retribuite implică lucrul cu idei și necesită multă gândire. Gradul de conștiinciozitate profesională poate duce la realizări de genul acelor articole din care cititorul află, în cele din urmă, că va ploua, dar nu i se spune pe șleau când sau unde, rămânând la latitudinea fiecăruia interpretarea cimiliturii servite pe post de informație.

Intervievatoarea de poștă electronică. Această angajată din presă folosește exclusiv poșta electronică pentru realizarea activităților și a sarcinilor postului. În urma unor eșecuri profesionale, ca urmare a predocumentării din interviurile față în față ori a folosirii întrebărilor de urmărire din retrograda artă a intervievării, au fost sistate astfel de manifestări perimate și înlocuite cu dialogurile pe e-mail. Un interviu prin poșta electronică nu poate începe decât cu întrebarea „ce înseamnă pentru dumneavoastră…“ și se încheie, invariabil, cu „proiectele de viitor“ ale interlocutorului, ușurând astfel considerabil sarcina cititorului de a parcurge neted un interviu de la cap la coadă.

Imagine principală, Raoul Hausmann, The Art Critic, 1919-20

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×