„Ungurii sunt triști.“ Graffiti-ul ăsta pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă la Cluj mi se pare genial. Ungurii sunt triști și nu pot scăpa de tristețea lor. Cum am mai zis, bunicii
Ciudat cum timpul îşi decide singur ritmul, care, deşi prins în îmbrăţişarea rece a limbilor ceasului, aleargă, când mai repede, când mai încet, înspre acel ceva ce noi încă nu putem vedea. Îi simţim, desigur,
Sigur, pentru bunicii mei, lucrurile nu se prezentau atât de simple. Accentuau mereu că domnul Maniu este „rendes ember” (un om cumsecade) sau că popa din nu știu ce sat, adică un român, l-a avertizat
Îmi spune primul tău text; nici nu știu dacă ar trebui să râd sau să plâng. Mie mi-e clar că n-am cum să-l cred pentru că oamenii nu vorbesc așa. Îmi fac o cafea și
Nu-mi pot da seama prea bine ce a însemnat Gáspár Miklós Tamás pentru intelectualitatea românească, sau pot să-mi dau seama doar din niște amintiri publicate acum de Vladimir Tismăneanu sau de Costi Rogozanu. Dar simt
Sărbătorile pot fi glamuroase în New York, dar în fiecare iarnă mă bântuie nostalgia după zăpezile copilăriei, mirosurile calde de Crăciun, toate voalate în căsuțele memoriei de unde ies uneori fără mare forță de a
Propunerea lui Péter Demény m-a făcut să zâmbesc. (Re)cunosc starea de a fi aerian ‒ în anii de demult, tatăl meu spunea despre mine că „ușor calc pe pământ“ și îl necăjea că nu mă
În continuare călătoritul, mai ales cu avionul, mi se pare ceva din categoria sci-fi. Mi se pare un privilegiu incredibil să putem parcurge distanțe semnificative și să întâlnim culturi atât de diferite în doar câteva
Viața mea este plină de nelocuri: unele se transformă în locuri, altele rămân nelocuri, iar unele locuri se schimbă în nelocuri. Când am trăit numai în Macedonia nici n-am fost conștientă de existența unor locuri
