„Ungurii sunt triști.“ Graffiti-ul ăsta pe care l-am văzut cu mulți ani în urmă la Cluj mi se pare genial. Ungurii sunt triști și nu pot scăpa de tristețea lor. Cum am mai zis, bunicii
Forțez limitele categoriei „cronică literară“ cu prezentul articol fiindcă, înainte de toate, tind să încurajez exprimarea neîncartiruită — la pachet cu responsabilitatea de a lua la cunoștință, măcar întrucâtva, perspectivele preopinenților — și, apoi, nu
Mi-a stârnit interesul o anchetă de pe Facebook, inițiată de un prozator important, având un subiect extrem de incitant: contabilizarea capodoperelor din literatura noastră, rezolvată, altminteri, dintr-o curajoasă trăsătură de condei. Se avansează, din capul
Familiaritatea complice a autorilor de „literatură serioasă“ cu cărțile pentru copii a generat, nu o dată, în literatura pentru adulți aluzii, metafore, toposuri, teme sau titluri, mizând pe o complicitate similară și la nivelul cititorilor,
Bacovia ar fi putut foarte bine să devină un personaj creat de Kafka: funcționar mărunt îmbrăcat în uniformă, cu gesturi forțat birocratizate și abilități sociale sărace, autoexilat din timpul public, un excursionist de nevoie, aflat
Marius Chivu a fost pentru mine doar un nume printre multe altele. Oricum trăiam la Cluj, nu eram încă versat în straturile vieții literare ale Bucureștilor. Știam despre el că e redactor, într-un rând chiar
Când, în iarna lui 1983, profesorul de Filozofie marxistă ne-a întrebat cine vrea să citească 1984, de Orwell, în original, am fost printre primii care au ridicat mâna. Omul a părut să își noteze, conștiincios,
Pentru mine, lectura a fost mereu dublată de o atenție obsesivă la litera textului, la osatura lui interioară și exterioară. O singură virgulă strecurată greșit în țesătura paginii ar fi fost de ajuns să destrame
După modelul „așa cum făceam și eu“, toată lumea se pricepe la traduceri. Că este așa, stă mărturie exemplarul meu din La răsărit de Eden, de John Steinbeck, pe care a cărui pagină de titlu,
„Am fost lesbiana absolută“ – citim pe pagina 94. Până atunci însă, am aflat că Bernardine Evaristo este „absolută“ în toate. Ceea ce am fi ghicit dacă am fi citit cu atenție titlul cărții ei:
Trăim de ceva vreme conștienți că sfârșitul este iminent. Planează mereu deasupra noastră. Fie că este spectrul războiului atomic, fie că e siguranța dezastrului climatic sau pericolul superbacteriilor rezistente la antibiotic. The Doomsday Clock (creat
