Apă, praf și soare
Siminoc aproape că fugi din castel chiar în clipa în care văzu sângele pe batistă. Însă se potoli înainte să ajungă la ușa camerei, și se gândi că deja știa cum era să plece cineva
Fragment de roman
Deschise ușa, puse piciorul în prag. Era gata să plece. Numai că își uitase sandalele sau adidașii sau papucii. „Nu ți-am zis că trebuie să ai ceva mereu în picioare?“ auzea cumva prea clar vocea
Poeme
Extrase din volumul de debut al Irinei Francisca Ion, orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului, Casa de Editură Max Blecher, 2025, Colecția „Opera prima”. siret fiecare om are în spate un râuun fir electric
Între romantism și ucronie: marii plictisiți versus Inteligența Artificială
– nu plictiseala va ucide, ci blazarea1 – În memoria lui Ion Botofei,inginer și primul primar post-1990 al Craiovei,un adevărat constructor (din Oltenia până în Libia)și un mare povestitor. Specialiștii în literatura franceză – în
„Fereastră către Europa“ sau oglindă?
Bunicii şi părinții mei au fost despărțiți de Europa printr-un gard de sârmă ghimpată. Pentru mine, când aveam 17 ani, Londra şi Berlinul erau pe o altă planetă. Să mănânc un croasant într-o cafenea din
Pauker
24 spre 25 februarie 1956, Moscova (…) Ce drac’ nu se potolește Ulbricht ăsta. Aude vocea lui Walter Ulbricht în urma lui. Nici aici nu scapă de numele Ana Pauker. Nici aici, la Moscova. Moscova
Personne Nage
La două capete: odată stabilit la Bucureşti după război, dar pregătindu-şi în secret plecarea din ţară – vai! nu mai era Ţara Mare, de când intrase sub tutela Puterii Neţărmurite – redactor la Editura Cartea
Poeme
Din volumul: Zona de surescitare, OMG, 2024. Obiect surogat Ce vicii de execuţiese pot găsi pe suprafaţaunui bust sculptat?Îl fixez până depistezurmele trecerii unor organismeimposibil de disciplinatfragmente de materie vie scurseîntre două crăpături adăpostindintenţia artisticăpresărată
Fragment din „Femei la graniță: ce ne scriem când nu ne citește nimeni“
Dragă M., A murit Sinead și a venit Depeche. La Sinead m-am mai gândit în ultimii ani, la ea și la alți oameni ale căror tragedii te ecranează. Nu știu dacă a fost acest spirit
Fiul omului
A fost al bătrânului, pistolul ăsta, spune tatăl după ce mai trag în alte trei ținte. Îl ținea lângă el zi și noapte, las’ să fie, spunea, nu știi niciodată ce se poate-ntâmpla, așa spunea,
Al doilea glas
Paginile care urmează provin din capitolul al nouălea al romanului Anton Pann. Până când nu te iubeam, în curs de apariție la editura Polirom (colecția Biografii romanțate). Ele reprezintă un decupaj dintr-o întinsă scrisoare prin
