Retrospectiv, Tiberiu Neacșu pare să se reinventeze o dată la aproximativ zece ani cu o carte nouă, un fenomen care îl plasează într-o paradoxală și simultană paradigmă a consacrării și a re-debutării. Volumul proaspăt apărut
Cum te poate ajuta faptul că nu știi să schiezi în a ajunge să vezi o piesă într-un teatru antic din Grecia? Pare o întrebare absurdă, ce-i drept, însă dacă veți citi rândurile ce urmează
Fără doar și poate, Haruki Murakami se numără printre cei mai de succes scriitori japonezi contemporani. Purtat pe val atât de aprecierile criticilor, cât și de entuziasmul cohortelor de fani înfocați, an de an îl
Teatrul lui Matei Vișniec a cunoscut numeroase prefaceri, de la optzecism, la formulele care l-au consacrat și i-au asigurat celebritatea în cele mai bine de cinci decenii de activitate literară și teatrală. Dramaturgia sa a
O ieșire din semnificația inițială a termenului (æs alienum – datorie) ne-o propune și ne-o întinde, ca-ntr-o poezie pe pâine, Mihók Tamás în cel mai recent volum al său (æs alienum, Casa de Editură Max
Există puțini poeți contemporani care știu să sondeze în adâncurile tragismului colectiv – unii o fac furibund, alții sunt plini de patos, iar cei mai mulți se împotrivesc sau chiar se aliniază normelor socioculturale, fiind
Poezia română începe să se extindă și mai mult dincolo de marile teme ale literaturii și să vorbească despre realități materiale ignorate până acum. Izabel Marin marchează un nou capitol în poezia romă de la
În peisajul literar contemporan, numele lui Cristian Fulaș este deja reprezentativ, iar atunci când deschizi un volum care îi poartă semnătura, știi exact la ce să te aștepți. Nu cauți neapărat o poveste, ci mai
Nu speculez legat de cât de prizată (mai) e proza poetică astăzi la noi, însă ultimul roman al Suzănicăi Tănase, A unsprezecea zi din august, reușește să vorbească, cu lejeritate stilistică și din interiorul acestui
Mă atrage pictura ca o formă deviată, alternativă, a teatrului de care mă îndepărtez. Dar această expresie a „iubirii“ pentru teatru stinsă în parte și astfel reactivată se nutrește din atracția pentru pictura figurativă unde,
În 2016, celebrul Interior zero al Laviniei Braniște (care a fost ecranizat de curând1) punea două teme arzătoare pe tapet: pe de o parte, dezvoltarea precariatului corporatist, care începea deja să înghită forța de muncă
