Poeme
Tristețea cefalopodelor Aveam 14 ani și îmi plăcea de Silviu. De fiecare dată când acasă erascandal, ieșeam să duc gunoiul, îmi puneam bluza Puma, fiindcă Silviu era maresportiv și juca fotbal la bara de bătut
Mihók Tamás: „Poezia m-a tratat cu rigoare karmică“
Dragă Tamás, ne cunoaștem de un car de ani, ne-am întâlnit la București, la Cluj, la Oradea și la Budapesta, suntem maghiaromâni asemănători. Te enervează când cineva nu știe care e numele tău de familie?
Tot mai mult manierism
Alina Purcaru a descoperit o formulă care i-a prins bine în penultimul volum, Tot mai multă splendoare (Cartier, 2022), câștigător al mai multor premii de poezie importante de pe la noi. L-am descris într-o cronică
Dispozitivul limitelor. Fenomenologia poetică din „Panoul“ lui Andrei Doboș
Panou (Art Pocket, 2025) se configurează drept un proiect riguros și conceptual, care refuză deliberat atât biografismul recognoscibil, cât și poetica reziduului cotidian. Volumul funcționează ca dispozitiv epistemic, o încercare metodică de a înțelege condițiile
Hauntologia inimii și spectrele malului
Volumul În inima pustiului, la malul Cișmigiului (Casa de Editură Max Blecher, 2025) confirmă poziția distinctă a lui Radu Nițescu (n. 1992) în poezia românească contemporană: aceea a unui poet al interiorității fragile, dar niciodată
Poeme
De această dată, la rubrica „Transcrieri“, D. Sargan ne propune cinci poeme de Emily Dickinson care sondează ceea ce se află între cuvinte și în spațiile negative create de acestea. Caligrafia conceptului japonez de „ma“,
Căpitanul Cisnădioara și Crăiasa sa, în Valea Săpunului sau Limitele limbajului sunt limitele lumii mele
Andrei Zbîrnea (născut în 1986, la Urziceni) este scriitor, jurnalist și promotor cultural, printre proiectele sale cele mai importante numărându-se Atelierul de poezie Mornin’ Poets și întâlnirile de poezie de la FILIT și de la
Frumusețea semnificanților: „inimionii“ Luminiței Giurgiu
În ultimul său volum, Inimioni (Editura pentru Artă și Literatură, București, 2025), Luminița Giurgiu ne livrează o poezie ce se articulează la frontiera cu demersurile psihanalitice în limbaj: un sistem prin care eul liric se
Sonete
A doua apariție a rubricii „Transcrieri”, ținută de d. sargan, îl aduce în prim-plan pe Cecco Angiolieri, poet al invectivei, al autoironiei și al unui realism turbulent, în care iubirea, lipsa de bani și neputința
De la negura negării la lumina asumării
Dana Ștefan (născută în 1980) este absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București și a parcurs și două programe de master, unul despre didactici ale disciplinelor filologice și unul despre pedagogii alternative
Ioana Nicolaie: „Nu te face scriitor ceea ce scrii, oricât de fantastic, de plin de substanță ar fi, ci numai ceea ce publici“
Dragă Ioana, fratele tău, Maxim Radu Niculai, este personaj principal în cel mai recent roman pe care l-ai publicat, Drumul spre Soare-Răsare. Apoi devine, iată, și autor al unei cărți de poezie, Pictând apa, apărută
Ediția actuală
#13, vară 2026
O poți cumpăra aici
