Tristețea cefalopodelor Aveam 14 ani și îmi plăcea de Silviu. De fiecare dată când acasă erascandal, ieșeam să duc gunoiul, îmi puneam bluza Puma, fiindcă Silviu era maresportiv și juca fotbal la bara de bătut
Pui în rulotă Duminicăam luat un pui, l-am despachetatși am înfipt în el o sticlădupă care l-am pus la cuptor.Am chemat prieteniam stat în jurul meseiAșteptând carnea să devină crocantăsă prindă crustă,iar noi am făcut
Misteriosul mesager I. În misteriosul mesager al măruntaielorExistă un semn.Prăduit de biete muște. Soarele-vortex.Ea nu mai este. Compuși chimici.Mama încă nu s-a întors. Fumul furnică formele dealului.E atât de aproape. Joncțiune jovială. Liniaritatea luminițelor.Am gust
alertă frumusețe – când se ridică,după zile în șir, ceața –aruncăm o privire în zare în sfârșitrecreăm contururi reconfigurăm trasee cineva să rămână pașniccineva să schimbe bateriile la telecomandăcineva să vegheze câinii străzii suntem singuri
George Bacovia, Plumb și plumb, suferință, moarte, izolare, neînțelegere… De ce? De ce există poezia aceasta, de ce înseamnă ceva, unde își are rostul, s-ar întreba unii. S-ar întreba unii, poate m-aș întreba și eu
Un poet între poeți și, aș continua, un poet pentru poeți, Claudiu Komartin (n. 1983, București) este unul dintre cei mai importanți promotori ai poeziei contemporane autohtone, ceea ce-l califică în a ne lămuri cum
Blues de ianuarie E o barcă goală, care plutește seara pe canalul negru.În mohorârea azilului vechi se surpă ruine umane1. Iar a început ianuarie ca o primăvară,o căldură prost pusă în care se topesc reperele
