Tristețea cefalopodelor Aveam 14 ani și îmi plăcea de Silviu. De fiecare dată când acasă erascandal, ieșeam să duc gunoiul, îmi puneam bluza Puma, fiindcă Silviu era maresportiv și juca fotbal la bara de bătut
respir și număr până la zeceluminile orașului se aprindumbrele din capul meu –fire electrice de înaltă tensiuneI know life is a mental placeWhere there’s always fear Where are you at these days am aflat că
poemul i. Mijlocul zilei s-a dovedit dogoritor. Senzația de neputință și expunerea prelungită la soare ne-au tăiat din vlagă. Mâna ta încă mică m-a purtat spre sol, în desimea de insecte. Ai apucat pământul secătuit,
Teleenciclopedia Femeii aceleia îi plăcea să țină evidențaa tot felul de lucruri. Știa întotdeaunanumărul bucăților de cartofi tăiate pentru supă,a prosoapelor aranjate în dulapori a zilelor sfinților din calendar. O singură dată s-a încurcat,s-a întâmplat
Mircea Andrei Florea practică o interesantă poetică filosofică a montajului. Încă de la debutul său de acum patru ani cu Larvae (Casa de Editură „Max Blecher“, 2020) poetul se remarca prin felul acut în care
ochii pentru Martin erau foarte importanți fără ei Martin nu putea să vadă frumusețea materiei într-o zi Martin s-a trezit și a văzut un dragon roz pe cerul albastru Martin s-a gândit oare de ce
postcard from veliko tarnovo o parte din mine știe că furia e aproape un chibaku tensei, o tehnică în care e de-ajuns să-l privești și celălalt se surpă în bucăți întotdeauna aerul rece mă calmează
Ce știm de fapt?Avalanşa e doar un alt fel de maree.Când spui mi-am pus inima pe tavă îmi imaginezcă o scoţi dintr-o conservăca pe-un heringaşteptândsă hrăneştiun pescăruş fără mamă. Cei vii fac sau nu zgomote
sfat 1 când cârciumioarele-s pustiiși biata musă Calliopevarsă noroc la pet în peplumcând ochii urduroși, puriicitesc vulcanizare antilopeși gen la modul de exempluo pildă care se-nțelege, știi –frate nu le mai spune drip la robecoaie
pentru Anna Ahmatova Nu sunt unul dintre cei care și-au părăsit locul natalSunt cel întins în iarbă, în mijlocul câmpului.Bunicii, statuete de bronz, în bătaiaSoarelui Alb din LineștiUnde au hoinărit părinții la început. Nu sunt
După o perioadă, să zicem, amorțită, în care evenimentele locale destinate literaturii erau într-un număr destul de limitat și cu o frecvență nesatisfăcătoare, Bucureștiul cultural a avut parte de o „avalanșă“, prin apariția mai multor
