Tristețea cefalopodelor Aveam 14 ani și îmi plăcea de Silviu. De fiecare dată când acasă erascandal, ieșeam să duc gunoiul, îmi puneam bluza Puma, fiindcă Silviu era maresportiv și juca fotbal la bara de bătut
două țări în una 1 matca-i mama?vatra era tata?matca mi-a promisacu că tata-i compromisun culcuș descoperitmatca este marearăpită de vapoaretata-i plaja nămolbenzină si cauciucbeznă si războiocrotiți de mama noisărim ca foci în soare De ce?
Luntre și punte, apariție postumă care adună poeme scrise de Ovidiu Verdeș între 1988-1990, sădește un vag, dar necesar sentiment de impietate la apropierea de intimitatea poeziei adolescenței și tinereții autorului. Reținută ca un document
Cu Tiberiu Neacșu port o dispută vie și astăzi, la mai bine de un deceniu de când ni s-a nălucit întâia oară: nu reușim defel să cădem la pace cu privire la sinecdocă și metonimie.
Solis rex în orizontul pierdut cu o mână în ceață și cu una pe brichetă mai ții minte subtila plăcere alchimică din camera cu abur trag cu mâna clipa peste frunzele mocasini pe care merg acum I
PoețiiSunt cei careMergDoar pe contrasensÎn propriaLorImaginație. Să scrii poezieCa și cândȚi-ai facePe viuAutopsia. Tot mai obosițiSemenii mei,Trec parcăUnii prin alțiiMânați de o grabăCu miros de sânge,O cenușă fremătătoareLe acoperă chipurile,Simt singurătateaCa pe un junghi în
Rainer Maria Rilke este unul dintre cei mai mari poeți ai lumii. Giuvaergiu de înălțimi, maestru singuratic și sever, el a trăit între 1875 și 1926. S-a născut la Praga ca și Kafka, fiind o
1. Bronzul orașului îngropat în rutină.Există automate ale iubirii, morții, inaniției, dorinței,inchizitoriale casierițe ale dimineților demascate de șuieratul trenurilor.Martirul garsonierelor de 15 metri pătrați,dezvelit de razele fără alternativă. Marfarul sacrat cu aripi fumegoase,mama modestă nu
Cătălin Lazurca a publicat vara aceasta lumea e oricum o idee proastă (OMG, 2023) un volum de versuri care ne-a luat prin surprindere – o dată pentru că a trecut ceva timp de la Celebrul
Retrospectiv, Tiberiu Neacșu pare să se reinventeze o dată la aproximativ zece ani cu o carte nouă, un fenomen care îl plasează într-o paradoxală și simultană paradigmă a consacrării și a re-debutării. Volumul proaspăt apărut
sunt(em) sunt nectar de-amprente pe filme voalatesunt nicotină stoarsă-n bălți din plămânii tăisunt drumul fără frâne până în miezul nopțiisunt frunze mari de nuc strivite-n podul palmeisunt pomeții tăi ce ard zaharurile-n zărisunt remanența stărilor
