Nu așa
Anul 2024 nu e foarte bun cu literatura română. Deocamdată nu s-a întâmplat nimic spectaculos, nicio carte nu a reușit să se detașeze din pluton. Cât despre mine, am pornit acum câteva săptămâni un experiment
Inefabilul din fotografii
„Orice carte de literatură este un jurnal al duratei noastre inefabile“, nota Radu Petrescu în Ocheanul întors – traducând, parcă anticipativ, maniera de a citi și de a scrie a Tiei Șerbănescu, vizibilă mai ales
Tot mai mult manierism
Alina Purcaru a descoperit o formulă care i-a prins bine în penultimul volum, Tot mai multă splendoare (Cartier, 2022), câștigător al mai multor premii de poezie importante de pe la noi. L-am descris într-o cronică
Dispozitivul limitelor. Fenomenologia poetică din „Panoul“ lui Andrei Doboș
Panou (Art Pocket, 2025) se configurează drept un proiect riguros și conceptual, care refuză deliberat atât biografismul recognoscibil, cât și poetica reziduului cotidian. Volumul funcționează ca dispozitiv epistemic, o încercare metodică de a înțelege condițiile
Cel mai fericit copil de pe Strada Lungă
Pisica de la ora cinci de Rodica Bretin (Corint Fiction, 2026) e un roman autobiografic hiperrealist, compus din 18 proze scurte cu acțiunea în Brașovul anilor ’60, orașul în care s-a născut și în care
Avanpremieră editorială: Povestea inimii care a schimbat legea transplantului în Marea Britanie
Sunt cărți care vorbesc despre medicină și cărți care vorbesc despre viață. Povestea unei inimi, de Rachel Clarke, le cuprinde pe amândouă cu o forță emoțională rară. Pornind de la cazul real al inimii Keirei,
Hauntologia inimii și spectrele malului
Volumul În inima pustiului, la malul Cișmigiului (Casa de Editură Max Blecher, 2025) confirmă poziția distinctă a lui Radu Nițescu (n. 1992) în poezia românească contemporană: aceea a unui poet al interiorității fragile, dar niciodată
Supraviețuind instinctului
În povestirile lui Mircea Pricăjan, din volumul Instinct de supraviețuire[1], personajele pendulează, în majoritatea situațiilor, între obișnuitul vieții și aventura neprevăzutului. Marea și muntele, laitmotivele acestor proze, oferă spațiu unor provocări sau alegeri determinante pentru
Rămășițele zilei
Ceva din coperta volumului Revărsatul zorilor (Trei, 2025) al prozatorului, eseistului și filologului Iulian Bocai îmi atrage atenția. Prin urmare, am să încep abrupt această cronică de la o idee mai degrabă banală, extra-literară. Nu
Dansul femeii-copil
„Ficțiunea e o mare minciună care spune adevărul despre felul în care trăiește lumea“, este crezul căruia Abraham Verghese[1] îi dă viață în paginile acestei cărți monumentale. Legământul Apei urmărește, între 1900 și 1977, viața
M-a făcut mama existențialist
„Lucrurile nelămurite din noi sînt ca bolile netratate la timp. (…) Înțelegerea de sine, oricît de întîrziată și de dureroasă, aduce cu ea ușurare și împăcare.“ Dacă Dan Coman ne dăruiește, prin Lipsa
