Anul 2024 nu e foarte bun cu literatura română. Deocamdată nu s-a întâmplat nimic spectaculos, nicio carte nu a reușit să se detașeze din pluton. Cât despre mine, am pornit acum câteva săptămâni un experiment
Fuccboi e un roman de debut. Ca să folosesc un clișeu, l-am citit pe nerăsuflate. M-a prins din prima din două motive. Cel mai important, cred, e modul în care traducătorul – la rândul lui
Am să încep abrupt. Cartea Denisei Ștefan suferă în multe locuri de lipsa redactării, pluralul capurilor pe care l-am întâlnit la un moment dat sau eternele ezitări ale autoarei părând să fi scăpat parcă necitite
„(…) e din ebraică și parcă înseamnă ceva gen lumină pentru mine“, scrie Alexandra Niculescu la pagina 11 a romanului numit Lior, lichidul a cărui definiție tocmai ți-am oferit-o. Publicat la Editura pentru Artă și
M-a luat prin surprindere debutul Cristinei Hermeziu în proză cu romanul Nickel, apărut la Editura Cartier. Nu neapărat pentru că nu ar mai fi scris proză, la un moment dat autoarea chiar a editat cartea
Primesc de la Editura Junimea din Iași o carte-interviu semnată de Robert Șerban și Ion Șerban Drincea. Pentru cei care nu știu, autorii volumului sunt fiu, respectiv tată. Volumul e o incursiune în ultimii 60
Pe scurt, titlul de mai sus se referă la un anumit tip de comunicare între gemeni – care se pare că pot comunica fără să rostească sau să scrie toate cuvintele sau codificând termenii. În
La pagina 98 a cărții Aici locuiește frica, Dan-Liviu Boeriu scrie: „Memoria nu are niciodată interesul cronologiei. Imaginile și senzațiile asociate acestora fac salturi spectaculoase pe ecranul minții mele, amestecându-se și ivindu-se una dintr-alta fără
Întotdeauna mă întreb care sunt condițiile ideale ale lecturii de identificare. Teoretic vorbind, ne identificăm cu un text în măsura în care povestea spune întâmplări pe care le-am trăit sau pe care am fi putut
Rătăcit prin secolul hipervitezei și al Internetului, Dan Sociu ar fi putut foarte bine să trăiască printre beatnici și să-și scrie povestea acolo, în SUA. Folosește de fapt singura formă de biografism care îmi place,
Despre Delia Hügel nu știu mai nimic, aud că a mai publicat o proză în revista Timpul, proză pe care nu reușesc să o găsesc. Încep deci lectura în gol, fără nicio informație, doar cu