Nu așa
Anul 2024 nu e foarte bun cu literatura română. Deocamdată nu s-a întâmplat nimic spectaculos, nicio carte nu a reușit să se detașeze din pluton. Cât despre mine, am pornit acum câteva săptămâni un experiment
Acolo, acum, poate întotdeauna
La pagina 98 a cărții Aici locuiește frica, Dan-Liviu Boeriu scrie: „Memoria nu are niciodată interesul cronologiei. Imaginile și senzațiile asociate acestora fac salturi spectaculoase pe ecranul minții mele, amestecându-se și ivindu-se una dintr-alta fără
„Chiorpangiu“ – un debut
Întotdeauna mă întreb care sunt condițiile ideale ale lecturii de identificare. Teoretic vorbind, ne identificăm cu un text în măsura în care povestea spune întâmplări pe care le-am trăit sau pe care am fi putut
Un Monument al Reprimării
Rătăcit prin secolul hipervitezei și al Internetului, Dan Sociu ar fi putut foarte bine să trăiască printre beatnici și să-și scrie povestea acolo, în SUA. Folosește de fapt singura formă de biografism care îmi place,
Un debut excelent
Despre Delia Hügel nu știu mai nimic, aud că a mai publicat o proză în revista Timpul, proză pe care nu reușesc să o găsesc. Încep deci lectura în gol, fără nicio informație, doar cu
De la Kafka la Benjamin Button: prin J.D. Robb
Monica Mihuț e o tânără asistentă medicală din domeniul veterinar sau o fetiță de șapte ani, depinde din ce direcție privim (dar mie îmi e destul de limpede că la finalul poveștii naratoarea nu revine
Fantome?
Nu mai știu când am citit ultima dată o carte de Philip Roth, dar știu că a fost vorba de Patrimoniu, O poveste adevărată, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu. Cartea m-a prins instantaneu, doliul e
Un puzzle bine făcut
Cartea despre care scriu azi are o poveste și vine din Madrid. Am primit-o acum vreo lună și ceva chiar de la autoarea ei, eram într-o librărie și am făcut schimb de cărți pe un
Ce nu văd păsările e literatură
Din când în când, atât cât să dăm bine, ne mai certăm puțin în presă și în social media – mai ales acolo – pe ideologizare versus autonomia esteticului, pe politizare versus stil, pe ce
Hāfu
Literatura română și literatura în genere abundă în povestiri la persoana întâi care frizează biograficul și uneori se confundă cu biografia autorului sau a autoarei. Nu mai e nimeni acasă, romanul de debut al Sabinei Yamamoto,
Arhitectura unui vis
Când am deschis cartea Lorinei Bălteanu, Legată cu funia de pământ, eram deja impresionat de titlul care de unul singur ar putea valora cât un text literar. Prima propoziție, scurtă, percutantă, la rândul ei deschide
Ediția actuală
#13, vară 2026
O poți cumpăra aici
Cele mai citite articole ale săptămânii
