În Vorbește, memorie, Vladimir Nabokov spunea: „Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună în lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului“. Am reflectat
„Dar e ruşine pentru ţară, i-a răspuns securistul, că rămân [în străinătate] prea mulţi.“ Nu ai foarte des ocazia să urmărești în ralanti, pas cu pas, cum explodează o bombă sau cum se întinde un
„… psihanaliza nu pretinde că deține cheia creativității artistice;dimpotrivă, sperăm că artiștii și operele lor create ne vor aduce mai aproape de descoperirea cheii naturii umane.“ Joyce McDougall, Artistul și lumea exterioară Prolog Dragă Radu
„nesigur, aşa, desculţ pe dale“ Am vrut să încep cronica la Scrisoare către tata printr-o epistolă către fiu. Am găsit apoi articolul doamnei Edith Negulici, autoarea selecției textului rostit în spectacol, articol publicat în „Zile
Într-o critică a poeziei tradiționale, Arthur Rimbaud propune un stil poetic nou în care poetul trebuie să devină un clarvăzător care să cuprindă imaginile lăuntrice ale sufletului, iar pentru a face acest lucru are nevoie
În copilărie, îi plăceau jocurile în care inventa lumi mici. A continuat joaca asta și la maturitate: inventează lumi mici (dacă stai și le măsori, la propriu), dar uriașe, fiindcă se prelungesc mereu dincolo de
„Radu se bucura atât de mult de lucrurile pe care i le ofeream, încât era ca un copil. La Herr Paul, la Piatra Neamț, când am adus lebăda cu capul de cerb, Radu o ținea
Intro Cum translezi din literar în scenic? Diferențele de genuri există, rezum câteva esențiale: teatrul e sincretic, de echipă, adună artiști și public în același loc, are o durată mărginită, se joacă repetat; scrisul înseamnă
Prima imagine care îmi vine în minte când mă gândesc la Radu Afrim este o fotografie făcută de el, cu Ada Milea și Nicu Mihoc pe Calea Victoriei, în ipostaze neconvenționale pentru ei. Ada este
Printre primele lucruri pe care le înveți la Actorie e că trebuie să-ți pui întrebări. Că anumite întrebări sunt mai importante decât altele. Și că unele întrebări nu trebuie puse. Cine? Ce? Unde? De ce?
Că teatrul afrimian este constituit, într-o măsură semnificativă, din dramatizări ale literaturii române (și spun literatură pentru că nu numai genul romanului ori cel al prozei scurte, ale căror puneri în scenă sunt obiectivele cele
