În Vorbește, memorie, Vladimir Nabokov spunea: „Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună în lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului“. Am reflectat
În Vorbește, memorie, Vladimir Nabokov spunea: „Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună în lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului“. Am reflectat
Una dintre figurile iconice ale teatrului și cinematografiei noastre, polimorful Liviu Ciulei (regizor de teatru și film, actor, scenograf, arhitect), este subiectul unei examinări psihogenealogice, Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie (București: Litera, 2024, 464
Era în ultimele luni ale anului 1983, iar unii știau deja – alții, încă nu și aveau s-o afle, pe propria piele, peste cam 100 de zile – că teatrul din România urma să intre
În Sala Mică a Teatrului Metropolis, ocupată până la refuz, ne strângem într-o seară de duminică, la propunerea regizoarei Emilia Păunescu, pentru o încercare de a defini împreună sensul. Sala desfășurată în semilună care amplifică
„Pot zbura!“(replica unui personaj din spectacol) În foaierul Teatrului Evreiesc de Stat, regizorul Andrei Măjeri, văzându-mă, a ținut să-mi spună că noua sa premieră, Mesia1, pe text de Martin Sherman, îmi va aminti de Nunta
În 11-12 septembrie 2024, Casa Tranzit din Cluj găzduia premiera Păcănele, un spectacol de teatru la care am semnat regia. Spectacolul disecă problema folosirii emancipării femeilor în reclamele și marketingul jocurilor de noroc și modul
Mișu Călin exultă: „Fraților, am rupt la Veneția! E ca și cum n-am câștigat Liga Campionilor, dar am luat Europa League!“ E sâmbătă seara, Anul nou care n-a fost tocmai a primit cel mai important
Teatrul înaintea vremurilor E preferabil un succes mare într-un teatru mic unui succes mic într-un teatru mare, scria cu ironie corozivă Eugène Ionesco referindu-se la avatarurile scenice ale celor dintâi texte ale sale. Intrarea lor
După o zi de sâmbătă stil promenadă-prin-toate-colțurile-orașului, cu pleoapele ușor căzute, am dat pe la Teatrul Excelsior, să văd ce ingrediente a tocat, omogenizat și presărat Gabriel Sandu în a sa ADRENALINA. Și pot spune
Mihail Sebastian, alegerea mea dintre dramaturgii clasici și moderni – o dată mai mult prin revelația mărturiei asupra lumii în jurnalul său – era ușor intrigat de ceea ce vedea la Teatrul Barașeum în anii
