La începutul lunii aprilie a avut loc la Bologna cea de-a șaizeci și doua ediție a Târgului Internațional de Carte pentru Copii. Ca în fiecare an, pavilioanele de pe Viale della Fiera au fost luate
Mă tot gândesc la situația asta cu copii plecați în Dubai și nu mă pot opri să nu-mi amintesc de furtuna de la mare de-acum doi ani, când unii abia puteau să fie opriți de
S-a-ntâmplat în august. În acea zi decisivă de august, au avut loc următoarele: ridicând capul către raftul de sus, o femeie cultivată, cea mai frumoasă dintre cele cultivate și, de asemenea, cea mai ceremonioasă –
De câțiva ani buni fac naveta. Nu e vorba numai de două continente foarte diferite, separate de 17 ore de zbor în fiecare direcție. Ci, mai ales, de două sisteme sociale și culturale ale căror
2026 aduce o nouă serie de activități în cadrul programului multianual C.R.E.S.C. – Rețea de Creație, Educație, Sănătate, Cercetare, proiect coordonat de echipa AREAL și dedicat incluziunii și integrării metodelor expresiv-creative-terapeutice – somatică, dans și
Când o să plecăm, Nimic n-o să luăm, Așa că hai să băgăm, Hai să băgăm… (Ada Milea, Șadam-Tadam) Într-un text publicat în rubrica sa de lingvistică din The Spectator[1], Dot Wordsworth comentează o scrisoare
Radu Andriescu este genul de poet căruia, dacă vrei să-i citești poezia, trebuie să o abordezi secvențial sau, mai bine spus, macro-secvențial, întrucât trebuie să ținem cont și de pauza de șase ani pe care
„Mă întristează când văd că barierele lingvistice stau în calea jurnalismului de calitate. Jurnaliști excepționali, care investighează subiecte extrem de grele, rămân izolați în două Românii paralele. Spre exemplu, cazuri de abuzuri sexuale din comunitatea
La începutul lunii aprilie a avut loc la Bologna cea de-a șaizeci și doua ediție a Târgului Internațional de Carte pentru Copii. Ca în fiecare an, pavilioanele de pe Viale della Fiera au fost luate
Luca Ștefan Ouatu are o formulă proprie de a procesa realitatea în poezie, ca și cum ar privi-o printr-un obiectiv (ca și cum s-ar situa în afara vieții lui, cum zice Emanuel Lupașcu pe clapeta
