George Cornilă, editor
Mircea Cărtărescu, Șapte ani stranii. Jurnal 2018–2024, Humanitas, 2025
„E ca şi când aș fi ghidat cu blândeţe printre scrieri, filme, muzică, peisaje şi mii de feluri de tristeţe. Cineva îmi atinge uşor, dar insistent, tâmplele cu palma, cum îndrumi o pisică spre vasul cu mâncare sau apă, îmi şi vorbeşte peltic şi rudimentar, ca unui bebeluş. Pentru mine gesturile lui sunt însă teribile îndemnuri şi interdicţii, iar vocea e insuportabilă ca de un tunet. Mi se impune ce să citesc, ce să ascult, dar de atâtea porunci (cele câteva trilioane scrise pe plăcile de piatră), de atâtea afurisite porunci pe secundă nu pot decât să-ncremenesc, deşi niciuna nu-mi spune «încremeneşte!» Lumea e ţăndări şi aşchii, fiecare indescriptibilă geometric, şi care nu se-mbină, fiindcă cele mai multe sunt din materie-ntunecată. Iar dacă nu se-mbină-n mintea mea, nu se-mbină nici în scrisul meu şi, prin urmare, lumea mea nu mai există. Mai există doar tristeţea mea de pe altă lume. «Arată-mi slava Ta!» am strigat, şi El m-a pus într-o crestătură în stâncă. Naşterea mea n-am putut-o vedea, căci nu poate omul să-şi vadă naşterea şi să trăiască. A trecut pe lângă mine copilăria mea, şi slava Lui nu era-n ea. A trecut apoi adolescenţa, şi slava Lui nu era-n ea. Au trecut anii bărbăţiei mele, şi slava Lui nu era nici acolo. Apoi a venit bătrâneţea, urmată de un susur blând. A urmat noaptea fără sfârşit.“*
Gheorghe Crăciun, Carte despre, Polirom, 2025
„Carte despre este un conglomerat de micro-narațiuni a căror temă centrală este scriitura ca o continuă trecere a frontierelor: între prezent și trecut(uri), între realitate și multiplele ei reprezentări, între materialitate și abstracțiune, între moduri, genuri și specii literare, între interioritate și exterioritate. Alcătuită din fragmente și rupturi, din „julituri, pojghițe de imagini, fragmente de stări”, din „cruste succesive de oboseală și indiferență”, lumea nu poate avea sens decât prin intermediul scrisului. Doar scrisul poate recupera și păstra toate nuanțele, ritmurile și diversitatea lumii interioare – singura, în opinia lui Crăciun, care contează cu adevărat.“ (Carmen Mușat)
Péter Demény, Ieșirea din vârtej, Curtea Veche Publishing, 2025
„După ce ne-a prins fără putere de scăpare într-un Vârtej în reluare, Péter Demény are generozitatea de a ne scoate lin la lumină mai buni și mai senini, dar nu ne lasă fără întrebări. Despre personajul lui, despre noi înșine, despre universurile în care trăim. Într-o alternare tulburătoare a basmului cu realitatea, a emoțiilor profunde cu autoanaliza necruțătoare și a limbajului frust cu cel poetic, el forează în cele mai adânci cotloane ale propriei ființe, explicându‑se pe sine, dar explicându-ne, totodată, pe fiecare dintre noi în raport cu lumea. Sau cu lumile, pentru că în cartea asta nimic nu e atât de simplu cum pare.“ (Luana Schidu)
Florina Ilis, Blaga. În căutarea numelor, Polirom, 2025
„Încrederea lui o uimi pe Cornelia şi o făcu să spere din nou. Chipul surâzător al lui Lucian, precum şi ceva nou în felul său de a fi îi atraseră atenţia. Ce se întâmplase în acea zi? Pe unde umblase de a ajuns aşa de târziu acasă? De unde îi venea această certitudine? Făcuse vreo înţelegere cu tovarăşii?! Aşa cum îl cunoştea, nu‑i venea să creadă că Lucian ar fi putut să accepte târgul cu comuniştii şi să‑şi vândă conştiinţa. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Să aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muză, o atât de mare influenţă asupra lui încât să‑i fi redat pofta de viaţă şi de scris?! Şi ea, Cornelia, ce‑ar putea să facă dacă el se îndrăgostise de o altă femeie?! Să‑i interzică s‑o mai vadă? Nu putea! Era ca şi cum i‑ar fi cerut să nu mai scrie, să nu mai respire… Ori de câte ori apăruse o nouă iubire în viaţa lui (Domniţa, Eugenia, Coca), Cornelia retrăise cu şi mai multă intensitate perioada de început a dragostei lor. Se reîndrăgostea cu fiecare femeie care îi stârnea o nouă pasiune soţului ei. Îi recunoştea gesturile de altădată, stările, tresărirea şi tremurul, nevoia de a ieşi din casă, îi îmbrăţişa, pătimaşă, dorinţa. Îi simţea clocotul, freamătul, puterea de a crea. Şi se‑ntorcea singură, dar fericită, în trecut. În prima zi. Într‑o frumoasă zi de octombrie din anul 1916.“
Doris Lessing, Despre pisici, traducere de Carmen Pațac, ART, 2025
„Încă din copilăria pe care și-a petrecut-o mai întâi în Persia, apoi la o fermă din Africa, Doris Lessing a fost întotdeauna înconjurată de pisici. Rememorându-și viața alături de aceste feline cu personalități diferite, cu firea lor complexă, cuceritoare și capricioasă, adună amintiri din cele mai diverse și le redă hârtiei fără nicio cosmetizare și cu onestitate dezarmantă. Doar a învățat de mic copil că natura are orinduirea ei, iar viața oricărei făpturi care ia contact cu omul își alterează cursul firesc. Dar ce desfătare este o pisică, remarcă Doris Lessing, năzuind veșnic la un limbaj comun cu felinele care i-au succedat în casă.“
Ana-Maria Negrilă, Saga Stellarium, Crux Publishing, 2025
„Seria Stellarium cuprinde volumele Regatul sufletelor pierdute, Ascensiunea stelară și Agenții haosului. Luată în ansamblul său, seria oferă una dintre cele mai intense experiențe de lectură celor pasionați de space-opera. Imn adus umanului, aventură cu spioni, tratat de filosofie politică – acestea sunt numai câteva chei în care poate fi citită seria. Stellarium nu se termină când închizi ultimul volum. Te mai gândești la o replică, la o decizie, la un agent anh, la soarta unei lumi. O serie care arată cât de departe poate merge SF-ul românesc atunci când are curajul să viseze (și să simtă) în cadre de o vastitate uluitoare.“
Chuck Palahniuk, Pentru moment, nu pentru totdeauna, traducere de Radu Pavel Gheo, Polirom, 2025
„O satiră horror despre o familie de ucigaşi profesionişti răspunzătoare pentru cele mai atroce evenimente din istorie şi despre doi fraţi tineri care sunt sortiţi să preia afacerea într-o bună zi. Otto şi Cecil au parte de o copilărie privilegiată în zona rurală galeză. Le place să se uite la documentare despre natură, să se joace cu poneiul lor, să-l imite pe bunicul şi… să-i omoare pe servitori. Afacerea familiei este crima. Cu toate astea, nu e aşa de uşor să duci mai departe moştenirea familiei în condiţiile unui torent de ameninţări şi distrageri care par să se ivească la tot pasul. Mai întâi o adevărată cavalcadă de puşcăriaşi evadaţi care se tot înfiinţează la uşa lor. Ca să nu mai vorbim de preceptorul depravat care are o înclinaţie pentru ciopârţirea păpuşilor gonflabile. Apoi dependenţa tot mai mare de opioide a mamei. Şi cine ştie pe unde-o fi umblând tatăl. A dispărut pur şi simplu într-o zi, în timp ce se plimba cu mama lor prin aşa-numita pădure fantomă. Când bunicul pune presiune pe Otto să preia frâiele afacerii, devine tot mai limpede că toate astea se vor termina în unul din două feluri: o apocalipsă nucleară sau doar o zi obişnuită în grădina din spate. Şi, ca în toate romanele de Chuck Palahniuk, ambele sunt posibile.“
José Luís Peixoto, Câinii din Galveias, traducere de Simina Popa, Pandora M, 2025
„Căderea unui meteorit tulbură apocaliptic liniștea așezării Galveias într-o noapte de ianuarie. Un miros pătrunzător de sulf invadează locul, urmat la scurtă vreme de o ploaie care nu se mai termină. Incidentul provocat de chestia fără nume e o poartă deschisă către viața comunității din Alentejo: frații Cordato, care nu și-au mai vorbit de decenii, sau brazilianca Isabella, care conduce bordelul local, dar și brutăria, sau poștașul Joaquim Janeiro, care cunoaște secretele tuturor, ori Miau, idiotul satului, dar și câinii, care prin lătratul lor își desenează în amănunt harta străzilor. Toate aceste personaje alcătuiesc universul Galveias, un portret în detaliu, o dioramă a realității portugheze.“
José Saramago, Cvasiobiect, traducere de Simina Popa, Polirom, 2025
„Combinaţie de satiră amară, parodie şocantă şi halucinaţie bizară, Cvasiobiect marchează debutul lui José Saramago în proza scurtă. Fiecare text prezintă o viziune suprarealistă şi uneori tragicomică asupra vieţii sub dictatură. În proza «Lucruri», existenţa unui funcţionar de stat este ameninţată de dispariţia obiectelor din jur. În «Embargou», un bărbat neidentificat se vede captiv în propria maşină aparent fără motiv. În «Reflux», un rege fără nume se teme atât de tare de moarte, încât nu suportă vederea unei procesiuni funerare, a unei pietre tombale sau a hainelor de doliu, astfel că dispune construirea unui cimitir cu ziduri gigantice ca să ascundă orice indiciu referitor la moarte. Scrise în anii de după prăbuşirea dictaturii lui Salazar şi publicate în volum în 1978, povestirile reunite în Cvasiobiect atestă forţa imaginaţiei lui Saramago şi talentul său incomparabil, care-i permit să elaboreze fantezii impresionante prin extravaganţa, dar şi prin luciditatea lor.“
„Având ca fir roșu o poveste de iubire, romanul Câteva nopți și încă una relatează aventura lui Lefteris Zevgos, aflat în căutarea bogăției și a fericirii, readucând la viață cartierul Exohes – un loc fascinant situat la marginile Salonicului – și spunând povestea unei lumi stinse pentru totdeauna, dar pe care autorul reușește să o evoce tandru și nostalgic.“
*Toate fragmentele, descrierile și notele critice sunt preluate de pe site-urile editurilor
Simona Petrișor, redactor-șef adjunct
Daniela Rațiu, Frica, Cartier, 2025
„O ficţiune documentară excelent calibrată, care ne determină să ne punem întrebări cu privire la natura responsabilităţii individuale într-un regim politic în care legea nu sancţionează crima şi violenţa împotriva celor ce gândesc şi acţionează liber.“ (Carmen Muşat)
„Când ne lipim la loc e mereu un punct lipsă/ prin care trece lumina“, scrie undeva Irina Francisca Ion, remixându-i simultan pe Rumi & pe Leonard Cohen. Ca și ei, e convinsă că lumina intră în noi prin spărturi – pe care le vindecă. E extraordinară forța gravitațională a poeziei ei, în care intră literalmente totul: de la comunitatea mare la comunitatea familiei (tatăl, mama, bunicii – „nu-i poți salva pe niciunul“, acuză ea furioasă poezia; dar acuza subîntinde convingerea că poezia poate & trebuie să salveze – și își ratează misiunea atunci când nu poate salva). Irina Francisca Ion vine deopotrivă din marea poezie a familiei (de la Aglaia Veteranyi la Cristian Popescu) & din marea poezie socială (de la Mariana Marin la Elena Vlădăreanu). Pentru ea, poezia înseamnă comunitate. Construcție de comunități – și salvare de comunități. Orașe mici – pe care gravitația poeziei le trece prin inima limbajului. Și le salvează, unul câte unul. Și ne salvează. (Radu Vancu)
Cristian Fulaș, forma tăcerii, Litera, 2025
Spune Proust undeva: „citești pentru a te citi pe tine însuți“. Reinventându-se din nou (a câta oară?) cu forma tăcerii, Cristian Fulaș pare să scrie pentru a se scrie pe sine până la capătul unei înmormântări care nu e reală, dar nici ireală nu e. Un salt stilistic și o declarație estetică; un bocet și în paralel un țipăt care scapă cuvintelor și ne transpune în alt loc și timp, atunci când și acolo unde nimic nu se mai supune normalului și nimic nu mai e cu adevărat perceptibil. O frază infinită și totuși măsurabilă. Mai abisal ca liniștea nu e nimic.*
Mugur Grosu, 1994, Editura Paralela 45, 2025
„Întorcîndu-se în timp, Mugur Grosu reconstituie, cu vocea lui ironic-filozofică, lumea experiențelor adolescentine. Plină de emoții copleșitoare, incertitudini, căutări, mici victorii și eșecuri deschizătoare de drumuri, această lume interferează cu cea a Grupului literar de la Constanța.“ (Diana Iepure)
Gheorghe Crăciun, Carte despre, Polirom, 2025
Un volum inedit de Gheorghe Crăciun, unde amintirile din copilărie și adolescență stau alături de portrete ale prietenilor dispăruți și de tablouri pline de culoare ale orașelor pe care Gheorghe Crăciun le-a vizitat sau în care a locuit în anumite etape ale vieții.
Domenico Starnone, Casa de pe strada Gemito, traducere de Miruna Bulumete, Litera, 2025
Modestul apartament de pe strada Gemito miroase a vopsele și a terebentină. Mobila e împinsă la perete ca să se improvizeze un studio, iar pânzele puse la uscat trebuie date la o parte de pe paturi în fiecare seară. Federì, funcționar la Căile Ferate, este convins că, dacă n-ar avea o familie de hrănit, ar fi un pictor de renume mondial. Talentat, ambițios și frustrat, îndură greu dezamăgirile pe care i le scoate în cale soarta. Soția lui chinuită și cei patru fii suportă consecințele. Ani mai târziu, primul său născut va spune povestea unui bărbat cu care s-a străduit toată viața să nu semene. Având ca fundal orașul Napoli încă marcat de cel de-Al Doilea Război Mondial, Casa de pe strada Gemito, roman câștigător al Premiului Strega și finalist la Premiul Booker International, este o capodoperă a literaturii italiene contemporane.
„Tăieturile operate de Sophie Képès în cărțile citite și recitite cu nedisimulată pasiune transcend curentele, școlile, generațiile sau specificul național.“ (Carmen Mușat)
Jean-Lorin Sterian, Homemade culture. Se joacă cu casa deschisă, Litera, 2025
„Dimensiunea fenomenologică a acestui proiect este punctul de inflexiune atât de necesar în peisajul autohton care să pună în conversație arta performativă și științele sociale.“ (Bogdan Iancu)
Victor Morozov, Ecranomanie, Matca, 2025
Ecranomanie strânge laolaltă eseuri despre imaginile din jurul nostru, de la pictură la inteligență artificială, trecând prin reel-urile postate în social media de politicienii locali, transmisiunile televizate ale unor mari competiții sportive sau estetica reclamelor recente. Criticul Victor Morozov se avântă dincolo de sala de cinema, propunând un parcurs zigzagat prin actualitatea vizuală, dar fără a-și uita formația intelectuală cinefilă, care îi infuzează permanent demersul. Strămutată pe teritorii conexe, analiza cinematografică devine, astfel, mai mult decât o simplă colecție de referințe: ea reprezintă un mod viabil de a gândi lumea contemporană.
Georgiana Țăranu, Nicolae Iorga și seducția fascismului italian, Humanitas, 2025
„Odată cu cartea Georgianei Țăranu, cititorii au la dispoziție un studiu foarte bine documentat și argumentat, care vădește rigoare și curaj istoriografic, mai ales că este vorba despre un subiect extrem de delicat: fascinația lui N. Iorga față de regimul fascist italian și față de dictatorul Benito Mussolini. A fost o temă ocultată, expediată în câteva cuvinte sau evitată mult timp îndeosebi în scrisul istoric autohton. Textul este un exemplu de exploatare echilibrată a documentului de arhivă, a surselor primare și de îmbinare a lor cu informațiile ce se desprind din literatura de specialitate, din presă și alte izvoare.“ (Cristian Vasile, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“)
*Toate fragmentele, descrierile și notele critice sunt preluate de pe site-urile editurilor
Péter Demény, redactor-șef
Ioana Celibidache, Sergiu altfel…, Humanitas, 2025
„Această serie de întâmplări petrecute de-a lungul anilor este o confirmare afectuoasă a multelor și fascinantelor chipuri pe care tatăl meu le-a arătat celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște îndeaproape. Este, de asemenea, o mărturie a legăturii unice și inseparabile dintre părinții mei. Dar ceea ce mă emoționează cel mai mult este cum a ales mama mea să împărtășească aceste lucruri. Este cel mai puternic omagiu pe care cineva îl poate aduce celui de alături și un fel minunat de a-l evoca pe bărbatul pe care l-a iubit dincolo de cuvinte. Oricât de mult v-ar lăsa această carte să pătrundeți în lumea lui Sergiu, ea reprezintă și o ocazie unică de a întrezări spiritul Ioanei și bogăția pe care ea a oferit-o lumii. Mi-e dor de amândoi.“ (Serge Ioan Celebidachi)
Jan Cornelius, Eu și IA, Lebăda Neagră, 2025
EU și IA este o carte-proiect literar provocator și ludic, în care Jan Cornelius explorează, cu umor și ingeniozitate, relația dintre om și inteligența artificială. Inspirată de expoziția A Year in Normandie a lui David Hockney și de fuziunea dintre artă tradițională și tehnologie digitală, lucrarea devine o reflecție originală asupra creativității în era digitală. Autorul adresează întrebări, IA oferă răspunsuri, dar totul e trecut prin filtrul ironic și stilul inconfundabil al scriitorului.*
André Gide, Întoarcerea din URSS, traducere de Alexandru Mironescu, Vremea, 2025
André Gide (1869-1951), scriitor important al literaturii franceze, poate fi definit încă de timpuriu ca un răzvrătit contra oricărui tip de conformism. Anticolonialist și antifascist, devine la începutul secolului XX un adept al ideologiei comuniste. Ca mulți dintre contemporanii săi care îmbrățișau aceeași doctrină, Gide pleacă într-o călătorie în U.R.S.S., iar concluziile sale nu se lasă așteptate. Întoarcerea din U.R.S.S. apare aproape imediat și stârnește reacții violente. În ciuda faptului că oficialitățile sovietice depuseseră mari eforturi pentru a-i prezenta o imagine edulcorată, autorul vede dincolo de vitrina frumos aranjată. Și, pornind de la convingerea că „minciuna, fie chiar aceea a tăcerii, poate să pară oportună, ca și perseverența în minciună, dar ea face dușmanului un joc prea frumos, și adevărul, fie el dureros, nu poate răni decât pentru a vindeca“, aduce în atenție tot ceea ce scârțâie, și ar putea fi, cândva, îndreptat.
Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, traducere de H.R. Radian, Humanitas, 2025
„Nu știu o altă carte de istorie a civilizației europene care, asemeni celei a lui Huizinga, să fi strâns laolaltă atâta rafinament, erudiție și har narativ. După cum nu știu nici o altă epocă în care strămoșii noștri să fi atins o temperatură afectivă asemeni celor care au trăit în secolele XIV și XV, în «crepusculul Evului Mediu». Niciodată emoțiile nu au fost atât de mult însoțite de expresia lor exacerbată. Niciodată lacrimile și disperarea nu au fost mai convingătoare, niciodată bucuria și veselia, mai exuberante. Niciodată cruzimea și mila nu s-au ținut mai strâns de mână, oferind un spectacol deopotrivă grotesc și înspăimântător. Și niciodată formele pe care le-a îmbrăcat viața nu au fost conturate cu o linie mai precisă. A fost nevoie de toate acestea pentru ca noul să apară în istorie cu surâsul Renașterii pe chip.“ (Gabriel Liiceanu)
*Toate fragmentele, descrierile și notele critice sunt preluate de pe site-urile editurilor
Vlad Cristache, coordonator
Florin Chirculescu, Orfanii, Nemira, 2025
Un nou roman semnat Florin Chirculescu – autor bine cotat de dl Iovănel, cunoscut pentru o narațiune care curge de obicei rapid și în direcții multiforme, adică în stil occidental, în pas cu viteza zilei – merită urmărit. Sper doar ca, de această dată, părțile misogine și antirome, de care scrierile lui sunt adesea viciate, să fi fost eliminate. În acest caz, romanul chiar merită citit.
Lavinia Braniște, Camping, Polirom, 2025
Cealaltă autoare cotată bine de cronicarul-șef al literaturii noastre contemporane – Lavinia Braniște, revine cu un nou roman despre un subiect mai actual ca niciodată (după alegerile recente): diaspora. Subtilitatea cu care Braniște abordează psihologia personajelor sale – interior full – îmi garantează că are loc sigur pe lista mea de recomandări.
Vasile Dem. Zamfirescu, Jurnal de psihanalist, Trei, 2025
Fost discipol a lui Noica. Fondator Editura Trei. Unul din șefii psihanalizei românești. Pentru un fan Lacan, jurnalul său e mai mult ca enticing.
Cristian Iftode, Mintea de pe urmă, Trei, 2025
Fără să fiu de acord cu școala de gândire din care provine – adică cea analitică axată pe etică: „moral philosophy” – Cristian Iftode este totuși unul dintre filosofii generației noi care publică des și substanțial. Cu o hărnicie și claritate a rațiunii admirabile, mintea sa lasă deja o urmă (ha!) asupra discursului cultural românesc.
Radu Vancu, Paradis, Polirom, 2025
Citind un fragment, cel pe care l-a trimis spre Matca, am observat un roman ambițios, proteic, mare – ce se petrece în diverse orașe, între personaje, ele însele diverse. Cu Paradis, Radu Vancu intră în noua competiție pentru „The Great Romanian Novel“ – motiv suficient pentru a-l lua și a-i evalua locul.
Lucian Georgescu, Cinepub 1.0, Polirom/UNATC, 2025
Am o admirație deplină față de proiectul Cinepub, pe care nu pot să mă opresc din a-l recomanda ca un mod ideal de a ține legătura cu istoria cinematografică românească, direct pe YouTube. Cartea în sine îi grăiește succesul, la care au contribuit toți cei cu texte incluse, de introducere, contextualizare etc.
Thomas Bernhard, Ca tăietorii de lemne, Curtea Veche Publishing, 2025
Dacă nu sunteți încă plictisiți de această recomandare sublimă a mea: momentan romanul meu preferat, Holzfällen de Thomas Bernhard. O satiră a oricărui grup de artiști în orice oraș mare – aici în mod specific la Viena, dar tot atât de reală și la București. Brevitatea și stilul sunt cântărite perfect – neintervenind nici o propoziție sau un cuvânt în plus. Așa da!
George Saunders, Ziua eliberării, Humanitas Fiction, 2025
Fiindcă tot mi se recomandă și tot nu l-am citit, îl pun aici. Saunders, din aceeași generație cu Wallace, Chabon, Franzen și Tartt, e maestrul american al prozei scurte. M-a impresionat mai ales când l-am auzit într-un interviu declarând că uneori lucrează la o proză scurtă și 6 luni.
Victor Morozov, Ecranomanie & Radu Jude, Kontinental 25, Matca, 2025
Pe final, n-am cum să mă abțin din a recomanda și cele două debuturi în volum care mi-au făcut atâta plăcere să le editez și chiar să le și paginez. Ecranomanie, al lui Morozov, e un Mythologies (vezi Roland Barthes) de-al nostru, dar ancorat în momentul acesta al apocalipsei televizată/stream-uită/iPhone-uită. Kontinental ’25, al lui Jude, anunță faptul că începem să ne confruntăm cu problemele unei societăți dezvoltate, și, cum zice Gorzo, e și funny.
Cristina Bălașa, redactor
„Însoţindu-i cu gândul pe călătorii medievali în virtuosul lor efort de a ajunge la locurile sfinte sau, cine ştie, de a explora până aproape de limita geografică minunile Creaţiei, Anthony Bale se bucură şi suferă alături de ei. Îi ironizează uneori şi îi mustră – dar blând şi fără ascuţişuri ideologice moderne – dacă încalcă în vreun fel normele scrise ori nescrise ale călătoriei. Îi vede cum sunt adesea nevoiţi să uite de calculele iniţiale şi să-şi pună soarta în mâinile Divinităţii. Uneori, vor fi călăuziţi spre siguranţa casei, a castelului sau a mănăstirii de unde plecaseră. Alteori, vor fi împinşi spre locuri îndepărtate şi periculoase, în căutarea unor minuni pe care, cel mai adesea, nu le vor găsi. Dar curiozitatea şi apetitul pentru descoperiri îi vor duce spre alte miracole – cele ale întâlnirii cu oameni diferiţi şi cu altfel de culturi. E nevoie de vigoare, de inventivitate şi, desigur, de forţă morală pentru a duce la bun sfârşit acest nou tip de pelerinaj, în multe privinţe asemănător cu cel către Ţara Sfântă: amândouă îl încurajează pe europeanul medieval să iasă din rutina existenţei cotidiene şi – altfel nu ar fi existat bogăţia de surse pe care se bazează cartea lui Anthony Bale – să destăinuie şi altora prin ce a trecut de-a lungul călătoriei. Iar veridicitatea relatărilor trebuie să se împletească, într-un ghid turistic bun, cu imaginaţia literară a autorului şi, în final, cu spiritul viu al voiajorului.“*
Gheorghe Crăciun, Carte despre, Polirom, 2025
„Carte despre este un conglomerat de micro-narațiuni a căror temă centrală este scriitura ca o continuă trecere a frontierelor: între prezent și trecut(uri), între realitate și multiplele ei reprezentări, între materialitate și abstracțiune, între moduri, genuri și specii literare, între interioritate și exterioritate. Alcătuită din fragmente și rupturi, din „julituri, pojghițe de imagini, fragmente de stări”, din „cruste succesive de oboseală și indiferență”, lumea nu poate avea sens decât prin intermediul scrisului. Doar scrisul poate recupera și păstra toate nuanțele, ritmurile și diversitatea lumii interioare – singura, în opinia lui Crăciun, care contează cu adevărat.” (Carmen Mușat)
Mircea Dumitru, Filosofia și limitele gândirii. Zece eseuri de filosofie teoretică, Polirom, 2025
„Mircea Dumitru este unul dintre puținii filosofi români care au luat în serios cerința ca filosofia să se aplece asupra unor teme foarte aplicate, cu uneltele logicii contemporane. Cartea exemplifică într-un mod cu totul remarcabil statutul autorului de filosof profesionist, competent și racordat pe deplin la cercetările de vârf pe plan internațional. În același timp, arată cum un spirit analitic reușește să facă inteligibile susțineri abstracte și complexe chiar și unui cititor mai puțin familiarizat cu temele abordate. Prin publicarea ei, avem bucuria unui eveniment important pentru filosofia din țara noastră și, în general, pentru cultura română.“ (Adrian Miroiu)
Marius Chivu (editor), Kiwi. Antologie de proză scurtă. Destine, Polirom, 2025
„Cele 28 de povestiri ale antologiei relevă o amplă varietate a ceea ce am putea numi destinele unor personaje constrânse de conjuncturi și alegeri dificile; personaje dislocate, temporar sau definitiv, voluntar sau brutal, din propriile relaţii, familii și domicilii, din propriile ţări, culturi și identităţi, din societate și chiar din realitate sau din propriul corp; personaje ale căror vieţi sunt marcate de abandonuri, separări și accidente, vieţi deturnate de politică și sisteme juridice, influenţate de sex, religie, rasă și imigraţie, existenţe afectate de singurătate, boală, nebunie, moarte. Unele destine sunt comice, altele absurde sau dramatice, câteva de-a dreptul tragice, iar harta lor se întinde pe cuprinsul a cinci continente, purtând mărcile geografiei, istoriei, culturii și limbii aferente.” (Marius Chivu)
Radu Jude, Kontinental ’25, Matca, 2025
„Kontinental ’25 nu e deloc un film cinic, deși e unul sardonic (ca tot ce face Jude, e funny) și complet lipsit de speranță.“ (Andrei Gorzo)
Ioana Pârvulescu (editor), Scrisori pentru cititorii din 2025, Humanitas, 2025
„O carte alcătuită din gânduri destinate oamenilor de peste un secol. O capsulă a timpului, cu bucăți din viața noastră exterioară și interioară, cu secvențe din cotidianul care va deveni istorie. Desigur, în subtext, destinatarii ceva mai siguri ai acestor pagini sunteți dumneavoastră, contemporanii noștri, îngrijorați de tot ce ne așteaptă în anii următori. În speranța că acest semn de normalitate, inteligență și civilitate, că acest semn de viață care este cititul va exista și peste o sută de ani, prin volumul de față le trimitem salutări pe mai multe voci oamenilor din 2125. Prinse bine în actualitate și totuși depășind-o, scrisorile din volum au, cu siguranță, viitor.“ (Ioana Pârvulescu)
Victoria Finlay, Culorile. O istorie culturală, Editura Art, 2025
„Pornind de la «arsenalul» cromatic al pictorilor și al artizanilor, Victoria Finlay ne poartă într-o călătorie de-a lungul veacurilor și meridianelor pentru a desluși povestea celor mai prețuiți pigmenți. Explorăm împreună istoria culturală a compușilor chimici care ne colorează lumea, analizând totodată simbolistica asociată spectrului cromatic.
Victoria Finlay ne dezvăluie legăturile dintre minele afgane de lapislazuli și operele lui Michelangelo, dintre vopselele maro și mumiile egiptene, dintre verdele Lincoln și legenda lui Robin Hood. Împărați și artiști, genii și anonimi, capodopere și bizarerii – toți și toate compun o frescă în mișcare, în care ochiul nostru prinde nuanțele fulgurante, curioase, izbitoare sau, dimpotrivă, secrete ale trecerii noastre prin artă și istorie.“
Thomas Bernhard, Ca tăietorii de lemne, Curtea Veche Publishing, 2025
„Un scriitor căruia nu i se cunoaște numele vine la o „cină artistică“ găzduită de un compozitor și de soția lui bogată, cu o viață socială activă – un cuplu pe care l-a admirat cândva și pe care a ajuns să-l deteste. Invitatul de onoare al serii, un distins actor de la Burgtheater, întârzie peste măsură. În timpul îndelungatei așteptări, ceilalți oaspeți, cei mai mulți aduși laolaltă de înmormântarea Joanei, o veche prietenă comună, sunt văzuți prin ochiul critic al scriitorului, care se lansează într-o tiradă tăcută, dar frenetică și pe alocuri ambiguă, împotriva lor. Reflecțiile despre viața și sinuciderea Joanei se amestecă cu torentul de acuzații nerostite până la sosirea celebrului actor, care aduce un final exploziv, cu neputință de prevăzut.“
Valentina Glajar, Dosarul de securitate al Hertei Müller. O poveste din arhive despre supravegherea din România comunistă, Polirom, 2025
„Deschis în 1983 şi activ mult după emigrarea ei în Republica Federală Germania în 1987, dosarul de supraveghere al Hertei Müller dezvăluie informaţii impresionante despre tacticile, metodele şi tehnologiile folosite de Securitate. Volumul de faţă oferă o analiză aprofundată a acestui dosar şi a altora corelate, în care sursele fie o spionau pe Herta Müller, fie îi erau prieteni, aşadar supuse automat supravegherii. Aria acoperită de autoare este vastă: de la felul în care textele de început ale Hertei Müller au atras atenţia Securităţii până la examinarea comparativă a diferenţelor dintre ediţiile româneşti şi cele vest-germane ale povestirilor din Niederungen, de la poveştile de dosar ale celor care au spionat-o până la rolul traducerii ori al traducerii greşite în transcrierile Securităţii şi multe altele. Desecretizate la mai bine de două decenii după 1989, aceste dosare pun în lumină faţete necunoscute ale temutei instituţii comuniste pe care Valentina Glajar le recuperează, oferindu-i cititorului o formă de rescriere a vieţii într-un mod reparator.“
Cristina Ispas & Victor Cobuz (editori), Retroversiuni – Munca. Antologie de proză scrisă de femei, Editura Paralela 45, 2025
„Literatura scrisă de femei traversează una dintre cele mai bune perioade din istoria sa, iar antologia Retroversiuni își propune să arate o parte a acestei zone bogate a literaturii contemporane. Ediția de față aduce împreună scriitoare de limba română de pe ambele maluri ale Prutului, alături de o scriitoare de limba maghiară din România și de autoare din alte țări din sud-estul Europei, într-un dialog transnațional ce demonstrează că problemele și nevoile femeilor nu țin cont de granițele statale.“ (Victor Cobuz)
*Toate descrierile și notele critice sunt preluate de pe site-urile editurilor
