Răspunsurile sunt mai mult decât edificatoare – poate ne ajută pe toți. 😊
Sanda Vișan, jurnalist, București
Întrebare periculoasă, căci dacă doar oglinda se uită la tine, se poate întâmpla ca tu să nu te mai poți uita în ea.
Dar, presupunând că păstrezi controlul asupra acestei unelte factice şi abisale totodată, fluxul dintre imagine şi chipul real îşi păstrează sensul dublu, de dus-întors.
Oglinda poate fi iubitoare sau mincinoasă, poate satisface orgolii sau distruge speranțe. Iar când este specială, deschide poarta spre alte lumi, poate nepământeşti.
În utilizarea ei de zi cu zi, oglinda îți arată ce vrei să vezi. Dar şi ce nu vrei!
În ea te priveşti pe tine, aşa cum eşti, dar şi aşa cum ai vrea să fii.
Dacă eşti prea mândru de tine, fără motiv, te poate aduce cu picioarele pe pământ (dacă ştii să vezi adevărul din oglindă). Dacă eşti (prea) modest, te poate ajuta să arăți mai bine, căci te îndeamnă să îmbunătățeşti ce vezi.
Iar aici, gama e generoasă, de la tratamente de întinerire, la cosmetice, machiaj şi coafură. De la nebunia multimiliardarului care cheltuieşte milioane de dolari lunar ca să rămână tânâr şi frumos (sfânta naivitate!), la umilele gesturi cu care femeile îşi retuşează zilnic chipul.
Aşa că, cine mă priveşte din oglindă este cine vreau eu să fie, cea mai bună variantă a mea. Iar până când inteligența artificială ne va furniza imaginea sintetizată, artificială, dar atât de reală!, a eului nostru (şi acel timp e mai aproape decât credem), zic să ne bucurăm de ceea ce vedem în oglinzile noastre clasice, ce l-au însoțit pe om de când există civilizația!
Ramona Dumitrean, actriță, Teatrul Național din Cluj
Când oglinda se uită la mine… îmi fac țăndări ridurile în milioane de expresii. Rid zâmbet cioburi, rid hohot de râs cioburi, rid mirare cioburi, rid tristețe cioburi. Dans de rid cioburi până într-atât încât și ridurile cioburi au riduri cioburi. Ne ridăm una pe alta, om-oglindă și ne ciocnim paharele de șampanie ciob la ciob. Oglindă oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Eu sau Dorian Gray? „Tu, tu, tu…” strigă în gura mare, milioane de cioburi oglindă. Închid ochii și-mi zic, oglindă, dă-te dracu’, ai două fețe… esti fără caracter. Pe mine m-ai omorât, da’ cu Albă ca Zăpada ce-ai avut?
George Roșu, grafician, Cluj
Văd cum tânărul costumat în bătrân de vârstă mijlocie are aceeași privire ca și cum le știe încă pe toate mai bine și uneori mă convinge că încă așa e. Dar în zilele când nu e convingător îi bat obrazul, și uneori îi arăt degetul mijlociu. „Mai tunde-te!” îi zic. Bine că își știe locul și nu răspunde. Muțenia lui mă încurajează: „Ce-i cu burta aia?” îl întreb. „Ălea-s riduri?” „Mai dormi.” „Mai ieși la aer!” „Hai că e abia miercuri!” „În locul tău aș încerca altceva.” Îmi fac o listă de întrebări pe care să i le pun. O adaug la celelalte liste cu întrebări pe care am tot zis că i le pun. Pare că are fire cărunte, dar dau vina pe lumina din baie. Văd cum moaca lui îmi zice fără să scoată un sunet: „Bine că ești tu dăștept.”
Imaginea principală: René Magritte, The Magic Mirror, 1929
