Cenaclul Matca

(primele cinci ediții)

Start

După o perioadă, să zicem, amorțită, în care evenimentele locale destinate literaturii erau într-un număr destul de limitat și cu o frecvență nesatisfăcătoare, Bucureștiul cultural a avut parte de o „avalanșă“, prin apariția mai multor cenacluri/laboratoare/întâlniri literare în a doua parte a anului 2023.

În 2024, fenomenul s-a extins în toată țara. Au apărut numeroase proiecte, iar oamenii s-au arătat entuziasmați de noile opțiuni.

Cenaclul Matca a fost înființat în 2023 de către Simona Petrișor și Tiberiu Neacșu, în colaborare cu revista Matca.
Pe 9 noiembrie 2023 a avut loc prima ediție a cenaclului. Primele șase ediții au avut în centrul lor poezia. Începând cu ediția a șaptea, ne-am extins și pe proză, aducându-l alături de noi pe Cristian Fulaș ca moderator.
Ne-am înhămat, cu alte cuvinte, la o misiune deloc ușoară: să vorbim pe bune despre literatura noastră și a celorlalți într-o lume prea mult polarizată.

Ne-am dorit ca discuțiile să fie lejere, dar nu neapărat confortabile. Într-un spațiu ca o sufragerie, la Londohome, am învățat, ediție după ediție, că se poate să fim sinceri și că se poate să construim ceva alături de străinii care pătrund, practic, în intimitatea textelor noastre. Putem învăța unii de la ceilalți și cel mai important e s-o și facem. Fără teamă. Vulnerabilitatea nu a fost niciodată mai frumoasă. Descătușarea, la fel. Cu fiecare ediție devenim mai câștigați; după cele două-trei ore pe care le petrecem ca o gașcă de prieteni, suntem mult mai relaxați și ajungem să îi privim diferit și pe oamenii care ne ghidează „învățarea“, adică pe invitații consacrați, ca să folosim un termen pe care nu-l agreăm neapărat. 

Conceptul a fost gândit astfel încât să creăm o punte de legătură între tinerii abia intrați în peisajul literar și autorii care le pot împărtăși din experiența lor acumulată în timp. Scopul cenaclului este deschiderea unui dialog literar între autori consacrați și autori tineri, dar și între autori și public.

După primele cinci ediții de cenaclu, în care invitații au fost organizați astfel: ediția I  – Péter Demény, Răzvan Andrei, Dana Zetu, Claudiu Țăruș; ediția a II-a – Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Daniela Bejinariu, Toni Chira, Radu Rizea; ediția a III-a – Gelu Diaconu, Sorin Despot, Arina Gheorghe, Răzvan Omotă; ediția a IV-a – Florin Iaru, Vlad Mușat, Marian Neguțu; ediția a V-a – Ioana Miron, Bianca Botoacă, Diana Voinescu, ne-am gândit să vă împărtășim rezultatele muncii noastre. În numărul curent al revistei Matca vă oferim o selecție de poeme realizată de poetul și moderatorul cenaclului, Tiberiu Neacșu. Asupra textelor citite în cenaclu s-a intervenit atent, astfel încât forma finală să capete și mai mult sens.

Dana Zetu

anul poetului

în februarie fleșcăit
cu gluga peste ochi și năsucul în fâș
simțeam mirosul stratului numărul cinci
aplicat atent la clinică lună de lună
când fața mea pierde piele după piele în autobuz

e frig și sunt portocalie
fac contact vizual doar cu telefonul
care îmi aduce un link către niște poeme duioase
despre un băiat îndrăgostit de iubita lui îndrăgostită de sh
care îi face un haul pe facetime și el bea din cana lui drăguță

am zâmbit la ecran cu pielea strânsă și
atunci nu mi-a mai fost rușine

în martie am primit un poem despre lapte cu cereale
care mi-a făcut inima pump pump
și i-am zis băiatului că nu se poate să nu includă așa cv
în volumul lui de debut și a zis
poezia lapte cu cereale este luată în considerare
pt volumul de debut al meu drept o poezie posibil
de adăugat de dragul danei și că îmi este dragă și
doar de dragul danei
deci
meritul meu este că
am adus cerealele cu lapte în poezie

în mai mi-a apărut pe tiktok un băiat
care își spune poemele despre alpha males și fete
sfârtecate de privirile misogine alți băieți
îi scriu rege în comentarii și eu cred că e frumos
când băieții se apreciază și se iubesc
pe tricoul lui scrie din timpul care trece îmi place
cine rămâne și chiar am rămas
după un bubble tea neașteptat de tandru
și un falling faster than u can run

în iulie un băiat mi-a făcut clătite și cel mai bun poem
al lui e despre mine
uneori se uită la noi și zice suntem
ca în game of thrones când e o tipă super frumoasă
efectiv tu
și are un frate mai mare gay
efectiv eu
ar trebui să scriem despre asta

în august am ieșit să cumpăr mâncare pt pisica frumoasă
și n-am găsit ce trebuia dar
am dat peste un pliculeț care se cheamă poesie delice
și m-am gândit că
pisica mea va mânca poesia

Claudiu Țăruș

skittleman

sunt un bărbat alb gay cu traume emoționale
ce nu se vindecă la ședințele săptămânale
de terapie sunt o minge dezumflată cu pumnii –

pumnii îndesați cu forța în fața mea nu sunt
lecții pe care trebuie să le primesc
nu vreau să învăt lecții de dragoste creștină
sunt un bărbat alb gay creștin uitat pe pământ
de un creator plictisit
sunt un bărbat gay îndrăgostit de un bărbat gay

dar noi nu suntem o familie creștină
nu avem voie să existăm în sânul lui Avraam
ne-o sugem într-un dormitor de la obor sunt un poponar
în statistici sunt un poponar în mintea sucită a dacilor liberi

sunt trei milioane de oameni ce mă urăsc
sunt o biserică blestemată ce mă aruncă în foc
și pucioasă sunt un bărbat fricos
sunt un copil răzvrătit sunt un copil

doar morții sunt normali
și nimeni nu mai ține minte exact
cine ești sau pentru ce te urăsc

Toni Chira

Garou

Sinagoga e monumentală. Enormă și părăsită.
Ultimii evrei au plecat și au lăsat în urmă
Acest coșciug fără mort. E drept
Că nu poți lua namila de beton în spate
S-o duci în Israel și e atât de straniu,
De parcă m-a vizitat un prieten însoțit de bătrâna
Lui mamă, iar la plecare mi-a lăsat-o pe cap.
Acum stau și mă uit la ea și îmi repet: „Ce femeie
Frumoasă a fost în tinerețe.“

Istoria seamănă cu o bandă de muște,
Transformă adolescența în melancolie.
           Am crescut în casa unui fost ofițer,
           Bunicul meu, printre cărți de istorie militară.
           M-au captivat uniformele și armamentul,
           Dar, și o spun mai ales pentru mine,
           Cel mai des m-am lăsat cucerit
           De basmele reale, acele povești eroice
           Ale soldaților prinși în ambuscadă
           Care reușesc să scape printr-un
           Gest de sacrificiu.

De asta l-am iubit pe toboșarul sard
Al lui Edmondo de Amicis.
           De asta am tremurat și am plâns
           Aflând soarta detașamentului de călăreți
           Care s-a dus să întâmpine cu săbii
           Artileria germană în Primul Război Mondial.

            Bunicul avea o carte:
            „Teroarea fascistă în Ardealul de Nord“,
            O carte cu poze, deci seducătoare
            Pentru un copil ca mine.

Cum unii au sindromul membrului fantomă,
Atunci când duc lipsă de o mână sau un picior,
Eu am sindromul oamenilor lipsă.

Radu Rizea

Not going home by helicopter

trenul se înfige cu poftă în beznă,
cu toate speranțele puse în impiegații
care se presupune că vor pune toate
macazurile în poziția corectă.

macină și zdruncină kilometrii;
din calea sa fug și vulpile,
se refugiază în vii,
unde strugurii-s dulci și iepurii grași
and the living is easy.

copii, nu mai puneți monede pe șină,

părinții voștri au muncit pentru ele,
pentru fiecare bob de strugure, pulpă de pui
și felie de parizer din frigidere.
iar eu dorm în vagonul-cușetă ca iepurele.

Daniela Bejinariu

de unde se vede drumul

uneori oboseala motor al continuității reasamblat
uneori între copaci răstignire din bucăți

ca să-l liniștești pe el în zilele rele
nu te îngrijora cât timp se aud păsări în jur
animalele sunt departe
știu că vrei să pornești
mai stăm puțin în mijlocul insulei
pe un pământ însetoșat

vorbesc foarte puțin pentru că am devenit atmosferă
mi se cuvine golul nu te neliniști

numai morții nu obosesc    doar cei al căror nume
                                                 nu e pronunțat corect intenționat

căci jugul meu este bun și povara mea ușoară
oglindă oglinjoară

Răzvan Omotă

Explică-i doctorului că nu piciorul îți e rupt

I-am spus și doctorului deja, eu nu sufăr în bucurești,
eu sufăr numai în provincie, în curtea mea,
partea asta mică de milky way.

A zâmbit și m-a întrebat parcă
implorându-mă dacă vreau un coniac.
Deschid brațele teatral de zici că eu îmi dau
ultima suflare, în finala Ru Paul Dragrace, și-i
răspund vehement – da sigur!

Au urmat informațiile:
îți vom pune o atelă pentru 30 de zile;
Lucrătoare? Iar peste o săptămână
veniți să faceți o radiografie de control;
trebuie să luați injecțiile astea pe toată perioada gipsației;

Clexane de 6000, asigură circulația sângelui;
Vimovo câte un comprimat de două ori pe zi
și Clorzaxazonă câte un comprimat de trei ori
pe zi, dar să știți că acesta creează o ușoară
stare de somnolență.

Un pic serios, îmi opresc gândul.

Miroseam a alcool,
eram după noaptea
cu dansul avut
regește într-o intersecție
din centrul capitalei.

Cum vă simțiți? Mai doare?

Mai doare, domnu’ doctor,
dar măcar acum
nu-l mai caut.

Arina Gheorghe

salcie

mihaela mihai cântă și tu cânți cu ea, mihaela
ford focus 2008 DN22
eu mă bucur că mergem la concert voltaj împreună
mie călin goia mi se părea foarte frumos
și tu mă iubeai tare

mihaela mihai cântă și tu cânți cu ea, mihaela
tu îmi povesteai cum vrei să fii înmormântată sub o salcie
la rezervația naturală pădurea babadag
că ți se părea romantic
și erai o persoană tare romantică
undeva în spatele ecranului albastru cu program pentru balanțe
și eu vreau la fel, mihaela
și eu sunt tare romantică

noi te vizităm la cimitirul municipal constanța
strada baba novac 194
aici au plantate doar cruci din betoane trase la linie
să nu se vadă urât
(și cavouri kitschoase)

mihaela mihai cântă și tu cânți cu ea, mihaela
eu stau aplecată și încerc să vorbesc cu copacii,
dar ei nu îmi răspund
eu vorbesc cu molia care a ieșit din bluza ta
și trebuie și ăsta să fie un semn

bz

                        bz

            bz

îmi mănâncă rochia din bumbac în care mă vopsesc de obicei,
dar te cred că îți e foame

mihaela mihai cântă
moliile cântă și rad sălciile din pădurea babadag

Vlad Mușat

cenzura

unii pun rect în politically correct nu mai știm ce e defect
niciun efect îndreptăm lumea cu un proiect
libertăți ex primate

cenzură-n direct:
a-nceput de ieri să cadă câte-un scriitor pe stradă
vine-un polițist să vadă
cine-a scris degringoladă cu urină pe zăpadă?

Marian Neguțu

nea Radu

nea Radu ne povestește cu nostalgie de soția lui
tanti Ana în prezent decedată
o cunoscuse de 1 mai era defilarea
și pe 2 mai a adus-o acasă
a servit-o cu dulceață de la maică-sa și apă de la robinet
au vorbit puțin după câteva cuvinte n-a știut ce să-i mai zică
așa că a pornit televizorul
chiar atunci Ceaușescu vorbea despre
rolul artei în comunism
muncitorii au clădit socialismul
ei trebuie să apară în toate filmele cărțile piesele de teatru
Ana a închis ochii și a gemut ușor i-a spus ia-mă
de atunci n-a fost zi în care Ceaușescu să nu vorbească în casa lor
agricultura și industria merg mână în mână
oglindesc dezvoltarea societății noastre
și victoria definitivă a socialismului în România
spunea Ceaușescu și nea Radu trecea la datorie
în dormitor bucătărie sufragerie
nea Radu povestește mereu cum a muncit pentru țara asta
ce lucruri se făceau și cum s-a ales praful din cauza hoților
ce fabrici domne’ și ce fericiți și tineri eram
când Ceaușescu a venit în vizită la uzina lor
tanti Ana n-a rezistat prea mult
și l-a tras pe nea Radu de cravata roșie într-o toaletă
nea Radu spune că și copilul l-au făcut pe dragi tovarăși și prieteni
dând expresie voinței umane și entuziaste a întregului popor
nea Radu spune că ajunsese să aibă erecție doar auzind vocea lui Ceaușescu
nea Radu plânge și spune că atunci când merge la cimitir
așează un buchet de trandafiri roșii pe mormânt
și pune pe telefon un discurs al lui Ceaușescu
apasă play și vocea răsună peste cruci
de la tribuna celui mai înalt forum democratic al țării adresez
cele mai vii mulțumiri Comitetului Central al partidului Consiliului Național
al Frontului Democrației și Unității Socialiste Marii Adunări Naționale
care în consens cu voința oamenilor muncii a întregului nostru popor
au hotărât realegerea mea ca președinte al Republicii Socialiste România
exact când Ceaușescu tace și răsună aplauzele
nea Radu ejaculează și își ridică pantalonii
pupă poza de pe cruce și îi promite soției că în cel mult un cincinal
o să doarmă lângă ea

Bianca Botoacă

Când se lasă seara peste Valea Prahovei

Când seara se lasă peste Valea Prahovei
sau metabolismul familiei mele
afectat de diabet de generații
de glanda tiroidă
inflamată de ghemotoace de păr de pisică,
mâinile bunicului pline
de bătături adânci de la coarnele
de mobră și roți de cașcaval vândute pe sub mână.
Degete care îmi împleteau părul în spice dimineața.

Metabolismul afectat
de inima care s-a oprit
a femeii de lângă Caracal.
S-a întâmplat devreme, mult
prea devreme. A lăsat
3 copii să crească acoperiți de glod,
vorbind perfectul simplu.

Limbajul vulgar al tatălui meu,
tâmple acoperite de păr alb și riduri,
dinții lipsă și cei cariați, pe care îi împărțim,
degetele de la picioare care arată la fel
și călcâiele întărite.

Golul din interior
care a rămas de la un glonț tras
pe Frontul de Vest/ sau să fi fost de Est?/ – 
golul își lărgește marginile.

Când seara se lasă peste Valea Prahovei
            sau acasă
unde miroase a capete de pește ținute câteva
ore într-un castron de plastic roșu
și parcă atunci când mă dezbrac
            cineva se uită la mine
            prin gaura cheii
            prin geamuri
            prin crăpăturile din tavan.

Cineva căruia îi aud pașii pe dușumea.

Diana Voinescu

Administratorul blocului

Am reluat de atâtea ori în minte seara aceea
Intersecția dintre Hotel Melody și Biserica Neagră
Echinocțiul cu propriul sistem de referință
Oamenii stupefiați și plini de diferențe

Am văzut prin ei
Pulsiunea continuă
Sunetul static
Înainte de liniște

Platforma înaltă
Unde au devenit imateriali
Luminile orașului întretăiate în depărtare

Am reluat de atâtea ori în minte
Și nu am găsit nimic explicativ în amorțirea lor

Administratorul blocului
A murit în coșmarurile mele

Cel mai rău e că mi-am dorit
Să se întâmple

Ediția actuală

#05, Vară 2024


O poți cumpăra aici
sau aici
×