Cirque

Start

Cirque du Soleil la București! De neratat, deși era cât pe ce să-l ratez în circul orașului cu Uber negăsit, metrou oprit și taximetrist supărat pe toți șoferii din lume, pe separatoarele de sens, pe jandarmi, pe mine, pe Iliescu etc. Ca să nu mai pomenesc organizarea deficitară de la intrarea în Romexpo și întârzierea neverosimilă a prietenei Silvia. Dar urma Cirque du Soleil, cel mai mare producător de circ contemporan din lume, cu spectacole nemaipomenite, renumite pentru felul în care desăvârșesc arta acrobației și a divertismentului. Acum cu spectacolul OVO, care promitea să recreeze „o zi din viața insectelor dintr-o colonie, printr-un show acrobatic care redefinește limitele corpului uman“. În cifre, 42 de artiști, 100 de tehnicieni, 23 de camioane cu tehnică și decoruri și, până acum, 7 milioane de spectatori în 130 de țări. Prin urmare, am ajuns la OVO cu un entuziasm care a netezit rapid trecerea de la furnicuțele din trafic la cele de pe scenă.

Ce am văzut? O mulțime de insecte, care mai de care mai colorate și mai zburdalnice. Ajutate de fundalul vizual, costume superbe și mișcări impecabile te fac să uiți că acolo sunt oameni. Lăcuste, libelule, păianjeni, fluturi, greieri, licurici și alte creaturi își prezintă pe rând talentul și viața, recreând perfect forfota coloniei și oferindu-ți șansa să fii entomolog pentru o seară și să vezi de aproape minuni pe care altfel le ignori zi de zi. Zvâcnete și zboruri, încolțiri și încolăciri, unduiri și umbre, cățărări și contorsiuni, toate te poartă din aer până sub pământ și înapoi. Acrobațiile sunt… la înălțime, îmbinând grația cu adrenalina și emoția cu tehnica, astfel că totul pare extrem de simplu și nu rezultatul miilor de ore de muncă. În plus, dans, muzică live, umor și o simpatică poveste de dragoste între un muscoi-clovn albastru și o buburuză durdulie cu geantă-căpșună. Și peste toate misterul oului, OVO, care tot apare și dispare și la final… ar fi putut fi exploatat mai bine.

Momentele mele preferate, care m-au transpus total în lumea de pe scenă, au fost zbaterea unei larve, fragilitatea unei zvârlugi argintii și salturile extraterestre ale unor gângănii verzi. De ajuns? Nu știu, cred că mi-aș fi dorit mai mult, să stau cu sufletul la gură două ore, să nu observ că sunt prea multe onomatopee, destui timpi morți între numere, câteva numere prea lungi, o poveste parcă nu destul de bine închegată și un ecran cât se poate de inoportun, care mi-a ascuns anumite momente. Să nu mă gândesc că am plătit doar pe renume, ci să mă las consumată ca molia de lumină, doar e Cirque du Soleil! Nu cumva m-am dus cu așteptări prea mari? Așa trebuia să fie sau nu mai știu eu să mă bucur? Există spectacolul perfect sau e doar reclamă? Până la urmă, circul înseamnă iluzie, nu-i așa? În jurul meu s-a chicotit, s-a plâns de emoție, s-a filmat, s-a discutat despre show și nu numai, s-a mâncat popcorn. Cele mai entuziaste reacții le-au stârnit doi tineri din public, chemați pe scenă, care au intrat în jocul clovnilor cu o dezinvoltură delicioasă. În rest, aplauze politicoase. Cum însă blazarea adulților nu e cel mai bun instrument de măsură pentru succesul unui spectacol de circ, am fost atentă la copii. Cei mai mici fie rămâneau cu gurile căscate, fie își făceau de lucru printre scaune; cei mai mari oscilau și ei între comentarii precum „E normal, am văzut pe YouTube“ și cascade de întrebări curioase: „Cum face asta? Da’ n-o doare? Cine cântă?“ Neclar și aici. Copilul din mine, care nu-și dezlipea privirea de cortul alb-roșu al micului circ ambulant zărit de la balcon acum mulți ani, refuză să tragă o concluzie.

Dacă totuși insistați, concluzia ar fi o pledoarie pentru circul românesc. Avem spectacole cel puțin la nivelul Cirque du Soleil de săptămâna trecută, cu artiști senzaționali, concepte moderne, umor și acrobații de calitate, plus dresuri de cai impresionante și invitați fabuloși din Ucraina. Poate că scena e puțin mai mică și scenografia nu atât de elaborată, publicitatea nici nu suferă comparație, însă tradiția e mai îndelungată, se pune mai mult suflet și copiii mari și mici pleacă mai zâmbitori. În ultimii ani am văzut la Circul Metropolitan București spectacolele AcroGrafica, Aventuri cu încurcături și Alice în Țara Minunilor și recomand fără ezitare echipa de acolo. Avem și putem, mergeți la circ!

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×