Întâmplător sau nu, prima editură care m-a făcut curioasă despre ce înseamnă viața de redactor este Curtea Veche Publishing. În anii în care au început să fie destul de remarcate cărțile regale, deja citisem o parte din Povestea vieții mele (MS Regina Maria a Românei) și îmi îmbogățisem cu mult cunoștințele din anii de școală despre familia regală. Tatăl meu, văzând cât sunt de pasionată, a urmărit constant aparițiile, astfel că, în prezent, o mare parte din colecția cărților regale marca Editura Curtea Veche se află și în biblioteca destul de bogată a familiei mele.
Aveam o vagă impresie despre cum ar putea arăta o editură și cum sunt oamenii care lucrează în acest mediu, însă nu am mers cu gândul chiar la mediul cinematografic, de tip white collar, cu redactori bățoși plimbându-se reci și abătuți pe culoare de marmură cu laptopul în brațe. Realitatea vieții de redactor este destul de apropiată de ceea ce am intuit dintotdeauna că poate să fie: disciplinată, fascinantă și plină de sens.
Este important pentru fiecare redactor să-și perceapă rolul într-un sens profund și grăitor pentru el însuși, căci această percepție îl motivează să fie tot mai bun în fiecare zi, cu fiecare carte la care lucrează, să lupte constant cu tiparul diem perdidi (n.a.: am mai pierdut o zi), care l-a urmărit într-atât pe împăratul roman Titus. Pentru mine, redactorul este un gardian al cuvântului bun, care protejează litera și sensul limbii române atât de schimbătoare odată cu Revoluția digitală pe care o trăim din ce în ce mai acut. Rolul redactorului este complex și îl solicită să se adapteze constant „lumilor“ lingvistice pe care le vizitează, fie că vorbim de beletristică, fie când pășește atent, ca într-un templu antic în căutare de comori, în limbaje de specialitate din categoria cărților de nonficțiune.
Când am ajuns la Curtea Veche Publishing, am găsit o lume plină de posibilități, datorită tuturor „templelor“ pe care le-am vizitat și care m-au îmbogățit, care continuă să mă facă o baroneasă a cunoștințelor din tot soiul de domenii. Și, desigur, am realizat încă o dată câte forțe conlucrează la cărțile care stau așezate frumos pe rafturile noastre de acasă și la care merită să ne gândim când atingem acel hardcover instagramabil sau când admirăm un titlu de pagină cu o caligrafie impresionantă, așezat maiestuos alături de o fotografie sau un desen grăitor. A fi redactor înseamnă mai mult decât ceea ce vedem în filme. Înseamnă să crești la dimensiuni intelectuale nebănuite, să trăiești fiecare experiență conștient, la adevărata sa valoare și, de ce nu, să te poți și răsfăța cu nelipsita cafea (americano sau cu lapte, tall sau grande, fiecare după „filmul“ preferat) care îți dă energia și inspirația de moment.
La aniversarea de 25 de ani de existență, îi urez cu multă căldură editurii care îmi este ca a doua casă deja de câțiva anișori, să continue să inspire oamenii cu profesionalismul de care a dat întotdeauna dovadă și să publice cât mai multe nume care merită recunoașterea publicului.
