Cristi Gram, compozitor, lead guitar, voce, producător în Phoenix, unul dintre cei mai vechi membri ai formaţiei actuale, a reuşit să cânte atât în vechea formulă Ţăndărică, Baniciu, Kappl, cât şi în noile formule, până la varianta cvasistabilă, începută încă din 2017, cu Flavius Hosu, Lavinia Săteanu, Vlady Săteanu, Costin Adam. Și, bineînţeles, cu Sfântul Nicolae: Nicolae Covaci. Cristi Gram pare, cel puţin pe foaie sau în dorinţa fanilor, singurul care poate duce mai departe spiritul Phoenix. Nefiind la primul interviul pe care i-l iau de-a lungul timpului, mi-am permis să aduc în discuţie nişte teme şi subiecte delicate, pe care le-a tratat cu profesionalism şi responsabilitate, ca un adevărat lider.
Este un moment greu pentru voi şi pentru noi, fanii care am crescut cu muzica Phoenix şi care suferim în aceste momente grele. Nicu Covaci a lăsat drept dorinţă de nestrămutat ca această formaţie să meargă mai departe. Este pregătit Cristi Gram să ducă mai departe nesfârşita luptă?
Sunt cât se poate de pregătit în acest sens și dacă apare o situație inedită, am abilitatea de a mă adapta rapid. Şi, mai mult decât atât, nu sunt singur! Suntem o formaţie întreagă!
Nicu Covaci spunea în multe interviuri că şi-ar dori să stea într-o zi în sală şi să aplaude o tânără formaţie Phoenix, lucru care s-a şi întâmplat la un concert în Quantic. Cum s-a simţit şi cum se simte lipsa lui în dreapta scenei?
Îmi amintesc perfect acel concert, fiind primul concert din istoria Phoenix fără Nicu Covaci, singurul membru fondator al trupei în viață și singurul numitor comun al formaţiei de la început și până atunci.
…îmi amintesc că am dus la bun sfârșit concertul și la bis l-am chemat pe Nicu să urce cu noi pe scenă pentru a cânta împreună „În umbra marelui URSS“, deși nu putea să vorbească deloc în acele momente și nici nu auzea, acestea fiind motivele pentru care nu a putut cânta. Acum știm că boala care-l măcina lent începuse de atunci să-și arate colţii…
Nicu a lăsat un vid prin plecarea lui. Atât pentru noi, cât și pentru fanii formaţiei. Înainte cântam sau ascultam melodiile Phoenix analizând structura lor, încercând să cuprind conștient magia prin care ele reuşesc să transmită stări printr-o „simplitate complexă“, cum îmi place s-o denumesc, dar acum le ascult cu o gheară pe inimă știind că Nicu nu mai e…
Tu ai luat parte încă de la început la punerea bazelor operei rock AnteMioriţa, inclusiv ai compus piese. Crezi că acest album va putea să apară cu actuala formaţie?
Antemioriţa o să fie un proiect ce trebuie terminat fără doar și poate, cu toate că în acest moment nu văd cum e posibil acest lucru, însă trebuie finalizat și sper că timpul o să dezvăluie mijloacele și momentul potrivit.
Ioji Kappl a avut un discurs temperat pe care l-a postat pe Facebook in memoriam Nicu Covaci, dar în final a menţionat ceva legat de brandul Phoenix, să fie eliberat şi să nu mai existe o continuare. Inclusiv a răspuns la o postare cu menţiunea: „Cine a-nţeles ce-nseamnă legenda Phoenix poate continua, dar cu creaţii proprii, nu doar cu interpretarea moştenirii! Cine nu, să-şi ia ghearele de pe brandul Phoenix!“ În situaţia de faţă, după ce Nicu a plecat, Phoenixul coagulat în jurul tău are dreptul legal să mai cânte această moştenire?
Formaţia Phoenix a aparţinut lui Nicu Covaci și a dăinuit în timp, 62 de ani, datorită lui Nicu Covaci! Așadar, singurul care poate sau, din păcate, putea să-și dea cu părerea despre ce se întâmpla cu brandul Phoenix este și a fost Nicu Covaci. Iar dorința lui e cunoscută de toată lumea.
Nicu a știut mereu să găsească oamenii potriviţi cu care să-și ducă formaţia pe noi culmi și așa cum m-a luat pe mine în 2004, așa l-a luat și pe Kappl în 1971, când trupa avea deja nouă ani de existență și era în plină afirmare.
Josef Kappl este indiscutabil un muzician valoros în istoria și palmaresul trupei, însă a plecat din formaţie în aprilie 2008. Sunt mai bine de 16 ani de atunci… Așadar, el face parte din trecutul trupei, nu din prezentul sau viitorul ei.
Nicu și-a exprimat dorința ca trupa să meargă mai departe și ne-a desemnat pe noi să facem asta, după cum ai menționat și tu în introducerea acestui interviu, noi fiind formaţia lui stabilă din 2017. A spus-o în concerte în faţa fanilor, la emisiuni TV, la interviuri în presă, la radio și la „o bere“ cu prietenii, de nenumărate ori.
Da, avem dreptul legal asupra numelui și repertoriului. Și da, vom cânta compoziţii proprii, dar și compoziţiile lui Nicu Covaci, pentru că noi am înțeles foarte bine ce înseamnă legenda Phoenix, îi respectăm trecutul, îi strigăm prezentul și îi dorim viitorul. Phoenix nu trebuie să moară, ori dacă uităm de unde am plecat, nu o să știm încotro ne îndreptăm!
Așadar, la concertele viitoare vom continua să cântăm piesele compuse de Nicu Covaci, pentru a le păstra vii în faţa publicului, dar și piese noi la care lucrăm deja.
Te gândeşti la o posibilă reuniune cu cei din garda veche chiar şi sub forma unui singur concert omagial pentru Nicu?
Se duc multe discuții în acest sens și deja avem programate câteva concerte cu un invitat marcant în istoria trupei alături de noi. Este vorba de Ovidiu Lipan Ţăndărică. Îi mulțumesc și pe această cale că a acceptat invitația noastră!
O să susţinem trei concerte luna asta. Pe 22 la Bistriţa (WTF Rock Festival), 23 la Buzău (BIAF) și pe 24 la Slatina, tot la un festival (Romula Fest – Istorie&Folk).
Ne gândim să organizăm și alte concerte mai mari la care dorim să-i invităm pe Mircea Baniciu, Bogdan Bradu, vrem de fapt să invităm mai mulți dintre foştii membri ai trupei. Phoenix a avut 61 de artişti care au făcut parte din formaţie în anumite perioade de timp, unii cu un impact mai mare în evoluţia trupei, dar toți merită respectul nostru și merită să fie amintiți, însă, din păcate, mulți dintre ei nu mai trăiesc astăzi.
În legătură cu această gaşcă frumoasă pe care o ai cu tine pe scenă de aproape șapte ani, cum te simţi în această formulă? Vei mai coopta membri, vor mai fi schimbări sau cauţi să mergeţi împreună în aceeaşi formulă?
De când a plecat Mircea Baniciu (septembrie 2007), pot spune că formula de azi este cea mai bine închegată formulă a Phoenixului. Doar pe atunci mă mai simțeam cum mă simt acum când mă urc pe scenă împreună cu colegii mei actuali.
Această formulă, care a ajuns cvintet, a fost trecută prin multe încercări grele, moartea lui Nicu fiind de departe cea mai grea lovitură.
Am menționat că am ajuns în formula de cvintet și vreau să subliniez că așa vom rămâne. Nicu Covaci nu poate să fie înlocuit! Așa că vom continua doar cu voce, chitară, vioară, chitară bass și tobe.
Nicu ne-a învățat cum trebuie cântate și cum trebuie să sune piesele, a fost mereu un perfecționist, asemenea artistului care își protejează opera. Dar ne-a și „frecat“ de ne-au sărit capacele. Ca orice om, avea momente bune și altele mai puțin bune.
Așadar, cred în această formulă mai mult decât vă puteți imagina. Suntem genul de prieteni care acum se ceartă și mâine se iau în brațe cu lacrimi în ochi. Pot spune că suntem ca o familie. E ceva puternic care ne leagă și sper să rămânem așa, legați.
Dar, dacă în timp o să mai vedeți pe scenă cu Phoenix alți artişti în locul lui Flavius, Vlady sau Lavinia, o să fie doar pentru că ei mai au și alte proiecte la care participă, sunt instrumentişti versatili cu o paletă largă de exprimare și mai colaborează sporadic și cu alți artişti. Uneori datele se pot suprapune, acesta fiind singurul motiv pentru care punctual vom completa de la caz la caz formula de concert.
În interviul dat la priveghi ai menţionat că îi vei dedica lui Nicu un cântec numit „Nemuritorul“, urmând ca această piesă să se concretizeze într-un album. Ce înseamnă pentru voi acest album şi cât este de greu să creezi un album in memoriam Nicu Covaci?
Ideea cu „Nemuritorul“ mi-a venit imediat după ziua mea (7 iunie), când mă tot gândeam că este posibil ca Nicu să nu treacă cu bine peste boală și conştientizam acest lucru, inclusiv faptul că el o să trăiască mereu prin ce a creat și lăsat în urma lui. Iniţial, am zis despre o piesă, dar într-o piesă nu se poate sintetiza nemurirea lui, așa că o să fie o operă rock. Deja am lucrat la mai bine de 12 minute din ea și încerc să fiu cât mai puțin autocritic pentru a putea să o duc la bun sfârșit. Las imaginația să se manifeste și, la final, publicul să judece ce am făcut.
Opera o să expună viața lui Nicu Covaci ca artist și om deopotrivă, văzută prin ochii lui de la început și până la sfârșit. Nu vreau să dezvălui mai multe pentru a păstra surpriza.
În încheiere aş vrea să-ţi mulţumesc pentru timpul acordat şi mi-aş dori doar să ne promiteţi că veţi face tot ce depinde de voi pentru a duce mai departe Phoenixul cu care am crescut. Îţi promit că eu, cel puţin, voi fi în faţa scenei ca până acum. Şi vor veni şi alţii.
Cu plăcere! Mulțumesc și eu pentru întrebări și te asigur ca vom face tot ce putem pentru a ţine spiritul Phoenix cât mai intact!
Imagine: Nicu Covaci cu Pasărea Phoenix: © Lavinia Săteanu și Florin Stoian
