Vineri, 5 octombrie 2023. Ora 14:00. The 2023 Nobel Prize in Literature is awarded to the Norwegian author Jon Fosse (age 64) „for his innovative plays and prose which give voice to the unsayable“.
15:39 Mesaj pe chat: Scrii despre Fosse? O chemare nouă bula o străbate, găsiți-l pe Fosse să avem ce combate.
16:45 La librăria din cartier: A, dar asta a apărut mai demult, nu o avem. Cărturești America House: Să verific în depozit. După 2 minute: Ne vine mâine la comandă. La Verona mai e un singur exemplar. Librarul (de peste drum): Nu avem Numele celălalt, doar Celălalt fiu–tot editura Trei, de un scriitor suedez. La Mega, lângă sectorul de băuturi e standul de cărți, găsesc de la Anansi Refugiul timpului, dacă lua Gospodinov Nobelul, trei volume ar fi fost acum la mare cinste. Ei, și alții au parte de experiențe oarecum similare: „Am vrut să-mi iau cartea de Nobel, dar în Diverta mea din Plaza aveau un singur exemplar“, scria cineva pe Facebook. Mai e o soluție rapidă, cartea se poate accesa din MYBOOKMAG (via editura Trei), însă cine citește 235 de pagini pe mobil? Să nu uit, pe goodreads există o singură recenzie în română, „Stilul bate povestea“ a fost concluzia.
În fine, pe Liternet.ro descopăr un fragment din roman, slow prose cum o definește un comentator. Este o frază nesfârșită care, în lipsa paragrafelor pentru aerisirea textului, se derulează totuși de la sine. A fost remarcată cursivitatea scrierii, muzicalitatea și repetitivitatea ce susțin un ritm puternic, ca de incantație. Unii chiar recomandă citirea cu voce tare a unor pasaje pentru a sublinia senzația de rugăciune. Arta este căutarea unui Dumnezeu pierdut, scria Jon Fosse într-un eseu, dacă citez exact.
[O digresiune necesară. Gordon Lish estima că după 20 de pagini citite poate să aprecieze calitatea unui roman, alt editor spunea că îi sunt de ajuns opt rânduri ca să își dea seama dacă merită să citească mai departe textul. Ce putere se ascunde în alegerea și dispunerea unor cuvinte pe foaie? Nu încetează să mă uimească felul în care, din istoria mileniilor de scris, ori (poate și) din neuronii-oglindă ce stimulează imaginația cititorului, niște semne – numai atât, nu imagini sau sunete adresate unui receptor din lumea simțurilor – trasate pe un suport oarecare reușesc să transmită cititorului ceva din bogăția și unicitatea existenței, dându-i sentimentul că intră în altă viață. Considerăm acest lucru ca pe un dat firesc, dar este o minune uitată.]
„Și mă văd uitându-mă la tabloul cu cele două linii“, așa începe romanul Numele celălalt. Forțând conceptul de arhicinema descris de Mihnea Măruță în cartea Identitatea virtuală, afirmația „viața (anima – partea imaginii mentale) este întotdeauna deja cinema“ reflectă cumva și procesul prin care naratorul, privindu-se pe sine drept un personaj, descrie o altă versiune de-a lui. Personajele romanului sunt doi pictori, Asle și dublul său cu același nume, iar în unele momente avem impresia că picturile prind viață, comenta cineva. Jon Fosse reușește să scrie din exterior despre interiorul vieții.
Pentru că informațiile despre premiu și scriitor au inundat canalele media, m-am gândit la o trecere în revistă a receptării anunțului comitetului Nobel. Pe Facebook s-a aprins, ca de obicei la această dată a anului, un foc de tabără întreținut de scriitori, influenceri și potențialii cititori, mai jos fragmente din postările unora și altora.
- Gata, avem și Nobelul! Prima și prima dată am citit despre Fosse în cărțile lui Knausgard.
- Cine n-a auzit de Jon Fosse să ridice (și anul ăsta) mâna.
- Jon Fosse. Damn, și era tradus.
- Anul ăsta chiar pot să mă laud: i-am citit teatrul lui Jon Fosse.
- Anansi. World Fiction, de trei ani pe piață, trei Nobeluri literare la rând. Bravo, Bobi!
- Anul trecut am zis Annie Ernaux. L-a luat. Anul ăsta am zis Jon Fosse. L-a luat.
- Cărtărescu n-a luat nici anul asta, deși era pe lista scurtă.
- A mai rămas totuși o speranță: să pice Fosse testul antidoping.
- Să ia Nobelul pentru literatură cineva pe care îl cheamă Ion și el să nu fie român.
- Așteptăm pentru anul viitor publicarea lui Cărtărescu în colecția Anansi. :))
- (Am auzit că Jon Fosse e la dezalcoolizare) “ nu (mai) cred că un creator trebuie să fie ușă de biserică, ba chiar mă feresc de „oamenii perfecți“.
- Îmi place enorm că, în sfârșit, în ciuda tuturor Casandrelor, juriul a ales pe criterii estetice, literare.
- Să spun de pe acum că se va vorbi mult despre el fără să fie citit, știu eu ce zic.
- A câștigat autorul ăsta care vorbește de diferite variante de-ale sale și de rugăciunea inimii! (Nu mă pot abține!)
- Care nu am citit.
- L-am citit în original pe Jon Fosse. Scrie într-o limbă absolut superbă.
- O fi luat Fosse anul ăsta Nobelul pentru literatură, dar eu…
- Până la urmă, din România tot BAS a luat Nobelul. Și Ovio Olaru, traducătorul lui Jon Fosse.
- E un fel de Beckett diluat.
- Fiindcă Fosse e în primul rând dramaturg, iar motivul pentru care e cunoscut (cât de cât) în Ro sunt jde piesele pe care Carmen Vioreanu le-a tradus.
- Eh, și Jon Fosse e ok.
Unele dintre reacții mi-au adus aminte (via Radu Cosașu) de ce spunea Philip Roth la acordarea premiului Nobel lui Orhan Pamuk: „Unde l-ați mai găsit și pe ăsta?“ „Ăsta“ de acum (ca OP de altfel) e cineva. „Opera lui (Jon Fosse) este tradusă în mai bine de 50 de limbi, iar numele îi e menționat în fiecare an pe lista nominalizărilor la Premiul Nobel pentru Literatură.“ În 2023, pronosticul s-a împlinit.
Greu să mai găsești o frântură de informație inedită care să nu fi ajuns și în cel mai îndepărtat colț al internetului. Elefant trimite un e-mail (cartea e în stoc, sâc!), Words without Borders, France Culture, Harper’s Magazine, New York Daily reacționează prompt – asta doar în primele ore de după, în gmailul meu – ca să nu amintesc de paginile de cultură concurând să prindă momentul.
În The New Yorker Daily e povestită mica pățanie de-ale lui Knausgård în calitate de participant la cursul de scriere ținut de Jon Fosse. După analiza poemului său, tutorele a reținut un singur cuvânt valoros: «widescreen-sky». La bar a urmat o palidă consolare: „You found a great word there, and that’s something, you know.“
Jon Fosse este al patrulea scriitor norvegian care a primit prestigiosul premiu. El și-a scris Septologia într-unul din cele două standarde oficiale ale limbii norvegiene, nynorsk. „În nynorsk poți spune lucrurile foarte simplu fără a fi simplist“, ceea ce favorizează traducerea în alte limbi. „Nu îmi citești cărțile pentru intrigă“, spunea scriitorul într-un interviu.
Închei cu ultimele propoziții ale romanului: „și zic în gând, din nou și din nou, în timp ce trag aer adânc în piept, Doamne, iar apoi, expirând încet, Isuse, și trag aer adânc în piept, Cristoase, iar apoi expir încet și zic miluiește-mă și trag aer adânc în piept și zic pe mine, păcătosul.“
Credit imagine reprezentativă: Tom A. Kolstad
