În 1889, prima Ciocârlie românească devenea faimoasă peste hotare, sub forma unei melodii culese din folclor și interpretate de naistul Angheluș Dinicu la Expoziția Internațională de la Paris. 136 de ani mai târziu, o altă ciocârlie din România ajunge în mâinile copiilor francezi sub forma unei povești, atunci când grupul editorial Piktos din Franța publică în traducere primul volum din seria de cărți ilustrate pentru copii Țup. Imposibil e doar un cuvânt, scrisă de Alex Donovici și ilustrată de Stela Damaschin-Popa.
Până la publicarea în Franța, Țup mai apăruse în traducere și în alte limbi, precum spaniolă, turcă, cehă, poloneză, chineză, coreeană, vietnameză sau maghiară, ceea ce o face cea mai tradusă carte contemporană pentru copii din România. Dar ce anume face această serie să fie așa specială și cum a ajuns Țup în mâinile copiilor de pretutindeni?
În 2018, jurnalistul Alex Donovici publica prima carte din seria care numără acum șapte volume. Singur sau împreună cu soția, Cristina Donovici, a mai scris și alte cărți, dar seria Țup este cea care a făcut cunoscută literatura română pentru copii peste hotare, în cele treisprezece țări în care s-au vândut drepturile până în prezent.
Acum, la șapte ani de la publicare, după 200 000 de exemplare vândute și după ce Țup a ieșit din paginile cărții și a devenit un adevărat brand care include spectacole de teatru, ateliere creative și întâlniri cu copiii, Țup va ajunge și pe micile ecrane sub forma unui serial animat. Încă o dată, Țup sparge toate barierele, și nu doar pentru că e un pui de ciocârlie fără aripi care salvează o pădure întreagă, ci și pentru că va deveni primul serial animat realizat în România după 1989.
Pentru a marca această realizare deosebită, l-am invitat pe Alex Donovici la o sesiune de întrebări și răspunsuri, în care ne-a vorbit despre universul Țup, despre temele explorate în cele șapte volume ale seriei, precum și despre valorile și mesajele care au făcut aceste cărți să devină atât de îndrăgite de copiii și părinții din România și chiar și de peste hotare.
Cum a apărut Țup și de ce o pasăre fără aripi?
Am început să scriu Țup în 2017 după ce am urmărit la emisiunea Românii au talent un moment care m-a marcat profund. Pe scenă a urcat o adolescentă născută fără mâini și cu picioare mai scurte. S-a așezat pe un scaun aflat în fața unui pian, a început să cânte folosindu-și degetele de la picioare și apoi absolut minunat din voce. A interpretat melodia A million stars de Andrei Tudor. Momentul acela m-a răvășit și îndată am știut că trebuie să scriu o poveste care să le dea copiilor, dar și părinților, putere și încredere. A doua zi dimineață am început să scriu Țup, povestea puiului de ciocârlie născut fără aripi și cu piciorușe mai scurte, abandonată de mamă și adoptată de o bufniță vegetariană. Deși la începutul poveștii am încercat să respect realitatea – incredibila adolescentă de la Românii au Talent, Lorelai Moșneguțu, a fost abandonată în maternitate la naștere și crescută apoi de o mamă adoptivă care a ajutat-o ca, în ciuda deficiențelor fizice, să devină o învingătoare – m-am îndepărtat ulterior de povestea reală, pentru că am vrut să păstrez speranța și să am un final fericit.
Ce valori ai vrut să transmiți copiilor prin intermediul lui Țup?
În primul rând să aibă încredere în ei, în ce pot face, în ce pot fi dacă își doresc cu adevărat ceva. Există această putere interioară care trebuie ajutată ca să se dezvolte. Și, atunci când se întâmplă, se petrec minuni. Am vrut să le arăt într-o poveste că orice piedică poate fi depășită, indiferent de cât de greu ne-ar fi. Trebuie să credem că putem face asta, dar și să cerem ori să acceptăm ajutorul celor care ne iubesc.
Ai scris cartea pentru copiii tipici sau cu gândul la cei atipici, care se luptă zilnic cu handicapuri vizibile sau invizibile? Ce poate să-și ia fiecare copil din povestea lui Țup?
Da, am plecat la drum încercând să scriu o carte mai ales pentru copiii cu dizabilități. Am încercat să le spun în carte lor, dar și celorlalți, că este bine să vedem la oameni ceea ce au, nu ceea ce nu au. Ceea ce pot, nu ceea ce le este imposibil să facă pentru că așa s-au născut. Ceea ce reușesc, victoriile lor, ambiția, perseverența, puterea, adaptabilitatea, posibilitatea de a găsi în fiecare zi resurse și soluții pentru a duce o viață normală într-o societate care nu este adaptată întotdeauna pentru ei. Fiecare copil se poate inspira din reușitele lui Țup, se poate bucura pentru fiecare victorie a ei. Pentru că, neîndoielnic, Țup este o învingătoare și niciodată o victimă. Apropo, știați că, înaintând în serie, copiii și părinții pur și simplu nu se mai gândesc la Țup ca la o pasăre fără aripi? Da, uită acest aspect. Doar așteaptă să afle ce mai reușește Țup să facă, pe cine mai ajută, ce soluții găsește.
Ai gândit de la început cartea ca pe o serie care să crească odată cu copiii, ca să nu pierzi primii cititori?
Nu știam că va exista o carte a doua atunci când a fost publicată prima. Dar reacțiile copiilor și părinților au fost covârșitoare și atunci mi-am dat seama că Țup poate deveni un instrument extrem de util, că pot aborda cu ajutorul ei și în universul creat multe teme delicate îmbrăcându-le în povești colorate. Țup a crescut o dată cu fiica noastră. Temele alese fac parte din viața ei, pas cu pas, an cu an. Alexandra a fost prima care a impus colectarea selectivă a deșeurilor, cerând un coș doar de hârtii pentru camera ei. Noi am distrus planeta, copiii de azi învață să o salveze. Și, uite așa, datorită ei, a apărut Țup 2 despre pădurea distrusă de oameni. Apoi Alexandra a mers la școală, a apărut Țup 4 cu temă centrală bullyingul. Alexandra a mai crescut, a început să stea tot mai mult pe internet, așa că am oferit la început Țup 3, cu excesul de jocuri pe calculator, urmat ulterior de Țup 6, cu ai ei influenceri, idolii internetului, pe care i-am numit „influențeri“. Seria a crescut odată cu ea și cu copiii generației ei.
Au și părinții ceva de învățat din Țup 6 și 7, în care abordezi subiecte mai grele, precum dependența de tehnologie și de substanțe, stilul de viață nesănătos și fracturarea relației cu părinții la adolescență?
De fapt toată seria Țup nu este numai pentru copii, este și pentru părinți, acolo sunt și preocupările mele ca părinte, temerile mele și eventualele rezolvări pe care cred că le-am găsit de-a lungul vieții, este experiența mea de tată și am pus în cărți doar ceea ce știu că a ieșit bine în viața mea. Sper să-i ajute și pe alții!
Cum te-ai simți când ai pus punct seriei? Ți-a fost greu să renunți la Țup?
Mi-a fost foarte greu să renunț la Țup. Opt ani de zile a făcut parte din viața mea și mi-a adus doar lucruri bune. Eu lucrez la știri și, astfel, sunt conectat la cele mai rele aspecte ale societății, iar lumea poveștilor pentru copii mi-a adus echilibru o perioadă. A fost o experiență pe care am trăit-o cu foarte multă bucurie, dar eu am scris Țup urmărind-o pe fiica mea cum crește, iar acum Alexandra are 14 ani și știu că nu pot merge mai departe. Țup este o serie pentru copii de până în 10-11 ani și vreau să mă opresc aici. Să scriu în continuare nefiind conectat la aceste vârste ar fi cumva o minciună și tot ceea ce este în Țup este real și autentic și vreau să rămână așa.
Spune-ne câte ceva despre serialul animat!
Ce pot să spun deocamdată este că ilustrațiile sunt fidele cu cele din carte, un aspect important pentru ca fanii poveștilor să aibă senzația de familiaritate. Va fi un sezon de 12 episoade bazat pe primul volum al seriei, cu naratori precum Andreea Esca, Amalia Enache, Paula Herlo și Cristian Leonte. Vor fi episoade scurte, adresate unui segment de vârstă mai mic. Dacă seria Țup este pentru copiii de 4-11 ani, serialul se adresează mai degrabă preșcolarilor. Per total cred că o să fie ceva minunat, mai ales că, din câte știu eu, este primul serial de desene animate după Mihaela și mă bucur extrem de mult că seria Țup este această premieră îndelung așteptată.
