La sfârșitul anului trecut le propuneam celor din echipa Matca să facem un nou tip de curs de literatură, unul bazat nu pe ateliere creative împănate cu teorie, ci strict pe teoria scrisului. Argumentul meu, în niciun caz de necombătut, pleca dinspre ideea că e ușor absurd să înveți pe cineva să scrie pe un text dat, adică să intervii împreună cu cursantul pe text până când acesta sună bine. Mi se pare o mișcare nu tocmai etică și mereu am evitat să intru în textele oamenilor, chiar și în cazul în care mai primesc manuscrise ale colegilor, încerc să mă limitez la argumente punctuale și să nu influențez în vreun fel structura unui text literar. Creația este și trebuie să rămână strict personală, orice imixtiune a altei voci în procesul de creație fiind un lucru care mie nu-mi place. Firește, aș putea da sfaturi care să nu fie luate la modul obligatoriu, dar în general nici asta nu fac. Totul ține de o etică a muncii pe care mi-o asum și pe care o voi susține întotdeauna, indiferent de consecințe.
Am propus, deci, un curs de scriere diferit de ce se întâmplă în piața de creative writing, un curs care pleacă dinspre conceptele și categoriile mari ale prozei și merge până la tehnici detaliate de elaborare a dialogului, de exemplu. Mi s-a părut că într-acolo trebuie să meargă un program de mentorat, înspre familiarizarea unui eventual cursant cu conceptele de bază ale literaturii și cu procedeele care ne ajută pe noi, cei puțin mai avansați în domeniu, să generăm cursivitatea și adâncimile unui text.
În primăvară am împărțit cursul în opt secțiuni. Am pornit de la stil, am trecut prin personaje, voci narative, structură, dialog, timp, spațiu, estetică – și am făcut acest lucru încercând întotdeauna să explic din ce sunt făcute aceste lucruri, cum se integrează ele în textul narativ și cum pot fi folosite pentru a crea continuitatea numită proză. Sigur, lucrurile pot fi îmbunătățite și nu exclud ca la un moment dat să propun și un atelier de scriere, dar deocamdată nu văd cum ar putea funcționa fără ca eu sau altcineva să influențăm decisiv scrisul unui cursant.
În această vară am propus din nou cursul de scriere, reducându-l la patru ședințe de câte o oră și jumătate și încercând să condensez părțile care în primăvară mi s-a părut că nu meritau spațiul unui curs întreg. Am obținut deci altă structură, iat-o:
1. Structură și stil. Cum compunem o carte;
2. Timp și spațiu în proză;
3. Personaj, voce narativă, dialog;
4. Înapoi la argument; despre frumusețe.
Aceste patru cursuri (sau prelegeri în dialog) acoperă – în mare – materialul celor opt cursuri din primăvară, cursuri care de altfel se vor regăsi într-o carte scoasă sub imprintul Matca, carte care va purta titlul: Stenograme: cum scriem.
Țin acest curs pentru a ajuta tinerii sau mai puțin tinerii aspiranți la titlul de prozator să-și clarifice ideile și să-și limpezească lucruri care țin de structura prozei, de scriere ca atare, uneori de construcție a textului. Nu am pretenția că metodele mele sunt exhaustive sau că voi reuși vreodată să formez un prozator sau o prozatoare, dar m-aș bucura mult dacă explicațiile mele ar limpezi și chiar ilumina zone ale scrisului care pentru moment sunt în penumbră sau chiar în întuneric. Cu toții învățăm de undeva, furăm meserie de pe unde apucăm și ne formăm mâna din crâmpeie de informații și procedee pe care le întâlnim în general aleatoriu, fără o metodă bine stabilită de căutare. Așa că: de ce să nu încercăm să sistematizăm informația, să o prezentăm coerent, astfel încât un om care își pune întrebări să afle care sunt întrebările corecte ale meșteșugului scrisului și uneori răspunsuri pe care le-a căutat în zadar?
