„Her Pain, Her Power: Voices of October 7th“ este o expoziție care se poate vedea până pe 19 iulie, ea fiind sprijinită de Ambasada Israelului în România. Se pot vedea 21 de lucrări care prezintă, conform textului de prezentare al expoziției, „întunericul acelei zile“ în care au fost ucise 1 200 de persoane și luate ostatice peste 251, printre care sugari și vârstnici.
„Expoziţia rămâne tăcută în faţa realităţilor catastrofale cu care se confruntă femeile şi fetele palestiniene“ – spune, printre altele, scrisoarea deschisă pe care au adresat-o peste 400 de persoane publice galeriei Art Safari în legătură cu expoziția „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th“.
Semnatarii susțin că expoziția este folosită „pentru a spăla naraţiuni de stat cu limbajul durerii, al feminismului şi al mărturiei artistice“.
Unul dintre semnatari, poetul Mihnea Bâlici, la care scrisoarea a ajuns pe cale informală, spune: „Una dintre părți (Art Safari, sponsorizat de Ambasada Israelului) instrumentalizează un dezastru umanitar (agresiunile reale și de nechestionat, să fim clari, săvârșite de Hamas împotriva femeilor victime de pe 7 octombrie 2023) pentru a legitima un regim fascist a cărui violență extremă este îndreptată împotriva comunităților palestiniene de la secolul trecut încoace. Cu alte cuvinte, expoziția instrumentalizează femicidul pentru propagandă politică finanțată de Israel. Celălalt încearcă să contextualizeze atât atacul de la 7 octombrie, cât și genocidul care i-a urmat într-o narațiune mai amplă, în care statul Israel să nu mai pară marele salvator al regiunii, îndreptățit moral să pună mașinăria de război asupra palestinienilor, ci agresorul sistematic al unei populații vernaculare de pe teritoriul actual al statului. Cred că alegerea rațională a unei poziții este clară.“
Rămân însă și întrebări. Ce să facă un stat cu o formațiune teroristă care săvârșește atentate după atentate pe teritoriul său? Cum ar putea să lupte „în mod cinstit“ împotriva teroriștilor, dacă aceștia ocupă spitale, îi stăpânesc pe civili și, deci, nu există un front ca într-un război „clasic“, să-i zicem? Cum ar putea să lupte doar împotriva militarilor, când chiar adversarul nu se structurează în „militari“ și „civili“?
Există și voci care susțin că întreaga populație palestiniană e adeptă a poziției Hamas și prea puțini sunt împotriva acestui grup feroce.
Este adevărat că Art Safari ar fi putut bănui ce urmează. „Mie, ca «privitor» – continuă Bâlici – mi-e indiferent ce face curatorul cu aceste reacții după ce le-a activat. Vreau să văd dacă instituția cu pricina are o poziție despre asta sau nu, dacă dialogul acesta poate fi purtat pe față ori ba. Scrisoarea deschisă pe care am semnat-o invită, mai mult decât orice, la transparență.“
Din păcate, Ioana Ciocan, director general Art Safari, nu a vrut să comenteze scrisoarea. Concret e greu să ocupi o poziție într-o asemenea confruntare ideologică, dar înțeleg și că ocupase deja o poziție prin organizarea expoziției.
Foto: Ambasada Israelului în România
