Am adresat întrebări unor liceeni din clasa a XI-a de la Colegiul Național „Costache Negruzzi”, tineri despre care știm că nu fac parte din generația noastră dar exact asta îi face interesanți. Fără răspunsurile lor, lumea ar fi mai ternă și mai ștearsă. Sperăm să fiți de acord cu noi.
1. Auzim mereu că între adolescenții de azi nu există prietenii reale, stau toată ziua cu ochii-n ecranul mobilului. Voi, adică cei despre care se vorbește așa, observați fenomenul și vi se pare îngrijorător?
2. Ce ascultați când sunteți îndrăgostiți, visători sau supărați?
3. Care este lucrul/fenomenul fără de care n-ați putea trăi?
4. Ce citiți și pe ce device?
5. Credeți că generația părinților voștri a făcut bine sau rău?
6. Puteți accepta „devierile” de la „normalitate”? Persoanele gay, minoritarii ș. a. m. d.?
7. Pornește acum o revistă, Matca pe numele ei. Ce urare vi se pare cea mai potrivită?
Maria Ioniță
1. Nu sunt deloc de acord că adolescenții nu leagă prietenii reale, ba chiar ele sunt printre cele mai importante lucruri din viețile multor adolescenți pe care îi cunosc. Cât despre legătura cu tehnologia, bineînțeles că există pericolul de deconectare de la realitate și de la oamenii din jur – în schimb eu am văzut mai mult opusul: ne folosim de telefoane și de rețelele de socializare să comunicăm mai mult decât am putea să o facem în persoană, să cunoaștem oameni noi și să păstrăm legături.
2. În principal rock (trupa mea preferată e Pink Floyd). Când am stările menționate, eu tind să vreau să le adâncesc prin muzica pe care o ascult și – deși sunt o iubitoare de stiluri variate – am avut multe dintre cele mai intense experiențe cu rock-ul.
3. Muzica, 100%. Nu îmi imaginez viața fără ea.
4. Încerc să combin lectura de ficțiune, nonficțiune și poezie, iar la device-uri e tot o combinație între cărți, kindle și telefon.
5. Bineînțeles că nu e o întrebare cu răspuns alb-negru, dar instinctul mă duce puternic înspre rău. Mi se pare că abia începem să deslușim toate consecințele pe care le-au avut anumite sisteme sociale și de gândire asupra următoarelor generații. Sinceră să fiu, zic des că generația părinților mei este o enigmă pentru mine – plină de contradicții, la marginea dintre lumi – am fost de multe ori dezamăgită de oamenii care îi aparțin, și totuși pentru mulți dintre ei am în continuare speranță.
6. Absolut. Nu numai dat fiind faptul că fac parte din anumite minorități (sunt bisexuală, vegană și neurodivergentă), ci și deoarece cred cu toată ființa mea în empatie. Cred că este fundamentul unei lumi mai bune și mai juste pentru toate ființele. „Normalitatea” de cele mai multe ori, consider eu, ar merita desființată din temelii, atât ca termen pe care îl auzim prea des, cât și în sensul de ideile pe care le reprezintă.
7. Îi urez revistei Matca să rămână mereu deschisă la perspective noi, să fie adaptabilă și să nu își uite scopul.
Rebeca Raicu
1. Cred ca „ochii din ecranul telefonului” sunt datorați doar nevoii de comunicare, chiar dacă fenomenul e exagerat deseori. Adolescenții chiar formează legături puternice, principiale, încrederea, sinceritatea și respectul sunt mai apreciate ca oricând. Învățăm să luăm totul în serios, chiar dacă e vorba de mici certuri cu părinții, proiecte școlare sau „iubiri eșuate”.
2. Depinde de om, văd in jurul meu mulți iubitori de rock sau hip-hop, dar pentru mine R&B-ul e cel mai bun, fie el cel contemporan sau cel al anilor ‘90. Versurile sunt cele care ne induc o stare mai des decât coloana sonoră.
3. Muzica este in top 5, dar pe lângă relațiile cu apropiații și cu părinții mei, cred că momentele de liniște din toiul nopții ma ajuta cel mai mult. Suna ciudat, dar atunci mă simt cea mai inspirată, cea mai eficientă. Iau decizii, învăț, îmi organizez timpul. Mici aspecte care mă țin conectata la scopurile mele.
4. Cărți mereu, cărți pe care le țin în mână, singura modalitate în care mă pot conecta cu mesajul/autorul. PDF-urile pe laptop nu-mi sunt utile, doar în cazuri excepționale (documente formale, informații pentru proiecte, eseuri pentru admiterea la facultate). Beletristica și poezia sunt prioritățile mele. Beletristica a fost mereu, încă din clasele primare, iar poezia am descoperit-o la liceu. E minunat să știu ce îmi place și cum să fac să îmi placă și mai mult.
5. Depinde la ce ne referim. Educația și carierele au fost priorități, și-au format o cultură puternică, deci poate fi un aspect pozitiv. Dar privind alte valori, precum competiția, frica, capacitate grea de adaptare la diverse schimbări politice, acestea nu au avut cel mai bun impact. Nu îmi pot imagina România Comunistă, pentru că eu am deprins semnificația societății după 25 de ani de la Revoluție, când vreau să cred că s-au întâmplat multe „europenizări”. Nu îi pot judeca, dat fiind contextul politic, dar îi pot aprecia pentru dorința de a evolua în tandem cu păstrarea unei identități naționale și a tradițiilor valoroase.
6. Le accept, dar pentru că nu fac parte din ele, rămân neutră; nu influențez păreri, uneori poate că nici nu deschid subiectul. Nu e vorba de o indiferență în cazul meu, ci o tăcere impusă pentru că nu cred că sunt suficient de informată despre ele și evit să produc neplăceri. Promovez toleranța, promovez unirea oamenilor, o comunitate unită, așa că, poate, minoritățile ne pot învăța multe despre spiritul de comuniune si de apartenență.
7. Să nu se abată de la valorile sale inițiale, să rămână neutra, optimista, și nu vândută propagandei. Să promoveze cultura și plăcerea pentru arta. Să contribuie la șlefuirea identității naționale. Să le demonstreze oamenilor puterea unei comunități. Mult succes!
Tudor Olariu
1. Într-adevar, prezența telefoanelor în viața noastră socială a dus la o slăbire a relațiilor interpersonale pentru mulți dintre noi adolescenții. Este un lucru pe care l-am observat și la mine, când vorbeam mai mult pe Instagram, cu ,,prieteni” pe care nu-i văzusem niciodată în realitate dar cu care vorbeam mai mult decât cu prietenii mei reali. Însă cine vrea sa aibă parte de relații profunde, bazate pe valori comune și înțelegere reciprocă poate avea chiar și în ziua de azi, dacă depune efortul necesar de a le cultiva.
2. Gusturile mele de muzică nu sunt prea reprezentative pentru restul tinerilor din generația mea. Ascult în general rock, metal, dar și rap românesc mai vechi. Așadar, când sunt îndrăgostit, supărat sau visător ascult în general piese rock sau metal. De exemplu, îmi amintesc o perioadă când sufeream din pricina unei drame amoroase în care am ascultat foarte mult piesa ,,In My Darkest Hour” de la Megadeth. Când sunt (foarte) furios, ascult albumul Iowa de la Slipknot sau Rammstein. 3. Nu mă vad trăind fără cărți, muzică și, recunosc, telefon.
4. În general citesc cărți în format clasic. Nu prea suport să le citesc electronic. Citesc de toate, în special literatură, memorialistică, biografii, cărți de istorie, știință…
5. Îmi place să cred că au făcut cât de mult bine au putut cu ce au avut la momentul respectiv. Trăim mai bine decât au trăit ei la vârsta noastră, este o dovadă al succesului lor.
6. Da, sunt destul de tolerant cu asa-numitele ,,devieri” în sine, însă nu sunt cu de acord cu politicile extreme duse de stânga ,,politically correct” în ultimii ani. Se exagerează în multe privințe.
7. Să reprezinte o oază de cultură într-un deșert de vulgaritate și de prost-gust.
