„Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara“ a ajuns la ediția a XIII-a, având și de data aceasta participanți din multe țări apropiate, într-un fel sau altul, de literatura autohtonă: Mathias Énard, Narine Abgarian, Semezdin Mehmedinović sunt câțiva dintre ei – autori cu cărți traduse de editurile Humanitas, Nemira –, Mathias Énard fiind și câștigătorul prestigiosului premiu literar Goncourt (2015). Bineînțeles, nu lipsesc scriitorii români de notorietate cum ar fi Cristian Fulaș, Lorina Bălteanu, Carmen Mușat, Nora Iuga, Cristian Pătrășconiu, Daniela Rațiu etc. Startul l-au dat Lorina Bălteanu și Daniela Rațiu, intervievate de Cristian Pătrășconiu începând cu ora optsprezece (23 octombrie), la Muzeul Național de Artă din Timișoara, într-o organizare bine pusă la punct. În siajul discuțiilor s-au angajat precaut, pentru început, cu câteva fragmente citite de autoarele prezente din volumele lor recente, Legată cu funia de pământ, Editura Cartier, de Lorina Bălteanu și Sfârșitul lumii e un tren, aceeași editură, de Daniela Rațiu. Apoi au venit întrebările moderatorului, Cristian Pătrășconiu, fără menajamente, aparent delicate, dar cu mult tact și subtext. S-a discutat despre aportul literaturii asupra societății, în special, despre rolul ei în educarea cititorului și schimbarea sa în bine. Războiul ruso-ucrainean de la graniță și-a făcut simțită prezența, fiecare având alt punct de vedere, unic, vibrant, dar la unison în ce privește suferința celor invadați. Și literatură rusă fiind vizată, Dostoievski sau Tolstoi, Sișkin sau Vodolazkin? – întrebări pertinent adresate. Mai exact, cum de o literatură atât de puternică, și nu ne rezumăm doar la cunoscuții enumerați mai sus, lista poate continua (Platonov, Bunin, Turgheniev, Gogol etc) nu a reușit să cizeleze, mai exact, să îmblânzească spiritul civic rus. Aici, subtil, Cristian Pătrășconiu a făcut o referire dibace la personajele nihiliste, la spiritul revoluționar al eroilor acestor scriitori care justifică, nu întru totul, situația actuală. După aceea, au urmat întrebările publicului, una dintre ele fiind despre influența literaturii ruse din exil, în Franța, în mod special; o întrebare interesantă atât ca episod izolat din istoria sfârșitului secolului al XX-lea, cât și ca tușă edificatoare pentru strânsa relație și influența reciprocă a celor două direcții literare din acea vreme, rusă și franceză. Tot în aceeași notă au continuat întrebările intervievatorului, printre ele auzindu-se și De ce mai credeți în literatură? Părerile au fost diferite, una referindu-se la manipularea ca armă a non-literaturii, alta militând pentru rolul de mediator al literaturii. S-a renunțat la terapia prin scris ca ideologie (Daniela Rațiu), Lorina Bălteanu fiind pentru dorința scriitorului de a schimba lumea într-o manieră etică, prin forțele proprii.
Spectacolul literar s-a terminat în aplauzele binemeritate ale celor prezenți, cu revederi și salutări cordiale între noii și vechii prieteni. Întâlnirea a fost transmisă live pe pagina festivalului putând fi urmărită de cei care din varii motive nu au putut ajunge la fața locului.
Imagine: © Ciprian Măceșaru