Pe marele internet ai ocazia să vezi de o varietate întreagă de oameni care fac lucruri la care nu te-ai fi gândit și care îți atrag atenția o clipă, o zi sau, în cazul unora, revii mereu să vezi ce au mai lucrat, ce au mai postat. Într-una dintre zile am dat peste pagina Rogvaiv Aroma și nu a durat mult până ce am început să discut cu omul din spatele acestui proiect creativ, hand-made, deosebit și să realizez că ceea ce face ea eu nu am mai întâlnit până acum și ea însăși este o persoană care produce fascinație și în a cărei lume mi-am dorit să intru chiar și pentru o vreme. Am tot stat la povești, mai ales pe Instagram, și la un moment dat Floriana Genes mi-a zis că a visat că i-am luat un interviu, așadar până la urmă chiar am hotărât să fac acest lucru, mai ales că în discuțiile noastre o tot întrebam lucruri, interesat fiind de ceea ce face. În viața mea nu m-am gândit că voi fi atât de interesat de lumânări parfumate, dar ale ei sunt speciale, fiindcă multe dintre ele, așa cum veți vedea, sunt inspirate de pagini de literatură, de poeme, de romane pe care Floriana Genes le-a îndrăgit atât de mult încât a vrut să le transpună în realitate. Față de noi, când citește o carte, uneori Flo este inspirată să-i simtă aromele, pe care mai apoi le pune într-o lumânare, printr-un proces alchimic pe care doar ea îl știe. Pe lângă manufacturarea de lumânări parfumate unice, Flo Genes scrie, din când în când publică povestiri în reviste literare și lucrează la un roman, pe care sperăm să-l citim cât mai curând. Flo Genes este neurodivergentă, eco-friendly, iubitoare de pisici, are studii în Psihologie și Științele Educației, a colaborat acum multă vreme și pe un album hip-hop, în general este interesată de științele umaniste și de domeniile unde creativitatea este pusă în valoare și mereu încearcă să facă ceva nou și să facă lumea puțin mai frumoasă și mai aromată.
Bună, Flo. Ideea acestui interviu s-a născut foarte natural, pe Instagram. Nu mai știu exact cum ne-am împrietenit (tu mi-ai zis că după ce ai făcut lumânarea „Sfârșit de sezon“ inspirată de cartea lui Marius Chivu, ți-am dat add, e posibil, (ai o memorie mai bună decât a mea), dar în ultimele luni m-a atras din ce în ce mai tare ceea ce faci tu. Îți urmăresc pagina, postările și vorbim deseori, așa că ne-am gândit să vorbim de față cu alți oameni fiindcă sunt sigur că ai multe de zis. În primul rând, zi-ne ceva despre tine, ce faci, de unde a început povestea asta cu lumânările naturale, unicat și care este legătura cu literatura?
Salut, Valentin, bine te-am găsit. Mă bucur că s-a conturat atât de frumos ideea acestei discuții.
Ca meserie, eu sunt, la bază, artist vizual și designer grafic, ceea ce m-a ajutat mult când am demarat toată treaba cu lumânările parfumate, pentru că mi-am generat singură logoul, am făcut etichetele, ședințele foto și tot ce ține de identitatea vizuală a unui brand. Am ajuns să creez lumânări parfumate dintr-o iubire foarte veche față de parfumuri. Prin 2010 am început să experimentez cu uleiuri esențiale și să fac primii pași în aromaterapie. Tocmai absolvisem Facultatea de Psihologie și Științele Educației cu un an în urmă și mă interesau, la acea vreme, toate tipurile de terapii alternative pe care le-ar putea accesa un psihoterapeut în cadrul unei abordări terapeutice de tip holistic. Apoi, de când mă știu am fost o foarte mare iubitoare a naturii, pentru care am un respect profund și astfel s-a ajuns firesc la lumânări realizate din ceară vegetală parfumată cu esențe non-toxice, care nu dăunează nici omului, nici animalelor de companie și nici mediului înconjurător.
Legătura cu literatura s-a manifestat tot de la sine, întrucât eu sunt cititoare și în timpul liber scriu. Am publicat primele poezii la vârsta de 11 ani, mereu am avut o relație aparte cu poemele (sunt și născută de Ziua Internațională a Poeziei), așadar prima lumânare inspirată de opera unui poet a venit natural, cu atât mai mult cu cât a fost vorba despre Virgil Mazilescu, poetul meu preferat. Pe scurt, am vrut să simt cum s-ar manifesta olfactiv versul „oh salvie levănţică iasomie trandafir“, prin urmare l-am sublimat într-o lumânare cu miros de salvie, levănțică, iasomie și trandafir, pe care am denumit-o Va fi liniște va fi seară, în perfectă armonie cu tranchilitatea oferită de o lumânare parfumată la ceas de seară. Un fel de tribut sinestezic adus marelui poet, dacă vrei.
Cum alegi cărțile pe care să le folosești drept sursă de inspirație? Citești, citești și dintr-o dată îți dai seama că ai putea face o lumânare bazată pe cartea respectivă? Ce anume din carte îți trezește interesul?
E un demers extrem de personal. De altfel, tot ce fac la Rogvaiv Aroma e foarte intim, are legătură cu o parte din mine, cu o experiență trăită cândva, cu ceva ce am simțit într-un fel sau altul. Aleg să ilustrez olfactiv doar literatura care mie mi-a plăcut foarte mult, care m-a impresionat sau m-a atins profund din punct de vedere emoțional. Elementele pot varia, de exemplu în cazul lui Virgil Mazilescu, a fost un vers, de la Gellu Naum l-am preluat nostalgic pe Apolodor, cu parfum de betel și ananas, precum în poveste, iar în cazul lumânării inspirate de amicul meu Marius Chivu, am ilustrat întreg volumul său de povestiri Sfîrșit de sezon, datorită atmosferei pe care am perceput-o citindu-l. Poate fi orice, nu am un element fix de la care pornesc.
Ce este cel mai important pentru tine atunci când faci o nouă lumânare?
Nu există un singur lucru important, pentru că în realizarea unei lumânări reușite sunt implicați foarte mulți factori, dar ce rămâne constant e că, în primul rând, acel produs trebuie să-mi placă mie. Dacă eu nu sunt mulțumită cu rodul muncii mele, nu va ajunge sub nicio formă la alți oameni.
Când ești cu adevărat mulțumită, când știi că un produs este gata? Și care produs te-a făcut să tresari de bucurie sau de care ai fost și ești în continuare mândră?
Sunt perfecționistă și extrem de atentă la detalii, așa că tind să investesc mai mult timp decât ar fi în mod normal necesar pentru definitivarea unui produs. Până la urmă, e vorba de produse cu scop comercial, efemere, însă caut să mă asigur că fiecare în parte este desăvârșit. De obicei, o lumânare e gata când suprafața e netedă, când m-am asigurat că nicio scamă sau vreun fir de praf nu a rămas captiv, că fitilul e bine centrat, că eticheta e pusă drept, că a stat suficient timp în curing mode (e nevoie de până la două săptămâni înainte ca o lumânare să poată fi aprinsă, astfel încât moleculele de parfum să fi aderat optim la ceară), în general mici detalii de ordin tehnic.
Am constatat o neglijență la mulți colegi de breaslă – fitiluri puse strâmb, suprafețe pline de scame, etichete lipite câș – nu știu, toate acestea mi-au dat senzația că ilustrează o lipsă de respect la adresa clienților, totuși oamenii plătesc niște bani pentru acele produse (care, adeseori, nu sunt tocmai ieftine), de ce să-i livrezi așa, doar ca să fie bifată o chestie? Trebuie ca produsul tău să ofere bucurie, să fie ca un dar, astfel încât clientul să simtă că a primit ceva, nu doar că a plătit pentru un obiect. Eu astfel privesc lucrurile și probabil asta face diferența dintre un artizan și un om de afaceri. Poate că exagerez, poate că sunt de modă veche, dar tind spre excelență în orice fac. Sunt de părere că decât să faci un lucru de mântuială, mai bine nu-l faci deloc.
Sunt mândră de tot ce am realizat, dar abia de curând m-am familiarizat cu sentimentul acesta de mândrie. Până nu demult, nu știam să mă bucur de roadele muncii mele, bifam ce aveam de făcut și treceam mai departe, totul era ca o datorie. Dar am învățat de curând să mă mai opresc din când în când, să contemplu, să admir.
M-am bucurat foarte mult când am început să pun citate în lumânările gamei Literal (care evocă literalmente anumite senzații sau trăiri originare operelor scriitorilor astfel omagiați, de aici denumirea) și am exclamat de bucurie când am scos din matriță primele MărțiPaws caritabile și le-am pus în ambalaje, pentru că arătau exact cum le avusesem eu în minte luni de zile înainte. Să-mi văd materializate imaginile mintale, cam asta îmi aduce cea mai mare bucurie. Să ai o viziune și ea să devină palpabilă, știi?
Cum decurge practic procesul de transformare a unei cărți, a unei povești, a unui poem într-un obiect de care lumea chiar se poate bucura în cel mai practic mod cu putință?
Ideea vine spontan. Uite, într-o zi reciteam volumul Plumb al lui Bacovia și, deodată, m-a lovit: Oare a ce ar mirosi plumbul? Care, desigur, știm că e un metal inodor. Și de acolo am început să experimentez cu esențe, având în minte o identitate olfactivă marcată de un timbru metalic și ceva întunecat, nedefinit. Apoi m-am gândit că eticheta ar trebui să aibă formă de sicriu și datele elementului Pb din Tabelul periodic al elementelor lui Mendeleev, cu simbolul alchimic al plumbului în centru… și așa am și făcut. A fost foarte bine primită lumânarea Plumb. După ce a luat-o pe prima, cineva a revenit și a mai cumpărat două, așa mult îi plăcuse.
Ziceai mai sus că și scrii. Cum se împacă cele două tipuri de creație, cea literară, care este imaterială și nu poate fi ținută în mână, cu cea foarte corporală, cum e o lumânare, care emană parfum, dă lumină, căldură?
Mai apar prin antologii și reviste, uneori apuc să țin în mână ce scriu, la lumina lumânării chiar, ha-ha. Revenind la ideea frumos exprimată de tine, deși le desfășor separat, ambele activități îmi implică mâinile și mintea și sunt medii de creație care pot avea ecouri în plan emoțional. În rest, nu sunt prea multe corelații între ele, exceptând poate lumânările-poem Kireji pe care le creez ocazional, niște lumânări botanice tip stâlp împrejmuit de flori, la care atașez câte o scurtă poezie creată ad-hoc din bucăți de cărți vechi, dezafectate. S-ar putea zice că o fac după o tehnică dadaistă, cert e că, iată, se pare că astfel îmbin și material literatura cu lumânarea. Nu m-am gândit la modul acesta până acum, raportat la produsele mele, mulțumesc că ai adresat întrebarea.
Mai știu că lucrezi la ceva, la un roman, dacă nu mă înșel? Ne poți da mai multe detalii despre el sau ții totul secret momentan?
E un roman al cărui titlu, început și structură au fost foarte bine definite în 2013, apoi a stat la sertar timp de zece ani și a fost reluat anul trecut. În mintea mea, e complet, finalizat, citit și recitit, însă pentru a-l adresa și altor cititori, mâinile mai au de umblat la el astfel încât să ajungă în forma finală. În primul rând, ar trebui să încep să-l transcriu (în general, scriu de mână, cu stiloul). Dar nu am făcut niciodată o prioritate din asta, nu caut să mă afirm și scriu doar atunci când ceva se cere scris, exprimat, sublimat sau expulzat în lumea largă. Mă străduiesc să mă feresc de ego, se scrie deja prea mult din zona asta a ființării.
De abia aștept să-l citesc când va fi gata. Să ne reîntoarcem puțin la lumânări… Știu că folosești doar surse naturale, care să nu dăuneze mediului și nici ființelor. Cât de greu este să faci rost de ele? Ce fel de materiale folosești în general?
Din fericire, în ultimii ani ceara vegetală a început să fie produsă responsabil și în Europa. Eu folosesc preponderent ceară de soia, dar am lucrat și cu ceară de rapiță o perioadă, când ceara de soia provenea doar din Statele Unite și căutam să am o amprentă de carbon cât mai redusă cu putință. Acum e mult mai accesibilă și avem chiar distribuitori locali, la noi în țară. Am ales să folosesc ceara de soia dintr-o suită de motive, printre care faptul că provine din culturi controlate, ușor regenerabile, arde curat, fără emanații de fum, carbon sau toxine, e inodoră, e aproape de două ori mai spornică decât alte tipuri de ceară, ceea ce mărește considerabil durata de ardere a lumânării și, nu în ultimul rând, permite încorporarea de parfumuri într-un procent destul de ridicat, așadar pot genera lumânări intens parfumate, care umplu casa de aromă.
În privința parfumurilor, e o idee mai complicat. Am testat mai mulți furnizori, dar colaborez preponderent cu o familie de parfumieri din Grasse, Franța (capitala mondială a parfumeriei), de la care îmi iau esențele cu care compilez ulterior diverse arome. E destul de costisitor și transportul e scump, dar comand mai multe odată la ceva vreme și cumva se mai amortizează din costuri. Am ales acest furnizor pentru expertiza de care au dat dovadă oamenii în ceea ce privește arta parfumului, ei aflându-se la a patra generație de parfumieri, așadar sunt meșteșugari cu tradiție. De asemenea, esențele lor sunt vegane, netestate pe animale și nu conțin alergeni, ftalați sau CMR (carcinogeni, mutageni, reprotoxine), exact ce căutam. Crème de la crème, ce să mai…
Foarte importante sunt și fitilurile. Din nefericire, mulți producători de lumânări încă folosesc fitiluri cu fir de plumb în interior, care, deși întreține arderea, emană un conglomerat de substanțe nocive în aer. Apoi, se mai folosesc fitiluri cu plastic în interior, din aceleași considerente de întețire a arderii. Eu folosesc fitiluri din bumbac simplu, netratat și fitiluri din lemn de balsa pe care le fac din lădițe de la legume și fructe și diverse alte ambalaje. Am ales să-mi fac singură fitilurile din lemn pentru că e greu de găsit un furnizor care să certifice că lemnul utilizat la realizarea acelor fitiluri nu e corelat cu deforestarea.
Pe scurt, caut ca prin activitatea mea să dăunez cât mai puțin, așa că uneori muncesc suplimentar în acest sens, iar aici se adaugă și munca de pregătire a vaselor în care torn lumânările, recipiente în mare parte upcycled (recuperate și reutilizate), ceea ce presupune că trebuie să le curăț și să le recondiționez în prealabil. Recondiționarea se aplică și în cazul ambalajelor, pe care, la fel, le fac manual, din materiale refolosite.
Hai să discutăm puțin și despre piața hand-made din România. Am observat că s-a dezvoltat destul de mult, dar poți să ai un venit constant din ceea ce faci sau e mai mult o sursă de venit pasiv? Până la urmă, oricât de frumos ar suna povestea asta, cu cărțile, cu lumânările parfumate, materialele costă, tu ai nevoi umane.
Sunt mulți artizani care fac bani din activități hand-made, dar din păcate sunt și destui meșteșugari foarte talentați, harnici și implicați, care nu reușesc să-și monetizeze munca. E foarte mult marketing la mijloc și dacă nu te pricepi la acest aspect, te îngroapă piața, care, după cum bine ai punctat, e una emergentă, care se dezvoltă din ce în ce mai mult și care te poate înghiți fără să-ți dai seama.
La capitolul lumânări, cel puțin, e măcel, ca să folosesc un termen finuț. E ca și cum majoritatea românilor s-au apucat brusc de produs lumânări. Dacă în 2020 eram patru-cinci branduri care făceam lumânări din ceară de soia, acum sunt sute de producători, piața e suprasaturată, iar pentru mulți dintre ei e vorba de business și cam atât. Unii au accesat fonduri europene și astfel au avut din start un avantaj, investind masiv pe partea de publicitate, alții fură idei de la cei mici și mai puțin vizibili și apoi se laudă prin reviste financiare cu cifra lor de vânzări. Cumva e firesc, e capitalism.
E un mediu destul de toxic, de care m-am detașat complet în urmă cu vreo doi ani, când am decis că dacă vreau să continui să fac asta, trebuie să-mi văd de treaba mea purtând ochelari de cal, fără a mai fi la curent cu ce se întâmplă în jur, că altfel mă frustrez și devine totul extrem de nociv.
Am fost pe punctul de a renunța de foarte multe ori, pentru că eu nu sunt om de afaceri, n-am stofă de antreprenor. Am și dizabilități și nu pot merge pe la târgurile de produse hand-made pentru a vinde și a-mi promova activitatea, iar singura satisfacție pe care o am făcând ceea ce fac e faptul de a face ceea ce fac. 🙂 Mă mai încălzesc periodic zecile de mesaje primite de la oamenii care-mi spun în mod repetat că au mai încercat lumânări de la alți producători, dar că ce fac eu surclasează tot, că e alt nivel, că nu se compară. Cam asta mă ține să continui, din punct de vedere financiar nu am beneficii. Ce câștig reinvestesc în materia primă și se reia ciclul creației. Nu mai spun că statul nu încurajează deloc economia locală, iar de cea circulară (abordarea mea) nici nu poate fi vorba. Taxele sunt din ce în ce mai mari, practic menite să te împiedice să-ți desfășori activitatea.
Și ce proiecte mai ai în desfășurare acum? Ce carte sau ce poezie ți-a atras atenție și vrei să faci o lumânare din ea? De asemenea, în afară de literatură, ce te mai inspiră (în lipsa altui cuvânt)?
A rămas în suspensie ideea unei lumânări inspirată de Mircea Ivănescu. Dacă mă crezi, stau cu toate elementele constitutive pe masă din vara anului trecut, iar ideea o am din 2020. Cam așa se petrec lucrurile la mine, durează mult până se materializează, în mare parte pentru că sunt autistă și-mi merge mintea mult mai rapid decât poate corpul să țină pasul, ha-ha, și am mereu foarte multe idei care rulează simultan. Mă inspiră orice trăiesc, fiecare produs Rogvaiv Aroma are un concept solid în spate. Momentan am șapte game de produse, câte una pentru fiecare culoare a curcubeului, a spectrului ROGVAIV, fiecare cu rădăcini în diverse experiențe personale, așadar nu doar „torn“ lumânări parfumate, execut un act artistic.
Și, pe final, de ce ar trebui să țină cineva cont atunci când vrea să aleagă o lumânare și cum să aibă grijă de ea, să o folosească astfel cât mai mult?
Mă bucur că ai întrebat, pentru că prea puțină lume e interesată să cunoască aceste recomandări de întreținere, ceea ce e păcat, căci, la urma urmei, te ajută să te bucuri de tot potențialul lumânării tale.
Eu însoțesc fiecare comandă cu un pliant în care explic că e important să scurtăm fitilul între aprinderi, pentru că altfel se acumulează carbon și e posibil ca lumânarea să nu se mai aprindă, sau e posibil să aibă o flacără prea mare și astfel să se consume prea rapid și să se ardă din parfum.
Apoi, recomand ca lumânarea să fie lăsată aprinsă până ce toată suprafața de ceară e topită complet între pereții vasului, pentru a se evita producerea acelui efect de tunel neplăcut pe care-l știm cu toții. Ceara e un material cu memorie și odată ce a ars cu tunel, cu acel tipar va arde până la final și se va irosi o mare parte din produs. Bineînțeles, sunt și diverse tips & tricks pentru remedierea unei astfel de situații, am pe profilul de Instagram câteva trucuri în acest sens.
În ceea ce privește alegerea unei lumânări, cred că e la latitudinea fiecăruia, pentru că orice tip de alegere implică nenumărate motive și preferințe personale. Dincolo de parfum și de estetică, se poate alege și din perspectiva funcțională – o lumânare mică dacă se dorește o experiență intimă, o lumânare mai mare dacă va fi utilizată pentru a parfuma un ambient mai spațios. În general, clienții știu ce vor și nu cer consiliere decât în situația în care doresc să ofere în dar o lumânare și nu sunt siguri ce tip de produs i s-ar potrivi unei anumite persoane. Eu sfătuiesc pe toată lumea să privească savant, cu inima beată de iubire. În chestiuni senzoriale, nu poți da greș dacă mizezi pe instinct.
