Fragment din „Grand Hotel Europa”, de Ilja Leonard Pfeijffer



Traducere din limba neerlandeză de Irina Anton

În curs de apariție în colecția „Babel” a editurii Nemira

Start

Habar n-ai câți bătrâni sunt în țara asta și câte gunoaie și vechituri adună. Te mai miri că țara asta s-a înfundat ca o chiuvetă în care s-a întărit jegul vechi și împuțit și că nu mai poate curge nimic?

Căci asta e adevărata tragedie. Acum sunt la jumătatea drumului dintre treizeci și patruzeci de ani, în cei mai buni ani ai vieții, și pot spune bogdaproste că am găsit o slujbă prost plătită ca nobila secretară a unui licitator care devine multimilionar pentru că născocesc pentru el istorii de proveniență și în niciun caz nu demasc falsurile, neîntrezărindu-se vreo perspectivă de a face vreodată carieră în locul unde lucrez și cu atât mai puțin pot trage speranțe de a începe vreodată în altă parte. Sunt blocată. Știi că în fiecare zi de muncă printre antichitățile de care se descotorosește lu­mea simt mirosul putreziciunii, al descompunerii, al stag­nării și al morții? Ăsta e mirosul Italiei.

A luat o înghițitură hotărâtă din cocktailul ei negroni sbagliato. N-am îndrăznit să o contrazic, dar, chiar dacă aș fi avut de gând, nu mi s-ar fi dat ocazia să o fac, deoa­rece, ca o italiancă veritabilă, a considerat necesar să cla­rifice mai departe demonstrația care era complet clară.

— Italia este sugrumată de trecutul ei. Cu asta te alegi de pe urma unei istorii atât de bogate. Asta te face să crezi de îndată că trebuie să faci lucrurile așa cum au fost fă­cute dintotdeauna. Țara e condusă de tradiții. Nu poți schimba rețeta de spaghetti alle vongole. Spaghetti alle vongole inovate de tine sunt pur și simplu niște spaghetti alle vongole greșite. Inovația este privită ca o greșeală. Și ca o amenințare la adresa valorilor consacrate. În esență, Italia este încă feudală. Sistemul se bazează pe coerența internă și solidaritatea clanurilor. Poziția ta în societate este determinată de grupul căruia îi aparții, care este ținut laolaltă de legături de sânge, prietenii și favoruri reci­proce. Când vrei să faci carieră, depinzi de afecțiunea și protecția familiei și prietenilor, cărora, în schimbul ajuto­rului, le datorezi servicii reciproce. Dacă ești în stare de ceva și dacă ești bun în profesia ta, asta nu contează în cadrul acestui sistem. E complet irelevant. Dacă îți dau o slujbă la banca mea, nu mă interesează să ai habar de probleme și produse financiare. Singurul lucru important pentru mine este să fiu sigur că realizezi că îmi rămâi da­tor și că pot conta pe tine dacă îți cer să închizi un ochi la niște tranzacții dubioase pe care vreau să le văd procesate fără piedici, ca, la rândul meu, să fac o favoare relațiilor sus-puse care mă pot ajuta să-mi îmbunătățesc situația. Și, de pe urma acestui lucru, te alegi și tu cu ceva. Așa, amândoi avem de câștigat. Dacă o mână o spală pe alta, amândouă ies curate. Poate voi ați numi-o corupție în Nord, dar asta sugerează o situație în care câteva mere putrede strică un coș plin cu fructe proaspete și sănătoase. Dar nu se întâmplă așa. Noi nu facem must, ci vin. Putrezirea și fermentația sunt cheia procesului. Ceea ce voi numiți corupție reprezintă baza sistemului nostru.

De altfel, se poate explica istoric acest lucru. E funda­mental să realizezi că Italia, de-a lungul unei mari părți a istoriei, a fost ocupată de puteri străine. Din Renaștere și până la jumătatea secolului al nouăsprezecelea, peninsula a căzut în mare măsură sub dominația regelui spaniol și a austriecilor habsburgici. Acum fac un scurt rezumat, dar ideea e că experiența secolelor de stăpânire străină a dus la neîncrederea viscerală a italienilor față de autorități. S-a întipărit în ADN-ul italian să nu-și aștepte scăparea din partea statului și să privească autoritatea centrală mai degrabă ca pe un dușman decât ca pe un prieten. Italienii au învățat din istoria lor că trebuie să se descurce singuri. Sunt nevoiți să-și apere singuri interesele, deoarece statul sigur n-o s-o facă. Au început deci să se organizeze în grupuri compacte, bazate pe prietenii și pe legături de sânge, care le oferă protecția pe care statul nu le-o garan­tează și care îi protejează împotriva statului. Asta este originea nepotismului și favoritismului, sub tot felul de forme. Este și originea mafiei.

Din punct de vedere obiectiv, sistemul nostru nu este unul prost. E logic, coerent și funcționează. Din perspec­tiva noastră, sistemul vostru este rece și egocentric. Ni se pare inuman să nu-ți poți ajuta familia și prietenii fără să fii acuzat de corupție. Dar, unde sistemul vostru are dez­avantajul că oricine e pe cont propriu, sistemul nostru are dezavantajul că e imposibil să ajungi undeva prin forțele proprii. Cine e în stare de ceva nu are în țara asta nicio garanție că o să și ajungă ceva.

Ilja Leonard Pfeijffer
Photography Stephan Vanfleteren © All rights reserved

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×