An aniversar pentru Festivalul Internațional „George Enescu”, festival ce a fost catalogat de specialiști ca fiind „cel mai mare festival de muzică clasică din 2021”, an aniversar, căci împlinește 65 de ani de la ediția primă, cea din 1958! Sărăciți și chinuiți de plecarea din țară a Maestrului, în 1946, apoi de trecerea acestuia în lumea cea fără de dor, în 1955, cei care l-au adorat-admirat-divinizat pe George Enescu au creat Festivalul și Concursul. O scurtă incursiune în acest teritoriu ar fi, poate, binevenită.
În „Drum nou“, din 7 mai 1955 – adică la doar 2-3 zile de la moartea muzicianului – o știre relata că „printr-o hotărâre a Consiliului de miniștri al Republicii Populare Române se instituie Concursul Internațional `George Enescu` pentru tinerii interpreți, care va avea loc la București, la fiecare trei ani“. În 4 mai 1957, „Scânteia“ dezvăluia că la Ministerul Învățământului și Culturii avusese loc ședința Comitetului de Organizare a primului Concurs Internațional „George Enescu”. Un comitet format din politicieni comuniști și muzicieni: Traian Săvulescu, președinte, Ioan Pas, adjunct al ministrului Învățământului și Culturii, și Mihail Jora, vicepreședinți, Alfred Alessandrescu, Mihail Andricu, Garabet Avachian, George Breazul, Dagobert Bucholz, Constantin Bugeanu, Paul Constantinescu, Dimitrie Dinicu, Romeo Drăghici, Ion Dumitrescu, George Georgescu, Vasile Jianu, Alfred Mendelsohn, Florica Musicescu, Constantin Silvestri, Zeno Vancea, Ovidiu Varga, decid ca această competiție să aibă loc din trei în trei ani, începând din anul 1958.
Despre organizarea unui festival aflăm abia pe 31 august 1958. Presa anunță pe 1 septembrie 1958 evenimentul, decis de „forurile statului“, în semn de omagiu pentru muzicianul George Enescu, „ca la fiecare trei ani, la București, să se desfășoare mari sărbători internaționale ale muzicii în cadrul unui Festival George Enescu“. La prima ediție a Concursul Enescu s-au înscris 50 de pianiști din 20 de țări, 30 de violoniști din 16 țări și 12 cupluri din 8 țări pentru interpretarea Sonatei a III-a de Enescu. Era anunțată începerea Festivalului în 4 septembrie, iar a Concursului în 5 septembrie 1958. O parte dintre concerte urmau a fi transmise la posturile de radio și televiziune și retransmise de anumite posturi de radio din străinătate.
Concertul inaugural a avut pe afiș două opusuri enesciene, și anume Rapsodia I în la major și Simfonia I în mi bemol major, în tălmăcirea Filarmonicii George Enescu, dirijată de George Georgescu. Pentru dirijorul George Georgescu, extraordinar director al filarmonicii, Festivalul Enescu reprezenta „un eveniment artistic de rezonanță mondială, care va permite lumii întregi să-l cunoască multilateral pe acest titan al muzicii românești“.
Pe 22 septembrie, ziua finală a primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”, a avut loc la Opera bucureșteană premiera românească a operei Oedip, cu Constantin Silvestri la pupitrul dirijoral, cu inegalabilul David Ohanesian în rolul principal și în regia lui Jean Rânzescu. S-a dat de știre lumii întregi că aici, în România, s-a întâmplat ceva foarte important în teritoriul culturii, al muzicii! Evenimentul a consemnat de-a lungul timpului și bune și rele.
După 1990 Festivalul a fost reluat, iar apoi și Concursul. Artexim, condus de Mihai Constantinescu și echipa acestuia s-au ocupat de cumplit de complicata sarcină de a rezolva, de cele mai multe ori!… probleme de nedepășit! Mihai Constantinescu a fost convins că: „Muzica clasică este cea care ne reprezintă pe noi, ființa noastră și dimensiunea spiritualității noastre”. Mihai Constantinescu a știut, a învățat să lupte – dacă trebuie !?! – și cu morile de vânt, pentru crezul său! Îi mulțumim!
Printre directorii artistici și președinții de onoare ai festivalului s-au aflat nume mari ale lumii muzicii clasice de-a lungul fascinantei sale istorii: Lord Yehudi Menuhin, Lawrence Foster, Cristian Mandeal, Ioan Holender și Vladimir Jurowski. Perseverent, excesiv de modest, muzicianul Mihai Constantinescu a servit din tot sufletul Festivalul. În preziua debutului ediției cu numărul 26, la conferința de presă, ministrul culturii din acest moment, Raluca Turcan, i-a oferit fostului director Distincția de Excelență și Trofeul Ministerului Culturii.
Ștafeta Artexim este acum în mâinile Cristinei Uruc. Originară din Constanța, ea este născută în 1988, este compozitoare și experimentată în managementul cultural. Șapte ani a fost la Artexim, apoi a devenit manager de turneu la ansamblurile Ghislieri din Padova Il Giardino Armonico din Italia. În 2021, a fost consultant artistic la Filarmonica din Sibiu. Oare știe la ce s-a înhămat?
Din 2021, directorul artistic al Festivalului și Concursului „George Enescu” este dirijorul și compozitorul Cristian Măcelaru, născut pe 15 martie 1980 la Timișoara, al zecelea și cel mai mic copil al familiei, școlit în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 2022 este director muzical al Orchestrei Naționale a Franței și sunt și alte mari orchestre în fruntea cărora este dorit.
La ediția a XXVI-a a Festivalului Enescu sunt invitați 3500 de interpreți, 40 de orchestre din 16 țări. Concertele și recitalurile din cadrul Festivalului Enescu vor avea loc nu numai în București, la Ateneu, Sala Palatului, Sala Radio, Sala Auditorium, Teatrul Odeon, ci și în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Sibiu, Bacău și Lugoj. Pe afiș sunt lucrări din aproape toate genurile și perioadele de creație. Pe scena Sălii Palatului vor urca 16 mari orchestre din Londra, Toulouse, Zürich, Tel Aviv, Göteborg, Viena, München, Roma, Budapesta, Paris, Amsterdam și București, care vor susține 29 de concerte. La Ateneul Român vor fi prezenți muzicieni din București, Köln, Praga, Paris, Milano, Leipzig, Bremen, Bonn, Budapesta, Berlin, Künzelsau, Berna, Zürich, Gent, Manchester, Salzburg, Bologna, Caen.
În Sala Teatrului Odeon, în fiecare dintre duminicile Festivalului sunt invitați copii cu familia, căci așa se pot crește noi generații de melomani, mai ales de vreme ce școala nu mai oferă șanse pentru… „obiectele vocaționale”.
Yin Yang – sau cârcoteală și laude. Note răzlețe.
Și ediția din acest an este prea lungă, ține 29 de zile!!!… este densă, prea densă, sufocant de densă! Sunt zile în care sunt programate 3-4, sau chiar 5 concerte, ca de exemplu în ultima zi, cea de 24 septembrie. Poate că la unele vor veni doar familia și prietenii interpreților, chiar dacă e de ascultat ce se întâmplă!
Din nou nimic concret despre mallul cultural, despre nevoia de a avea o nouă sală de concert, nu neapărat mai mare decât Sala Palatului, ci cu acustică performantă!!! Oare nu s-ar putea face un proiect cu fonduri europene? Căci dacă Festivalul nu ar plăti așa cum se plătește la casele mari, multe orchestre poate s-ar gândi de două ori, ca să vină o dată, sau niciodată în Sala Palatului.
Societatea Română de Radiodifuziune va transmite în direct și va retransmite pe posturile România Muzical și Cultural aproape tot Festivalul Enescu, atât pentru melomanii din România, cât și pentru cei din lume, prin preluarea multor concerte de către Uniunea Europeană de Radio. Patru ansambluri ale instituției: Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Corul Academic Radio și Corul de Copii Radio vor fi prezente în opt concerte susținute la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio și Teatrul Odeon.
Televiziunea Română, prin TVR Cultural este de asemenea partenera Festivalului.
Ce bine că Artexim a găsit sponsori! Aceștia sunt mulți și cinste lor!
Va fi din nou Piața Festivalului.
Se cântă muzica lui George Enescu. Din diferite motive nu se cântă Oedip… Trist de tot! De câteva bune ediții Oedip a dispărut din Festival!!!
În schimb, se cântă multe dintre lucrările cărora George Enescu nu le-a dat număr de opus. O fi bine, o fi discutabil…?
Președintele de onoare al Festivalului, venerabilul dirijor Zubin Mehta a primit în seara de 28 septembrie, pe scena Sălii Palatului, Ordinul Național în grad de comandor, pentru meritele în promovarea culturii românești și a muzicii enesciene. Venerabilul Maestru, în vârstă de 87 de ani, a spus apoi „Mulțumesc frumos!” și s-a apucat să dirijeze opera Otello de Verdi cu Orchestra și corul Maggio Musicale Fiorentino.
Nu numai Zubin Mehta a fost distins, va fi și la fel de carismaticul și la fel de venerabilul dirijor Lawrence Foster, fost director al Festivalului Enescu, susținător al muzicii enesciene, cel care a imprimat pe disc și opera Oedip.
Pianista Raluca Știrbăț va primi Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, pentru aceleasi merite.
Aniversații anului 2023: György Ligeti 100 (28 May 1923 – 12 June 2006), Benjamin Britten 110 (22 November 1913 – 4 December 1976) sunt onorați cu mare respect în Festival.
Lutierii din Reghin sunt prezenți din nou în Festivalul Enescu printr-o remarcabilă expoziție de instrumente. Pe contrabașii de la Reghin vor cânta, ca de obicei, instrumentiștii oaspeți din ansamblurile internaționale. România este cea mai mare exportatoare de viori în spațiul european și extraeuropean. Cele mai multe instrumente sunt cumpărate în SUA și în Koreea de Sud. Maestrul Zubin Mehta a cumpărat acum trei contrabași, ca donație pentru Filarmonica din Mubai – India, care a fost devorată de un incendiu.
Pe laureații edițiilor recente ai concursului Artexim: Maria Marica, Ștefan Cazacu, Alexandra Segal, Ștefan Aprodu, Valentin Șerban, George Todică, i-am întâlnit cu bucurie pe afișele festivalului.
Succes tinerilor de la centrul de presă pe care îi vă destul de stresați din primele două zile de Festival. Până în 24 septembrie este tare lung drumul! Răbdare, coerență și… soluții!
Nu am înțeles prea bine bâlbâiala cu revista Festivalului, cu programele de sală, care au fost puse pe site. Câți le vor căuta acolo? Până acum erau în sală. Unde este programul tipărit? Va fi sau nu va fi? Aceasta-i întrebarea!
Am fost la Sala palatului duminică seară, la concertul de deschidere. Christian Măcelaru a dirijat Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu. Gautier Capuçon a fost solistul superbului Concert în si minor pentru violoncel și orchestră op. 104 de Antonin Dvořák. Partea I, și cea mai bine lucrată de orchestră a tins spre înalt… din care ne-am prăbușit când am auzit aplauzele celor care alcătuiau „publicul avizat”! Nu este pentru prima oară, nici pentru ultima oare când se întâmplă așa ceva. Am scos muzica din școli, așa ne trebuie!
Solistul, dirijorul și orchestra au dăruit o variantă foarte bună a Concertului. A urmat un bis visător, gingaș: Cântecul Lunii, din opera Rusalka de Dvořak. O scurtă prezentare despre solist cred că este bine venită.
Francezul Gautier Capuçon face parte din elita violonceliștilor contemporani. Prin Asociația Orchestre à l’École, promovează muzica clasică unui număr de peste 40 000 de elevi din întreaga Franță. Cântă pe violoncelul său Matteo Goffriller „L’Ambassadeur” din 1701, instrument ce are un inconfundabil glas dulce și nițel răgușit. Repertoriul lui Capuçon este vast și divers, prezentat peste tot în lume. Imprimă la prestigioasa casă de disc Erato (Warner Classics). Unul dintre albumele sale, Emotions, lansat în 2020, cu muzică de Debussy, Schubert și Elgar, a obținut premiul de aur în Franța și a fost în top timp de peste 30 de săptămâni, cu 110 000 de exemplare vândute. Pe scurt, Gautier Capuçon este o personalitate dinamică, foarte talentată, care revine cu plăcere în România.
După pauză, Rapsodia română în re major op.11 nr. 2 de Enescu. Bine construită, foarte cunoscută și plăcută de către publicul larg, Rapsodia se regăsește în repertoriul de rutină al orchestrei.
Pe final, Suita Cavalerul Rozelor op. 59 de Richard Strauss, sonoră, melancolică, variată, nu a beneficiat pe măsura cuvenită de energia ansamblului. Publicul a cerut din nou bis și a și primit un Dans de Theodor Rogalski, exuberant, tocmai potrivit.
Pe site-ul festivalenescu.ro se află o sumă importantă de date despre fiecare eveniment. Bilete mai sunt, nu multe, nici prea ieftine și pentru buzunarele oricui, însă radioul și televiziunea publice vă pot fi de folos. Alegerea ne aparține!
Cam atât am avut de scris la începutul ediției a XXVI-a a Festivalului Internațional „George Enescu” 2023, ce se află în plină desfășurare. Sigur că nu am avut pretenția să fiu exhaustivă. Dar sper că am provocat pofta și dragul de muzică, respectul pentru personalitatea enormă a lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor, dar mai cu seamă un filosof profund.
Festivalul este în bună măsură și un eveniment monden, cu accente de snobism. Muzica clasică nu este o artă de nișă, așa cum ni se impune. Muzica această este cea în care cel ce pătrunde devine mai inteligent, mai implicat în rostul sănătos, normal al lumii! Politicul din timpurile noastre este ignorant, dar nu în așa măsură încât să nu știe că nu poate conta pe votul celor cultivați și școliți și prin muzică! Festivalul este și contestat și prea lăudat, căci teritoriul artelor este unul tare subiectiv. Îmi pun întrebarea, evident retorică… Ar fi mai bine fără? Ce am câștiga? Dar ce am pierde?
Oricum până în acest moment Festivalul Internațional „George Enescu” este una dintre comorile din lada de zestre spirituală a omenirii.
Imagine reprezentativă: Festivalul Enescu
