Nawal El Saadawi, Femeie în punctul zero, traducere de Anca Dumitrescu și Elena Marcu, Black Button, 2021.
Cred de timp îndelungat că feminismul poate fi ca minoritatea maghiară: închisă, bănuitoare, supărăcioasă. De fapt, orice minoritate e așa, cu observația esențială că substantivul nu-i denotă neapărat pe cei mai puțini, ci pe cei fără putere.
Acestea fiind zise, când soarta vine în sprijinul unei temeri, ea nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. Firdaus a trăit o viață cumplită și a ucis din cauza miilor de umiliri pe care a trebuit să le suporte din cauza bărbaților. „Toți bărbații pe care i-am cunoscut mi-au trezit o singură dorință: să ridic mâna și să-i plesnesc peste față.” (p. 23) Cum ne adâncim în roman, fraza asta devine tot mai de înțeles. Tatăl lui Firdaus, unchiul ei, ceilalți bărbați din viața ei nu fac nimic decât s-o înjure, s-o bată, s-o chinuie, s-o disprețuiască. Într-o lume atât de patriarhală n-avusese nicio șansă să fie mai independentă, și când totuși i-a reușit, lumea s-a năpustit după ea. O societate nu-i tolerează bine pe cei care nu i se supun.
Cartea lui Nawal El Saadawi este un fel de Cu sânge rece, dar mult mai aplicată: ea urmărește soarta unui singur personaj. În același timp, prezintă o întreagă societate macho, crudă, dominatoare, bully. Să nu uităm că ea e scrisă de o femeie despre o femeie: o scriitoare tot atât de devotată cum fusese protagonista în fapta ei. „Nu e frumos să ucizi”, asta e o arie pentru ipocriți. Suferințele neasemuite prin care trece Firdaus ne fac s-o înțelegem și să empatizăm cu fapta ei. Sunt situații fără ieșire în care singura ieșire e, de fapt, singura posibilă.
El Saadawi este o scriitoare bună pentru că reușește să lase să vorbească faptele, nu le înflorește. Frazele scurte, de forța unui icepick alcătuiesc o poveste extraordinară. Sigur, nu știu ce efect vor avea ele când problema femeilor se va rezolva în sfârșit. Dar până atunci mai avem.
Editura Black Button Books a scos o carte bună. Mi se pare foarte ingenioasă ideea rubricii de pe coperta a patra a volumului: „Credem că o să-ți placă pentru că:…” Astfel, editura devine un prieten cumva, nu doar o instituție.
