Impromptu în K major

Doi vizionari. Doi nonconformiști. Nume alambicate. Greu de pronunțat. Destine dificile. Greu de acceptat. Opere singulare. Greu de înțeles. Polonezi, crescuți și formați în atmosfera Kievului țarist. Proveniți din familii onorabile, dar cu posibilități financiare modeste. Educați în spiritul solidelor valori clasice. Iubitori ai literaturii. Contestatari ai drumurilor bătătorite, deschizători de noi orizonturi. Pedagogi talentați, prețuiți de discipoli. Personalități profetice, autori de creații frapante, intrate pe nedrept în (semi)uitare, umbrite de nedumeririle contemporanilor, ghilotinate de capriciile ideologice ale ultimului veac, redescoperite cu nedisimulată mirare de intelectualitatea zilelor noastre. Un scriitor și un pictor. Sigizmund Krzhizhanovsky și Konrad Krzyżanowski.

Reperele biografice discrete ni-l dezvăluie pe Sigizmund Dominikovich Krzhizhanovsky (născut în 11.02.1887, la Kiev) drept mezinul unei familii iubitoare, care-i asigură de timpuriu o bună educație culturală. Studenția-i e marcată de cele două pasiuni care-l vor însoți toată viața: literatura și călătoriile. Studiile de Drept sunt urmate de o scurtă carieră avocățească, abandonată în favoarea celei didactice. Prelegerile sale acoperă o tematică vastă – literatură, istorie, filosofie, muzică, teatru – și sunt extrem de apreciate de auditoriu, format îndeosebi din tinerii de la Conservator și Institutul de Teatru. În ciuda privațiunilor materiale, nu renunță la voiajuri (Paris, Heidelberg, Milano) și-și pregătește minuțios peregrinările prin documentații scrupuloase ce vizează istoria, geografia, cultura regiunii vizitate. Prin negura pierderilor suferite (moartea părinților, a unei surori) răzbate o rază de lumină: Anna Gavrilovna Bovshek, actriță întâlnită la Kiev, fidelă, onestă și romantică tovarășă de călătorie.

Anii ’20–’30 îl fac cunoscut, dar nu și recunoscut („Sunt cunoscut ca fiind necunoscut“ – se confesează cu o amară ironie¹) în cercurile literare moscovite. În această perioadă – cea mai fertilă din punctul de vedere al creației – își concepe povestirile, nuvelele și eseurile, care irită cenzorii, dar care trezesc interesul criticilor vremii. Ironia sorții face ca nici măcar primirea în Uniunea Scriitorilor (1939) să nu-i deschidă larg porțile editurilor. Astfel, scriitorul se stinge (28.12.1950, Moscova) fără să-și vadă opera publicată în volum. Reabilitarea sa postumă îi datorează enorm poetului, eseistului și istoricului literar Vadim Perelmuter, care a descoperit arhiva Krzhizhanovsky în 1976, dar a trebuit să aștepte până în 1989 pentru a publica una din prozele sale scurte.

Editarea, în limba rusă, a celor cinci volume de Opere complete (2001-2008, Sankt Petersburg) a deschis drumul traducerilor în engleză, franceză, germană și poloneză, impunând în atenția cititorilor o operă densă, cu caracter adesea premonitoriu. Construite pe aliajul fantastic-filozofic, scrierile sale se lasă greu decriptate, dar, paradoxal, îl captivează pe cititor prin inventivitatea extremă, prin luxurianța descrierilor, prin plasticitatea limbajului. Lumea suprarealistă, în care Nimicul e palpabil și ruptura dintre eu și non-eu e la ordinea zilei – provoacă la reflecție și îngreunează plasarea autorului într-un canon literar, însă îl proiectează în galeria marilor revelații.

Născut tot într-un februarie geros, dar cu 15 ani mai devreme (în 15.02.1872, la Kremenciuk), Konrad Krzyżanowski are un traiect existențial similar până la un punct cu cel al lui Sigizmund Krzhizhanovsky. Descendența nobiliară nu exclude grijile pecuniare, care-i marchează atât copilăria kieveană, cât și studenția. Resursele necesare pentru a-și îndeplini marele vis – studiul la Academia de Arte Frumoase din Sankt Petersburg – și le agonisește singur, pictând portrete pe bază de fotografii. Incompatibilitatea dintre spiritul său rebel și rigiditatea contextului academic îi aduce exmatricularea. Ușa închisă echivalează însă cu deschiderea largă a unei ferestre: viața artistului e invadată de luminile unui oraș efervescent și de aerul proaspăt al unui nou început. Sunt ani extrem de prolifici, în care vizitele la faimoasa Alte Pinakothek alternează cu excursii în Italia, experiențe și trăiri ce duc la descătușarea talentului său.

Providențială se dovedește întâlnirea cu Hollósy Simon, întemeietorul unei bine cotate școli particulare de pictură müncheneze și inițiatorul taberelor de creație care vor fundamenta ceea ce azi numim Școala de pictură băimăreană. Perioada 1897-1900 stă sub semnul carismaticului mentor: iernile și le petrece studiind la școala particulară a acestuia de la München, iar verile participă la coloniile organizate de maestru la Baia Mare. Ajunge pentru prima dată în oraș în vara anului 1898, alăturându-li-se confraților după o primăvară romană. Fascinația pentru lucrul în aer liber, cu rădăcini în anii petersburghezi, atinge apogeul în cadrul sesiunilor de plein- air desfășurate sub inconfundabilul albastru băimărean. Atent cu orașul care, în ciuda profilului său provincial (sau poate chiar din acest motiv), a primit cu brațele deschise și cu oarecare orgoliu boema artistică estivală, Hollósy le trimite notabilităților comunității o scrisoare de mulțumire, în a cărei anexă regăsim – într-o pleiadă de patronime cu rezonanță poloneză, ucraineană, lituaniană, rusă – numele lui Konrad Krzyżanowski.² În anul următor, conform unei liste anticipative trimise de Hollósy și Iványi-Grünwald de la München, artiștii sunt așteptați sub castanii Dealului Florilor deja la începutul lunii mai.³ Fecunditatea acestei a doua șederi se reflectă în portretele și compozițiile realizate atât în plein air, cât și în atelier, zece dintre ele fiindu-le prezentate publicului ca parte a două expoziții ale Coloniei (11-12 septembrie 1899 Baia Mare, respectiv decembrie 1899 Budapesta). Semnatarul cronicii consacrate expoziției băimărene evidențiază calitățile lucrărilor lui Konrad Krzyżanowski – apreciate, de altfel, și de experții budapestani –, în special ineditul figurilor de boi.⁴  Istoricul de artă Tiberiu Alexa insistă asupra momentului11-12 septembrie 1899, considerându-l adevăratul debut expozițional public al artistului, căci în toamna aceluiași an, dar ulterior vernisajului băimărean, Konrad Krzyżanowski își face intrarea în lumea artistică a Varșoviei.⁵ Această primă prezentare pe pământ polon (în care expune, sub egida Societății pentru Încurajarea Artelor Plastice, schițe făcute cu un an înainte, în 1898, în Italia), e urmată rapid de o a doua (ianuarie 1900), ce reunește lucrări ale artiștilor polonezi rezidenți la München. În toamna aceluiași an se stabilește definitiv la Varșovia, însă nu înainte de un al treilea intermezzo băimărean (dublat, probabil, de tradiționala, de-acum, galerie de toamnă), prompt documentat de presa locală a vremii.⁶

„Cel mai important capitol din viața mea“ – consideră Konrad Krzyżanowski cei 23 de ani petrecuți la Varșovia, ce însumează aproape jumătate din scurta sa viață. Ani frumoși, intenși, zbuciumați, în care împlinirile artistice, culturale și sentimentale alternează cu vicisitudini. Expune regulat (1902, 1903, 1905, 1912, 1914, 1918, 1919, 1921), în cadrul Saloanelor organizate de Societatea pentru Încurajarea Artelor Plastice; fondează o școală particulară de pictură; colaborează la revista Chimera; predă la Școala de Arte Frumoase; o cunoaște pe Michalina Piotruszewska – muză, suflet-pereche, tovarășă de artă, soție devotată; călătorește în Italia, Londra, Paris; e arestat și se autoexilează la Kiev, unde realizează, în 1918, prima sa expoziție personală. Revenit la Varșovia, își reia activitatea cu discipolii pe care-i îndrumă, cu măiestrie și dedicare, până în pragul prematurei sale dispariții (25.05.1922, Varșovia). E aici un reflex al pedagogiei hollóșiene, ale cărei beneficii le-a experimentat și le-a apropriat organic. Importanța crucială a modelului cultivat de maestru pe axa München-Baia Mare, care a permis incredibila conexiune a două medii atât de distante geografic, dar mai ales socio-cultural, transpare din confesiunile lui Konrad Krzyżanowski (fragmente din autobiografia artistului au fost publicate de dr. Tiberiu Alexa, avizat cercetător al temei, pe baza textului semnat de istorica și muzeografa poloneză de artă  Maria Milanowska⁷): „M-am înscris la o școală privată de pictură condusă de pictorul maghiar Szymon Hollósy. Cât de diferită era atmosfera de aici de cea a Academiei din Sankt Petersburg! Fiecare elev și-a putut exprima individualitatea artistică, iar activitățile în aer liber au fost considerate deosebit de importante. Hollósy a organizat excursii în orașul maghiar Baia Mare, la care am participat de două ori [de fapt de trei ori: în 1898, 1899 și 1900 – n. T. A.]. Astăzi pot spune că datorită lui Hollósy am apreciat pe deplin importanța studiilor în aer liber, la care mai târziu mi-am dus cu atâta plăcere propriii elevi. Am înțeles și cât de importante sunt călătoriile pentru dezvoltarea picturii.”⁸ Așadar, venerație față de Artă, dar și respect față de Artist. Konrad Krzyżanowski grefează acest crez în propria-i activitate, iar altoiul bun rodește pe măsură: le oferă studenților săi libertate de creație, îi încurajează să-și dezlănțuie energiile creatoare, le insuflă îndrăzneală; își articulează misiunea de mentorat bidirecțional – iernile în atelier, verile în natură. Excursiile în Polonia rurală (și nu numai) se desfășoară după un anume tipic, care însă nu exclude cordialitatea relațiilor dintre mentor și discipoli: lucru la șevalet și corecturi în cursul dimineții; seara, cină comună și dezbateri înflăcărate despre artă. Sesiunile de plein-air sunt încununate de prezentări retrospective – replici, poate ușor nostalgice, ale expozițiilor studențești de odinioară –, în care expun atât magistrul, cât și învățăceii. Aceștia din urmă îi apreciază profesionalismul, viziunea extrem de originală, forța anticipativă, dar și spiritul viu, extraordinara deschidere culturală, profunda umanitate. Până la urmă, lor le datorează notorietatea căci, așa cum mărturisește în amintitul text autobiografic, atelierul (care adăpostea școala de pictură – n. red.) l-a făcut „cunoscut și recunoscut“.

Originalitatea operei sale, în special a portretisticii, e sesizată încă de contemporani. Apropiat, prin apetențele literare, de mișcarea culturală Młoda Polska („Tânăra Polonie”), Konrad Krzyżanowski imortalizează figurile unor poeți afiliați grupării moderniste (Edward Słoński, Stanisław Przybyszewski, Bronisława Ostrowska). Cheia spre perceperea spiritului portretelor ne-o oferă însuși artistul, care se destăinuie astfel: „Nu căutam frumusețea, ci ceea ce era intrigant și original. Voiam expresie!“. Ceea ce contează nu e veridicitatea trăsăturilor sau varietatea de culori, ci afectivul, imaterialul. Interpretările criticii actuale confirmă această profesiune de credință. Chintesența portretelor sale e pertinent formulată de Paulina Szymalak-Bugajska: „Aproape de fiecare dată figura portretizată, ca o fantomă, iese din fundalul picturii, modelată de clar-obscur puternic și contrast de culori, semănând cu o viziune misterioasă, «demonică», născută mai degrabă în mintea uimitoare a creatorului decât aparținând unei fizionomii reale.“⁹ Analizând compoziția și cromatismul a două lucrări din 1901 (Theresita; Portretul poetei Bronisława Ostrowska), Tiberiu Alexa constată indiscutabila influență hollóșiană: accentul pe caracterul psihologic al modelului, minimalismul registrului coloristic, cutezanța pensulației. Cu alte cuvinte, Konrad Krzyżanowski duce mai departe, ca un bun discipol, printr-o abordare proprie – aflată la confluența a trei modele estetice: simbolism, postimpresionism, protoexpresionism –, paradigma ilustrului magistru: „[…] tinerii elevi-artiști să fie nevoiți să caute în făptura înfățișată aspecte valoroase, care să atragă atenția înspre acele elemente în care se relevă natura, divinitatea.“¹⁰

Sigizmund Krzhizhanovsky și Konrad Krzyżanowski. Un scriitor și un pictor. Vizionari care și-au devansat epoca și i-au tulburat pe contemporanii lor, surprinzându-i cu modernitatea perspectivei și cu forța expresiei artistice. Stăpâni ai unor universuri insolite și robi ai propriilor conștiințe, devotați Artei și rezistenți incurabili la presiunile politice, la obtuzitatea potentaților zilei, la ignoranța confraților. Îndelung răbdători cu vacarmul istoriei și cu haosul axiologic, își dezvăluie singularele plăsmuiri privirii iscoditoare, incredule a unui nou mileniu. Doi artiști. Un singur spirit. European.

Referințe bibliografice

1. Iamandi, Ionuț, O recuperare miraculoasă, în Dilema Veche, anul XX, nr. 983, 9 februarie–15 februarie 2023, p. 21.
2. Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Maramureș, Baia Mare, Fond Școala de pictură, nr. 4060/13 noiembrie 1898.
3. Nagybánya és Vidéke, XXV, 1899, nr.15, 9 aprilie, p. 3.
4. Nagybánya és Vidéke, XXV, 1899, nr.37, 10 septembrie, p. 1.
5. Alexa, Tiberiu, Dicționarul Centrului Artistic Baia Mare. Artiștii Școlii Hollósy la Baia Mare, directmm.ro, I 10 iunie 2023, II 17 iunie 2023, III 24 iunie 2023.
6. Nagybánya és Vidéke, XXVI, 1900, nr.19, 13 mai, p. 1.
7. Milanowska, Maria, Konrad Krzyżanowski o sobie samym https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-Krzyżanowski-o-sobie-samym/, 28 martie 2018.
8. Alexa, Tiberiu, lucr. cit.
9. Szymalak-Bugajska, Paulina, Konrad Krzyżanowski „Portret żony” https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-Krzyżanowski-portret-zony/, 2 august 2020.
10. Zoltánné Soltész, Hollósy Simon leveleiből, în Művészettörténeti tanulmányok, Budapest, 1954, pp. 613–631.

Imagine: Clouds in Finland, Konrad Krzyżanowski, 1872-1922