Înapoi, vreau înapoi!

Start

Călina s-a întors în apartamentul cu două camere, de la etajul 6, unde locuia cu părinții, după ce a stat aproape trei luni la țară.

A urcat cu liftul, ținându-se de nas: chiar de la intrarea în scara blocului puțea teribil a gunoi. După ce s-a descălțat, s-a dus în baie, s-a spălat pe mâini și pe față, și-a cercetat dinții în oglindă, a descoperit că are și mai mulți pistrui pe obraji, și-a atins nasul cu vârful limbii. Apoi a ieșit pe hol, a stins lumina din baie și a auzit un zgomot deasupra.

S-a uitat la taică-su și i-a zis, arătând cu capul:

– Grosse e sus, în pod, după cârnați.

Pentru câteva momente, tatăl ei n-a clipit, fiindcă n-a înțeles despre ce-i vorba, s-a uitat la tavan, apoi gura i s-a căscat și a izbucnit într-un hohot de râs. Și a râs cu atâta putere, încât i-au dat lacrimile.

Călina l-a privit tot timpul și a zâmbit stingherită. Când taică-su s-a oprit și și-a șters ochii cu mâneca de la cămașă, fata i-a spus:

– Vreau înapoi, la Grosse și la Tami.

– Peste patru zile începe școala, e cam gata vacanța… O să te duci la iarnă, bine? Hai, fugi la tine în cameră, să vezi ce te-așteaptă. Te iubesc!

– Tata, și la Odilc e școală. Și e aproape de casă, doar trec strada. De ce să nu merg acolo?

– Călina, eu cred că tu glumești! Păi aia e o școală de țară, pentru copiii de acolo, nu pentru tine. Tu ai școala ta, unde-ai fost și anul trecut și unde o să mergi și la anu’. Aia de la Odilc e vai de ea, n-are… e ca o…

– Dar și tu ai fost acolo, și Tami, tot acolo, și Grosse, tot acolo! Și acolo îmi place mie! Vreau la Odilc!

– Grosse n-a fost acolo, însă nu despre asta e vorba acum, Călina! Hai, nu te mai prosti, ce naiba, ce te-a apucat așa, dintr-odată? Tu erai o fată cuminte, zău! Te-ai… schimbat la țară sau ce? Du-te la tine-n cameră, am încheiat discuția asta, gata!

Fata și-a lăsat capul să-i cadă-n piept, a oftat prelung, apoi i-au căzut umerii, iar spatele i s-a cocoșat. A pornit, cu pașii ei mici, pe hol, spre camera din capăt. A apăsat pe clanță, a deschis ușa, s-a strecurat înăuntru și a închis-o la loc. Taică-său a așteptat câteva clipe să-i audă reacția. Nimic. S-a încruntat puțin, și-a îndreptat urechea stângă spre ușa fetei și a rămas nemișcat și atent, cu gura puțin căscată.

Deodată, a perceput scârțâitul pe care-l făcea fereastra când era deschisă, iar după câteva secunde a auzit dinspre parter, prin ușa de la balconul bucătăriei, o bufnitură. A simțit cum inima îi crește dintr-odată, cum i se taie genunchii și i se face rău. S-a sprijinit cu o mână de un perete al holului, cu cealaltă de peretele drept și s-a repezit, ca un păianjen cu patru picioare, spre camera Călinei. A împins ușa aproape împiedicându-se și a văzut fereastra deschisă. Din trei pași a fost la pervaz. S-a uitat în jos. Lată, pe asfaltul din fața garajelor, fără capul cu bucle negre, ce-i sărise câțiva metri mai încolo, era păpușa pe care i-o cumpărase fetei.

Imaginea reprezentativă: Ilia Strizhov

Ediția actuală

#04, 03/24

O poți cumpăra aici
sau aici
×