Anul acesta, Târgul de Carte de la Leipzig se desfășoară între 19 și 22 martie, împreună cu Manga Comic Convention. Programul Leipzig Liest (Leipzig citește) este probabil cel mai mare festival al lecturii din Europa, transformând întregul oraș într-o scenă a literaturii, unde autori, traducători și cititori se întâlnesc în biblioteci, cafenele și spații neconvenționale pe durata târgului de carte.
Anul trecut, târgul a avut peste 2000 de expozanți din 45 de țări. La cele circa 2 900 de evenimente, organizate în spațiul expozițional și în întregul oraș, au participat 300 000 de iubitori ai cărții.
Standul național al României, organizat de Ministerul Culturii, va avea o suprafață de 80 mp și va expune peste 100 de titluri noi, dintre care o serie de traduceri recente în limba germană din autori români. Numărul traducerilor din literatura română crește constant și de aici și prezența invitaților care vin în fiecare an să-și promoveze edițiile în limba germană, să participe la dezbateri cu colegi de breaslă din spațiul german, dar și din alte țări. Nu este un secret că autorii români se simt bine la Leipzig, de mai mulți ani ei participă la programe și evenimente care depășesc spațiul standului național.
Mai mult decât în alți ani, anul acesta putem folosi termenul de „scriitori de limbă română“ – motivul fiind apariția unui număr consistent de traduceri din scriitori din Republica Moldova. O întâmplare fericită care îi reunește în delegația scriitorilor invitați pe: Lorina Bălteanu, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu și Emilian Galaicu-Păun. Acest moment este posibil datorită eforturilor unor traducători pasionați și ale unor edituri germane care „riscă“ să aducă pe piață literatură de limbă română de dincolo de Prut. La acestea se adaugă și programele de subvenționare a traducerilor finanțate de Rețeaua Traduki, Centrul Național al Cărții și, nu în ultimul rând, de recent inauguratul program de finanțare a traducerilor din cadrul Ministerului Culturii din Republica Moldova.
Cei patru autori care se pregătesc să meargă la Leipzig ne vorbesc despre cum se simt în pragul acestei uși deschise de traducerile propriilor cărți.
LORINA BĂLTEANU
Anul trecut, romanul Legată cu funia de pământ a apărut în limba germană la editura Klak, cu titlul de Dieses Seil, das mich an die Erde bindet, cu o traducere de Gundel Grosse. În martie, veți fi prezentă la Târgul de Carte de la Leipzig unde veți promova cartea și veți participa și la o dezbatere, alături de Gabriela Adameșteanu, organizată de Rețeaua Traduki. Ce așteptări aveți?
Eu am trecut deja printr-o traducere în franceză și am rămas surprinsă cât de bine au fost recepționate mesajele ascunse în text. Le credeam specifice doar nouă, celor născuți în ceaunul strâmt al ocupației sovietice – mici, neimportanți, pierduți prin lanurile de tutun necules ale gospodăriilor agricole colective…
Mi-am dat seama că micile angoase omenești sunt peste tot aceleași și cărțile noastre pot fi citite și înțelese peste tot. Să nu uităm că și noi am cunoscut literatura universală prin traduceri. Am un respect aparte pentru traducătorii de literatură. Ei sunt acei care construiesc punți și poduri între oamenii vorbitori de limbi diferite. Noi, basarabenii, Prutul l-am trecut înot, pentru alte limbi avem nevoie de poduri.
Veți fi patru autori din Republica Moldova anul acesta la Leipzig, toți cu traduceri noi – cum pot Moldova și România promova mai eficient literatura de limbă română în străinătate?
Cred că scriitorii moldoveni vor aduce un suflu proaspăt literaturii din Est. Este prima generație care încearcă să desfacă în patru firul unui sentiment de abandon si de nimicinie. După atâția ani de literatură siropoasă despre un Univers cu soare de carton și stele de aluminiu, noua generație îndrăznește să scoată bandajele de pe rănile netămăduite ale părinților. Nu știu dacă literatura poate servi drept alifie, dar sunt sigură că, spunând lucrurilor pe nume, nu vom mai rătăci prin păduri și fiecare își va găsi cărărușa care duce spre lumină. Chiar și cei mici și oropsiți.
IULIAN CIOCAN
În ultima vreme ți-au apărut câteva titluri în traducere germană. E o performanță când e vorba de un autor din România/Moldova să fie tradus de mai multe ori pe piața germană. Cum îți explici interesul?
Într-adevăr, mi-au apărut două distopii în limba germană Iar dimineața vor veni rușii//Am Morgen kommen die Russen, Editura Dittrich Verlag, traducere de Peter Groth și Dama de cupă/Die Königin der Kelche, Editura Noack&Block, traducere de Julia Richter, iar un alt roman, Tărâmul lui Sașa Kozak/Das Reich des Sașa Kozak a fost tradus de Sabine Krause și e în curs de apariție. Probabil, e vorba de un fericit concurs de împrejurări deoarece acum un an nici nu-mi imaginam această „performanță“. Deși, dacă mă gândesc mai bine, existau parcă niște lucruri care ar fi putut să îmi alimenteze niște speranțe.
În primul rând, înainte să fiu tradus în germană, aveam deja volume traduse în Cehia, Franța, SUA, Italia, Olanda, Slovacia, Serbia, Bulgaria și Ungaria. Îmi apăruseră interviuri și articole în reviste și ziare importante din Occident: Le Monde, Ouest-France, Il Sole 24 ore, la Republica, La Stampa, de Volkskrant, Trouw etc. Iar televiziunea franco-germană ARTE TV difuzase un documentar despre cele trei romane traduse în franceză de Florica Courriol. Nu e mult, firește. E o cale luuuungă până la performanțele lui Mircea Cărtărescu. Dar poate că nici nu e puțin. Depinde de punctul de vedere.
Ceea ce încerc să spun e că o traducere bună poate să-ți aducă alte traduceri. În al doilea rând, sunt reprezentat acum de Agenția Livia Stoia, grație căreia am reușit să găsesc Editura Dittrich și să public un roman la o mare editură din Ungaria, Athenaeum/Lira. În al treilea rând, există pe alocuri un interes al occidentalilor pentru literatura Estului, pentru spațiul post-sovietic. Iar eu mereu am încercat în romanele mele să spun ceva esențial despre ce s-a întâmplat în Imperiul Sovietic și în spațiul creat după prăbușirea acestuia. Ar trebui să fac însă câteva precizări importante. Multă vreme interesul acesta pentru spațiul post-sovietic era totuna cu interesul pentru literatura rusă, de multe ori de calitate îndoielnică. M-am cam plictisit deja să le explic occidentalilor, în interviurile mele, că nu vor înțelege niciodată ce s-a întâmplat în (fosta) URSS dacă vor citi numai autori ruși. Spațiul post-sovietic nu e apanajul rușilor. Și mai e ceva. E foarte greu să te impui în SUA, Franța sau Germania, dacă nu ești american/francez/german. E nevoie deseori de „pile“ și de noroc, chiar dacă textele tale sunt superbe. Pot să spun că am fost un pic norocos atunci când i-am întâlnit pe viitorii mei traducători într-o călătorie în Germania organizată de profesorul Josef Sallanz. În al patrulea rând, aș putea să zic că am câteva romane bune/interesante, dar mai bine mă abțin.
Editura ta germană Noack&Block este printre primii beneficiari ai programului de subvenționare a traducerilor din cadrul Ministerului Culturii de la voi. Cum ți se pare inițiativa instituției?
Păi, ce aș putea să spun? Mă bucur că acest program de subvenționare a apărut într-un târziu. E o mare oportunitate pentru autorii basarabeni. E adevărat că mai există și programul ICR de subvenționare a traducerilor, dar acolo e o mare concurență și uneori poți să fii respins. Mi s-a întâmplat chiar cu Editura Noack&Block. Dar nu e nicio problemă. Există mulți autori merituoși în România și e normal să mai și pierzi din când în când.
Revenind la programul Ministerului Culturii din Republica Moldova, au apărut deja câteva cărți ale autorilor basarabeni grație acestuia, vor mai apărea altele. E un lucru minunat. Ideal ar fi ca editurile străine și responsabilii de la Ministerul Culturii să facă o selecție riguroasă și să avem numai cărți bune publicate în străinătate. Deocamdată calitatea nu e neglijată. Sunt destul de exigenți atât editorii străini, cât și cei de la Ministerul Culturii. Să vedem ce va fi mai departe.
DUMITRU CRUDU
Anul acesta vei face parte din delegația de scriitori români care participă la Târgul de Carte de la Leipzig. Ești tradus în limba germană cu romanul Ora cinci și șapte minute/Fünf Uhr und sieben Minuten, traducere de Ingrid Baltag și Sarah Tobor, Klak Verlag, 2025 și vei participa la evenimente din cadrul Standului României alături de confrați români și moldoveni. Ce părere ai de un concept de genul „Două țări, aceeași limbă“, când vine vorba de promovarea literaturii de limbă română? De exemplu, Germania a folosit o vreme sloganul „Patru țări aceeași limbă“ la târgurile de carte din străinătate.
Într-adevăr, în limba germană a apărut romanul Ora cinci și șapte minute/Fünf Uhr und sieben Minuten, tradus de Ingrid Baltag și Sarah Tobor. Așadar voi deveni dintr-un cititor și devorator de știri culturale despre evenimentele de la Târgul de Carte de la Leipzig un actant al acestora și aceasta datorită Editurii Klak Verlag din Berlin, care a primit să-mi publice romanul, publicat de ei la sfârșitul anului 2025. Încercări am mai avut și nu puține. Prima, la Viena, în timp ce mă aflam în capitala Austriei într-o rezidență literară la Muzeumsquartier. Tocmai îmi apăruse romanul „Măcel în Georgia“ la Editura Polirom, și eu i l-am dat primei traducătoare în germană a lui Dan Lungu să-l citească. I-a plăcut și a acceptat să mi-l traducă. Găsisem și un editor dispus să-l publice, dar neșansa a făcut ca la Viena să vină și un confrate din Chișinău, iar amândoi – el și editorul – să participe la o conferință literară. Nu știu ce i-a putut spune editorului austriac dar acesta nu a mai vrut să-mi publice romanul.
Apoi am mai scris eu unor traducători germani, propunându-le să-mi citească romanele și doar unul dintre ei mi-a răspuns, tăindu-mi macaroana: „Cu cât mă plătești ca să-ți citesc romanul?“ De aceea, întâlnirea cu traducătoarea Ingrid Baltag a fost providențială. Am cunoscut-o la o masă rotundă, la Universitatea Humboldt din Berlin, consacrată literaturii române din Republica Moldova. Mi-a tradus un fragment, apoi și restul romanului. A fost ca o dragoste la prima vedere, dar nu am crezut până în ultimul moment că o să-mi fie publicată cartea. E un miracol că a fost tipărit la o editură unde a mai fost publicat și Pavel Radu Gheo, un prozator pe care-l admir. Un alt miracol e că voi participa și eu la evenimentele din cadrul Standului României alături de confrați români și moldoveni, cu un roman tradus în limba germană.
În România și în Republica Moldova se vorbește (și se scrie în) limba română, iar ăsta nu mai e un secret pentru nimeni. Eu însă aș merge și mai departe și aș nuanța conceptul, zicând: „Două țări, aceeași literatură“. Aceeași literatură română, pentru că nu există literatură basarabeană sau moldovenească, ci doar literatura română. În Republica Moldova, la fel ca și în România, se face literatură română, nu doar literatură scrisă în limba română, ci chiar literatură română. Eu sunt un scriitor român care s-a născut în satul Flutura, dar actualmente locuiește la Chișinău. Sunt un scriitor român din Chișinău. Revenind la conceptul pus în discuție, eu aș zice că ar suna mai bine așa: „Două țări, aceeași limbă și aceeași literatură“.
Cum a fost colaborarea cu editura germană și traducătorul?
Excelentă. O admir pe traducătoarea Ingrid Baltag cu care am colaborat în mod nemijlocit, discutând cu ea despre zeci de cuvinte sau expresii sau despre nume ale unor scriitori, cântăreți sau politicieni sovietici, ruși sau din Republica Moldova, care au existat (unii mai sunt și acum activi) în realitate, despre care în Occident nu se știe nimic. Important e că romanul i-a plăcut traducătoarei și editorului. Dacă nu-ți place, de ce să-l traduci și să-l publici și cum să-l promovezi ulterior? Unul dintre fanii romanului e soțul doamnei Ingrid Baltag, iar asta nu poate decât să mă bucure. Sper să-l îndrăgească și cititorii germani.
EMILIAN GALAICU-PĂUN
Vii la Leipzig ca să-ți promovezi traducerea romanului tău Țesut viu. 10 x 10/ Lebendiges Gewebe. 10 x 10, traducere de Georg Aescht, Pop Verlag, 2025. Este prima traducere în germană din cărțile tale? Cum ai colaborat cu traducătorul tău, Georg Aescht, și cu editorul Train Pop?
Nici prima traducere într-o limbă străină în general, și nici prima în germană – dar tot cu germana „am trecut pragul“ pe piața europeană de carte, în 2007, când îmi apărea, la Pop Verlag, antologia de poeme Yin Time, în tălmăcirea lui Helmut Seiler. Cu Țesutul e o poveste ceva mai complicată – primul care se apucase de roman a fost regretatul Philippe Loubière – mare figură! Or, editorii francezi cărora le-a prezentat proiectul, dar și o mostră de text, au găsit cartea mult prea intelectuală; în schimb, i s-a propus să tălmăcească – pentru Salon de Livre în care România era Țara Invitată – niște autori contemporani mai ușor de tradus, și atunci Philippe m-a provocat să rescriu eu însumi romanul în franceză, iar el să-l stilizeze. Nici vorbă de așa ceva – ar fi ieșit, din mâinile mele, o cu totul altă carte. Peste ani – din câte știu, din pana romancierului Dumitru Țepeneag, „responsabil“ pentru Europa de Est în bordul Dalkey Archive Press, din SUA – Țesut viu. 10 x 10 a ajuns în atenția patronului de peste Atlantic, care a și publicat cartea, în traducerea lui Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, în 2020. Abia acum intră în scenă Traian Pop, care mi-a cerut romanul – precizând însă că, pe moment, nu are un traducător pe măsură, așa că-i musai să am răbdare. (Cum să nu am, când am scris la acest roman vreme de 14 ani?!) Cred că în primăvara lui 2023, Traian mi-a dat vestea cea mare – tocmai se eliberase Georg Aescht, așadar avea cine să traducă Țesutul!
A fost o colaborare pe cinste – și cu Georg Aescht, căruia i-am trimis într-un blog aparte, ca să nu se chinuie el să le culeagă.
Lucrezi „de o viață la Editura Cartier din Chișinău, prin mâna ta a trecut și va mai trece floarea literaturii „româno-moldovenești“. Care crezi că ar putea fi strategia/ rețeta perfectă pentru promovarea autorilor voștri în străinătate?
Acum 30 de ani, în ianuarie 1996, apărea la Cartier romanul Gesturi. Trilogia nimicului – la scurt timp, eram redactor (1997), apoi redactor-șef (2000) al Editurii Cartier. Mărturisesc că, în aceste trei decenii, am pus mâna nu doar la altoirea, cultivarea & „creșterea limbii românești“ – prin pana lui Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Ion Pop, Șerban Foarță, Emil Brumaru, Al. Cistelecan ș.a. –, ci și la înscrierea autorilor noștri – și când spun ai noștri, îi am în vedere pe scriitorii de limbă română de pe ambele maluri ale Prutului, dar și de pe malurile Senei, Tamisei & de peste Atlantic – pe orbită europeană. Calea cea mai sigură e să-i cunoști personal pe ambasadorii netitulari ai literelor noastre, alias traducătorii în limbile europene – îi știu pe foarte mulți, cu unii suntem prieteni. (Din pasa mea, romanele Tatianei Țîbuleac au ajuns la Philippe Loubière, cel care va semna versiunea franceză pentru Vara când mama a avut ochii verzi și Grădina de sticlă) Faptul că aceștia sunt prezenți la Bookfest și la Gaudeamus, dar și la FILIT, mi se pare de-o importanță vitală. La fel cum și participarea scriitorilor noștri la târgurile de carte din Frankfurt, Leipzig, Paris, Roma, Cairo, Madrid etc., fără a uita de tot felul de festivaluri literare, înseamnă o mare deschidere – or, faptul de „a ieși în larg“ nu înseamnă neapărat că vei și prinde peștele cel mare, poate nici… plevușca! Dar altfel revine pe țărm cel care a navigat „peste mări și țări“ în comparație cu cel ce n-a trecut, nici în vis, de linia orizontului!
România, Țară Invitată de Onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt 2028
La ediția din acest an, prin componenta profesională din programul Ministerului Culturii la standul României de la târgul de carte de la Leipzig, se pun bazele unui proiect special pentru literatura română: în anul 2028, România va fi invitatul de onoare al Frankfurter Buchmesse, cel mai important târg de carte din lume și una dintre cele mai mari întâlniri internaționale dedicate literaturii și industriei editoriale.
Evenimentul de la Frankfurt este un punct central al pieței globale de carte, reunind anual mii de editori, autori, agenți literari, traducători, jurnaliști și cititori din toate regiunile lumii.
Pentru România, acest statut reprezintă o recunoaștere majoră și o oportunitate de a aduce literatura și cultura română în prim-planul atenției internaționale. Participarea ca Invitat de Onoare va permite prezentarea unei imagini actuale a României: o țară europeană, cu o viață culturală activă, cu autori traduși și premiați și cu o literatură care vorbește despre teme relevante pentru publicul de astăzi.
Literatura română contemporană este tot mai prezentă în Europa și în lume prin traduceri, festivaluri și colaborări editoriale. Scriitori precum Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Tatiana Țîbuleac, Ioana Pârvulescu, Filip Florian, Iulian Ciocan, Lavinia Braniște și mulți alții sunt publicați în numeroase limbi și apreciați pentru felul în care surprind experiențe personale și colective legate de istorie, memorie, libertate, migrație sau schimbările sociale din ultimele decenii.
România are o literatură diversă, care include proză, poezie, literatură pentru copii, eseu și non-ficțiune, dar și o tradiție importantă de dialog cultural cu alte spații europene. În plus, literatura română are un caracter multicultural: autori proveniți din comunități germane, maghiare, evreiești, armene sau rrome contribuie la bogăția acestui peisaj literar. Legătura româno-germană are aici un rol special, având rădăcini istorice vechi, dar și o continuitate puternică în prezent prin traduceri, instituții culturale și parteneriate editoriale.
Un element important al proiectului Frankfurt 2028 este includerea literaturii de limbă română din Republica Moldova. În ultimele decenii, scriitori din Moldova au devenit parte firească a spațiului literar românesc și european, fiind traduși și prezenți la târguri internaționale. Autori precum Tatiana Țîbuleac, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan sau Liliana Corobca completează această imagine comună a unei literaturi scrise în aceeași limbă, dar formată în contexte istorice diferite. Participarea Moldovei în cadrul programului va întări mesajul unui spațiu cultural comun, natural. Frankfurt 2028 va fi și o ocazie de a prezenta România dincolo de literatură, prin cinema, teatru, arte vizuale și muzică. Cultura română contemporană este recunoscută internațional prin succesul cinematografiei românești din ultimii ani, prin festivaluri importante de teatru și prin artiști vizuali apreciați în marile spații europene. Programul Invitatului de Onoare va include astfel evenimente interdisciplinare care vor arăta publicului internațional un tablou complet al creativității românești.
Un obiectiv central al participării României este sprijinirea traducerilor și consolidarea relațiilor profesionale cu editori și agenți literari din străinătate. Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român și Traduki, prin programele binecunoscute de sprijin ale traducerilor, vor susține publicarea de noi titluri românești în limba germană și în alte limbi. Se estimează că peste 50 de volume vor fi traduse în această perioadă, contribuind la o prezență durabilă a autorilor români pe piețele internaționale.
În anii care urmează, România va pregăti acest moment prin participări constante la târguri europene, prin întâlniri profesionale și prin proiecte comune cu parteneri culturali din Germania și din alte țări.
Participarea ca invitat de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt în anul 2028 este un pas important pentru viitorul literaturii române, pentru promovarea autorilor din acest spațiu geografic, dar și pentru consolidarea legăturilor culturale ale României la nivel european și mondial.
Foto © Tom Schulze
